All wrapped up into Black [Harry Potter inspired]

[Kita]

A/N: Multumesc foarte mult tuturor care au citit ! Sunt foarte recunoascatoare. Sper sa va placa in continuare si astept sfaturi si comentari de la voi. Abbeh, mersi pentru comment, spre sa citesti in continuare. Si eu sunt o mare fana Harry Potter, insa prefer cartile, desigur si filmele sunt dragutele. Enjoy! =)

Welcome to the fun house

Simteam fluturii in stomac , cat de ciudat, era un inceput de an ca oricare altul , cu ce putea sa fie asta mai special?! Desigur, cu toti ne maturizasem , numai eram aceeasi copii rasfatati si cateodata mult prea aroganti, cel putin eu ma simteam putin mai matura, doar putin. Am suras in sinea mea, imi impachetam lucrurile pentru Hogwarts, oarecum plictisita. Lily parea chiar foarte implicata, pana acum verificase lista de lucruri de vreo trei ori, sincer incepea sa ma exaspereze, vroia sa se asigura ca nu uita nimic. Nimic pe lumea asta nu putea fi asa de important pentru mine incat sa ma zbat atat, aproape nimic.

„Esti sigura ca ai luat absolut tot ce-ti trebuie?” m-a intrebat ea pe un ton foarte serios, de parca era cel mai important lucru de pe planeta.
„Sincer, chiar nu-mi pasa absolut deloc. Hai sa mergem, probabil James ne asteapta deja.”se vedea pe fata roscatei ca mai avea o groaza de lucruri de zis dar s-a abtinut, probabil observand ca devenisem deja usor iritata de super, mega, extrema ei obsesie pentru ordine, eu pe de alta parte traiam in propria mea ordine, care pentru oameni din exterior parea haos. Dar imi placea sa traiesc in micutul meu haos.

Matusa mea ne-a imbratisat calduros, urandu-ne un an bun, am privito ultima data inainte sa plec, i-am zambit. Era o femeie destul de mica inaltime cu parul cret si negru, cu trasaturi frumoase, aproape copilaroase, oricat de rece si dura putea sa fie cu mine, ii eram recunoascatoare pentru toate sacrificile care le facuse pentru mine.

In fata resedintei Potter era o masina de marime medie si negra, am zambit larg, stiam foarte bine ca in interiorul masinii era defapt un interior imens asemanator unei limuzine din lumea incuiatilor, dar ministerul prefera sa fie mai subtil. James si Sirius ne asteptau afara, cu cat ma apropriam mai tare cu cat aveam mai multe emotii, din mai multe puncte de vedere.

James si-a afisat dintii perfecti si albi si m-a luat in brate, invartindu-ma un pic, am inceput sa rad, se comporta atat de pueril, nu stiam exact ce-l apucase de era atat de bine dispus. Apoi a reusit sa ma uimeasca si mai mult, i-a arucat lui Lily o privire foarte indiferenta,

„Ah, buna Evans..”nu-l mai vazusem comportandu-se asa cu Lily niciodata, expresia de pe fata roscatei era de fotografiat, era socata dar in acelasi timp chiar putin dezamagita. Am zambit usor cu coltul guri, se parte ca Corn imi urmase sfatul.
„Buna..”a raspuns fata cu jumatate de gura in timp ce unul din angajati ministerului ne-a pus bagajele in portbagalul masini , care desi parea extrem de mic, nu era chiar deloc.

Mi-am intors privirea spre Sirius care se uita foarte fix la mine, am tras aer in piept, nu-l mai vazusem de la sfarsitul scolii. Se schimbase, parca era din ce in ce mai chipes. Era mai inalt,mai musculos dar tot foarte slab, cu parul inchis revarsandu-se usor pe langa chipul lui, intr-un mod atat de elegant si ochii de un albastru-gri ma sclipeau de fericire, avea o silueta oarecum asemanatoare unui pradator cata sa atace, dar genul de pradator care te-ar fascina cu infatisarea lui.

Si-a pus mana in pe umarul meu , tragandu-mi corpul inspre al lui, wow ce mica eram pe langa el, ii ajungeam exact pana la barbie. Cu toate ca nu facuse un gest diferit de ce facea deobicei, pe mine m-a surprins, facandu-mi inima sa o ia razna.

„Nu te-am mai vazut de mult, Buf!”pana si vocea lui avea o tonalitate deosebita, eleganta si relaxata , totul parea asa simplu pentru el, in tot ce facea, parea ca nu depunea absolut nici un efort. Am inceput sa rad la auzul poreclei care mi-a puso anul trecut. Asa cum toate poreclele lor veneau de la animagi lor, asa si buf, venea de la bufnita. Pentru ca desigur era animagul meu, insa numai el imi zicea asa, toti restul imi ziceau Dev.
„Ooo, ce dragut! Stiam eu ca ti-a fost dor de mine.”am glumit eu , afisand un zambet angelic.
„Acum ce mai pot sa zic, m-ai prins!” imi raspunse acesta ridicand mainile in aer, de parca tocmai comisese o crima si urma sa fie arestat. „ Dar nu te ingrijora de anul asta nu o sa mai avem probleme de genul asta..”a zambit strengareste si mi-a facut cu ochiul.
„Hmm?” acum devenisem serioasa, chiar nu intelegeam la ce se refera.
„Am plecat de la parintii mei, m-am mutat la Corn.” a zambit larg, parea atat de fericit. Il intelegeam, isi ura familia, pentru el , ca si pentru mine, familia Potter era o binecuvantare.
„Sa stiti ca puteti sa vorbiti si in masina, ar cam trebui sa plecam.” James a intrerupt brutal conversatia, iar eu am simtit ca rosesc usor, ne-am urcat cu toti in masina imensa pe interior, cu o bancheta de piele foarte confortabila. Acolo am continuat discutiile noastre, insa acum erau toti inclusi in conversatie, chiar si Lily parea sa se simta mult mai bine in preajma prietenilor mei.

