Mister. Întâmplări de la miezul nopţii.

[SnowFlake.]

Multumesc pentru pareri >:D<. Ma bucur ca va place. Spor la comentat si acest capitol.

Capitolul doi. Surpriza.

Nu mă mai pot mişca. Ce fel de cadou este acesta? A spus că este vorba de un colet , nu de o persoană umană , asta dacă nu cumva mama şi-a pierdut minţile. Se holbează la mine , cu ochii mari , plini de dorinţă , lucru care pe mine mă înspăimântă. Am încercat să închid uşa , însă el a blocat-o cu piciorul şi râzând ironic mi-a spus:
- Scumpo , am venit aici pentru tine şi tu aşa mă primeşti ? Nu e frumos din partea ta , sarbatorito.
Vroiam să-i zic vreo două , dar astăzi este ziua mea şi nervi trebuie ţinuţi în frâu , chiar dacă este foarte greu. Aş vrea să zbier la mama , să o întreb ce a avut în cap atunci când la invitat pe Key aici. Key , dragul meu Key , pe care l-am iubit cândva , iar el şi-a bătut joc de sentimentele mele , le-a călcat în picioare nepasandu-i de nimic. Nu vreau să-mi mai amintesc clipa în care el a luat-o de mână pe ea , a ales-o pe ea. Tot timpul m-am întrebat : " De ce ea şi nu eu ? Ce are ea şi eu nu am ? De ce nu m-a ales pe mine ? Sau nu sunt suficient de bună pentru el ? " Aceste întrebări nu-şi mai au rostul acum , nici măcar aceste amintiri nu mai contează. Nimic nu e inevitabil , trebuia să se întâmple ceva , doar suntem în lumea reală , nu în basme sau magnifica poveste cu Romeo şi Julieta. Dragoste Eternă, ha ! Cine crede în aşa ceva ? Eu nu , deşi recunosc că am fost extrem de proastă atunci când am crezut că nu se va termina niciodată.
- Iubito , eÅŸti aici ? Vorbesc cu tine ! Claire ?!
Vorbele lui m-au trezit din lumea mea , din lumea aceea minunată , de vis. M-a smuls violent , dar nu trebuie să mă supăr pe el. Nu am vrut să fiu nepoliticoasă aşa că l-am invitat înăuntru. El mi-a mulţumit pentru " ospitalitatea " mea , şi s-a aşezat pe canapea.
- Scumpo , de ce nu zici ceva ? Nu ai vorbit deloc cu mine , de când m-ai văzut în pragul uşii. Se întâmplă ceva?
- Nu , nu se întâmplă absolut nimic. Scuză-mă , dar nu mă aşteptam să te văd aici şi acum.
- Păi , ce să spun ? Am fost în momentul potrivit , exact la locul potrivit.
- Sarcasmul tău m-a dat gata. Ştiu că mama te-a chemat aici , dar nu ştiu cu ce scop , însă fi fără grijă , voi afla şi atunci ai terminat-o cu mine definitiv.
- Micuţa Sissi s-a supărat. Nu dai fuga la tăticu să te plângi ?
- Este ziua mea ! Nu te las să mă calci în picioare ! Nici să-mi vorbeşti urât ! Nici acum , nici niciodată !
Zicând acestea mi-am luat poşeta şi am ieşit pe uşă în doar câteva secunde. Unde mă voi duce acum ? E clar că în casa mea nu voi avea linişte cât timp Key e acolo şi complotează ceva cu mama mea. Nu o credeam în stare de aşa ceva. Nu cred că voi mai călca azi pe acasă. Iau telefonul şi formez mecanic un număr. " Abonatul nu poate fi contactat , va rugăm lăsaţi un mesaj după semnalul sonor ". Mirific ! Nici ea nu răspunde , aşa că mă gândesc să îi las un mesaj: " Bună Alice. Aş avea nevoie de ajutor din partea ta. Sună-mă cât de repede poţi. Mulţumesc. Claire. "
Dezamăgită încep să merg în josul străzii. Nu se poate , ce moment nepotrivit ca ploaia să înceapă ! Mă simt ca un copil mic , care nu ştie ce înseamnă să fi singur , fără părinţii tăi , fără prietenii , abandonat total. Picăturile grele de ploaie îmi cad uşor pe gene , iar apoi îmi dezmiardă obrajii ca nişte lacrimi dulci. Un băiat total necunoscut mi se adresează:
- Bună , frumoaso ! Nu vrei să ni te alături ?
- Ăăăă ?! Să mă alătur la ce? Şi cui ?
- Nouă , vrem să mergem într-un bar şi eu nu am parteneră. Ai vrea să fi tu ?
- Da , de ce nu ?
- Super !
Oferta a fost foarte tentantă , chiar nu puteam refuza. Totuşi trebuie să uit de problemele de acasă şi ăsta mi se pare modul cel mai bun. Ajunşi în faţa barului , numele mă face să ezit să intru acolo.
" Bad boy's and stupid girl's ".
Îmi asum răspunderea. Ce o fi , o fi !