Mister. Întâmplări de la miezul nopţii.

[SnowFlake.]

Buna ^.^'. Astept pareri si critici despre primul capitol , care dupa parerea mea este cam banal , dar nu prea aveam inspiratie [ si nu ma justific , doar am mentionat ] . * Multumesc *


Prolog


Ce se întâmplă cu mine ? Totul e ciudat, schimbat, într-o atmosferă stranie, zi de zi, noapte de noapte. Numai sunt aceeaşi. Simt asta. Până şi ei, ceilalţi, s-au schimbat.
Simt asta.
Această întâmplare m-a dat peste cap, m-a derutat, m-a făcut să îmi schimb sentimentele faţă de tot. Natura pare moartă în faţa mea, iar oamenii . . . fiecare pentru el. Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte. Sunt insensibilă acum, oricine moare, mort să fie.
Poate să moară sub ochii mei, chiar dacă eu îi văd ultima suflare, îl duc la marginea pădurii şi îl las acolo sau îl arunc într-o prăpastie nu-mi pasă de nimeni şi nimic . . .
decât de blestemul pe care îl am asupra mea.



Capitolul unu. O fată complet normală.

,, Asta sunt eu, ce frumoasă sunt, iar mama îmi spune asta zi de zi. Cât pot să-mi iubesc părinţii, ei au fost mereu lângă mine, de când eram mică şi până acum, când am optsprezece ani. Sunt mare de acum, nu trebuie să-mi mai poarte de grijă. Sunt aşa de fericită să am lângă mine toate persoanele dragi, în ziua cea mai importantă din viaţa mea. Doamne, sentimentele mele parcă numai au loc în sufletul meu şi trebuie să le expulzez afară. Uite, mă strigă mama , m-ai vorbim diseară , dragul meu Jurnal. "

Ascund jurnalul sub duşumea şi alerg pe scări. În grabă am vărsat vaza cu flori a mamei şi aceasta s-a spart. " S-a zis cu tine , Claire " gândesc eu. Adun cioburile de pe jos într-o fracţiune de secundă, dar nu apuc să le duc în camera mea, pentru că fratele meu, cel mic şi băgăcios, îmi spune:
- Ha ha ! Te-am văzut ! Te spun lui mama şi nu mă poţi opri ! Nu, nu, nu.
Cuvintele lui m-au făcut să îngheţ. Dacă îi spune mamei se va supăra pe mine chiar de ziua mea şi nu mă voi simţi bine având această vină asupra mea. Îl apuc încet de mână, iar el tresare şi spune că l-am speriat, îmi cer scuze şi îi grăiesc uşor:
- Uite , Alex. Te rog din tot sufletul meu să nu-i spui mamei, cel puţin nu acum. Îi voi spune chiar eu dacă îmi vei da această " onoare ". Nu-i spui, da ? Frăţiorul meu scump şi mic, te iubesc atât de mult.
- Şi eu pe tine , Claire. Bine nu-i spun mamei , dar asta îmi va da mie câteva ore în plus la calculator.
Ce ştrengar e, nu pot să cred. Şi are doar şase anişori! Oricum ar fi, tot fratele meu este şi nu pot să-l reneg, tocmai de aceea sunt de acord cu propunerea lui. Îl sărut uşor pe obraz, el se strâmbă şi pleacă spre camera sa. Acelaşi lucru îl fac şi eu. Dau fuga spre camera mea şi bag sub pat bucăţile de vază sparte. Apoi, mă îndrept spre living. Aici, observ că mama mă aşteapta foarte serioasă şi mă fixează cu privirea. Deodată, mă simt vinovată pentru ce s-a întâmplat mai devreme, dar îi voi lua altă vază şi nu va afla niciodată că i-am spart-o, sau cel puţin asta sper eu.
- Draga mea, încă nu ştii lecţia ? Când te chem vii imediat, nu mă mai lăsa să aştept. La uşă este un colet pentru tine, special de la mine. Ia du-te şi vezi şi spune-mi apoi părerea ta.
Curioasă mă îndrept spre uşă şi cu tragere de inimă o deschid. Rămân instaneu cu gura căscată.
- Tu ?!