Am ajuns destul de repede, parintii lui James ne-am imbratisat , chiar si pe Lily pe care nu o cunosteau absolut deloc, erau pur si simplu genul de persoane foarte deschise si grijuli. Am fost prima care a trecut bariera, si l-am depistat imediat pe Remus care ne astepta, i-am facut frenetic cu mana , afisand un zambet larg pe fata. El se schimbase cel mai mult dintre toti, isi lasase parul saten sa creasca putin mai mult, era mai musculos si acum puteam sa zic chiar ca era frumusel. L-am luat in brate si l-am pupat pe ambii obraji, facandu-l sa roseasca, asa era el, putin mai timid.

„Mi-a fost dor de tine, Lunaticule!”

Nu a apucat sa raspunda nimic pentru ca am fost intrerupti de cei doi baietii care l-au asaltat pe prietenul lor, am inceput sa rad , privandu-i cum se scalambaiau ca niste copii mici.

„Remus, ar trebui sa mergem la vagonul prefectilor..” a zis roscata usor timid.
„Ah, da, scuze baietii, datoria ma cheama. Ne vedem cand ajungem la Hogwarts.” Ne-a facut usor cu mana, putin dezamagit.

Cei doi au disparut usor , usor din peisaj, si ne-am hotarat ca era timpul sa cautam si noi totusi un vagon liber. Am intrat in tren, era o aglomeratie destul de mare, toti se revedeau dupa o vara si simteau nevoia sa-si exprime iubirea exact in mijlocul holului. Am trecut cu greu pe langa multimea de oameni, ma mir ca nu am blestemat vreo trei si am ajuns in fata unui vagon liber alaturi de James si Sobo…Sobo? De unde mai aparuse si asta? Chiar imi era foarte antipatic micutul Peter, insa prieteni mei foarte buni nu vroiau sa ma creada cand le ziceam ca e un sobolan si la propriu si la figurat.

„Unde a disparut Amprenta?” ii aud vocea lingusitoare a lui Peter care imi provoca greata.
„Il vad, e acolo pe hol, Dev poti sa te duci sa-l aduci, cat timp acaparam noi acest vagon ?”mi-a zambit cu subinteles, mi-am dat ochii peste cap si am plecat putin suparata ca sa-l recuperez pe Sirius.

Cum sa nu! Era logic ca era cu o fata, dar nu cu orice fata. Mariette, micuta papusa blonda de la Astropufi, care parea mai mult decat obsedata de Sirius, ea chiar nu se prindea ca pentru el niciuna din fetele astea nu semnifica absolut nimic, nu cred ca va insemna o fata vreodata ceva mai mult pentru el decat o simpla distractie.Eram constienta de asta.

„Nu vrei sa impartim un compartiment?” il intreba blondina apropiandu-se lasciv de el , flutarandu-si teatral genele lungi.
„Oh, Mary, scumpo, scuze dar Sirius mi-a promis deja mie!” m-am agatat de bratul lui , incercand sa afisez o fata cat mai inocenta, baiatul s-a uitat la mine zambindu-mi, cred ca se abtinea foarte tare sa nu izbugneasca in ras.
„Ah, bine.” Expresia ei era de nepretuit, s-a intors pe calcaie si a plecat foarte suparata, am asteptat sa dispara din peisaj si am inceput sa radem amandoi isteric.
„Mersi, chiar m-ai salvat.” Zise aceasta razand.
„Nu stiu ce sa zic, acum cred ca imi esti dator…”am zambit fluturandu-mi genele incercand sa o imit pe Mariette.
„Inceteaza, ma sperii cand faci asa, o imiti mult prea bine.”

Ne-am distrat de minune, cu totii in compartiment, totul era asa perfect, la fel cum fusese in fiecare an. Eram mai mult decat recunoascatoare pentru ca aveam cei mai grozavi prieteni de pe planeta asta, nu stiu ce m-as fi facut fara ei, reuseau mereu sa ma inveseleasca cu farsele lor.

Vedeam usor cum se contura silueta castelului Hogwarts, aveam dinou fluturi in stomac, eram asa de aproape de un nou an scolar, eram entuziasmata. Mi-am muscat usor buza inferioara , aproape ca mi-am dat sangele, dar nu am simtit, eram mult prea euforica.

„O sa fie un an grozav!” am zis zambind.