Dansul dragostei

[Alexi]

Capitolul 27


Încă nu îmi venea să cred. Totul părea să fie un vis. Prietena mea cea mai bună mă urăşte. Şi asta e reallitatea dură. Pe care nu poate schimba nimeni.
Leagănul se mişca uşor, iar în faţa mea mocnea focul. Lucrurile care îmi aduceau aminte de Bianca şi de prietenia noastră erau cuprinse de flăcări. În mână ţineam o fotografie cu mine şi ea. M-am ridicat de pe leagăn şi m-am apropiat de foc. Căldura începea să pună stăpânire pe trupul meu. Am aruncat poza între flăcări şi am privit cum era cuprinsă de acel monstru al căldurii. Am zâmbit şi am plecat din grădină, intrând în casă. L-am văzut pe Chris intrând pe uşa din faţă. M-am apropiat de el şi l-am îmbrăţişat. M-a strâns în braţe şi m-a sărutat pe buze. Limbile noastre au început să se joace, a lui dominând-o pe a mea. Mâinile lui se plimbau pe spatele meu , lipindu-mi corpul de al lui.
- Eşti bine? M-a întrebat după ce am rupt sărutul.
M-am îndepărtat de el şi mi-am pus mâinile în sân. M-am apropiat de fereastră şi am putut să văd că focul ardea în continuare. A venit după mine şi m-a îmbrăţişat pe la spate, lăsându-şi bărbia pe umărul meu.
- Azi am rupt orice legătură cu ea. Am aruncat toate obiectele şi toate amintirile care mă legau de ea. Toate sunt sub stăpânirea focului şi în curând vor ajunge cenuşă. Am fost o proastă. Trebuia să am încredere în tine şi în Cezar.
- Pe de o parte mi-a plăcut că ai căzut în capcana ei. Dacă nu se întâmpla aşa ceva, nu te-aş fi avut niciodată în braţele mele. Nu am fi fost niciodată împreună la începutul verii. Ce vei face dacă va trebui să te întânlneşti cu ea?
Înainte să apuc să răspund, telefonul a început să sune. M-am uitat la el destul de surprinsă. La fel şi blondul. I-am îndepărtat braţele şi m-am apropiat de telefon. L-am luat în mână şi am apăsat pe buton.
- Vreau să ne întâlnim în 10 minute la căminul abandonat de lângă liceu. Trebuie să purtăm o discuţie. Şi vreau să vii singură.
Am recunoscut imediat vocea. L-am privit pe Chris, iar acesta mă privea şi nu înţelegea ce se întâmpla.
- Foarte bine! Ne vedem acolo!
Am închis şi am pus telefonul la locul lui. Am chemat o servitoare şi i-am cerut să îmi aducă cheile de la maşină, din camera mea. Iubitul meu s-a apropiat de mine şi m-a luat în braţe.
- Era ea?
- Da! Vrea să ne întâlnim în 10 minute. La căminul abandonat.
- Vin cu tine!
- Nu! Îmi pare rău Chris, dar trebuie să fac asta de una singură. Voi fi bine! Stai aici şi aşteaptă veşti. Dacă nu mă întorc în două ore, poţi veni să mă cauţi.
Mă privea supărat. Am zâmbit uşor , iar menajera a venit lângă mine şi mi-a întins cheile. L-am sărutat pe buze pe blond şi m-am desprins de îmbrăţişarea lui. Am luat cheile şi am ieşit din vilă. M-am urcat în maşină şi am pornit motorul. Chris stătea în tocul uşii şi mă privea dezamăgit. Am zâmbit şi am ieşit din curtea casei.
De ce voia Bianca această întâlnire? Doar nu voia să îşi ceară scuze? Dacă îndrăznea să facă aşa ceva, o strângeam de gât. Furnicăturile au început să pună stăpânire pe trupul meu. Ăsta nu era un semn bun.
Am oprit maşina în faţa unei clădiri urâte. M-am dat jos din automobil şi am privit fostul cămin. Unii elevi locuiau aici. Până când căminul a luat foc. Un fior mi-a trecut pe şira spinării. Am deschis uşa cu un scârţâit înfiorător. Am păşit în interiorul clădirii, îndreptându-mă spre cantină. Nu ştiu de ce , însă picioarele mă purtau spre acea locaţie.
Roşcata stătea pe un scaun şi mă privea. Avea un zâmbet idiot pe chip. S-a ridicat în picioare.
- De ce m-ai chemat aici?
S-a apropiat de mine şi mi-a luat o şuviţă de păr în mână. Am împins-o şi m-am dat câţiva paşi înapoi.
- Răspunde-mi odată!
A început să chicotească şi şi-a dus mâinile la spate. În câteva clipe a scos un pistol şi m-a aţintit cu el. În acel moment inima mea a început să bată din ce în ce mai tare. Idioata asta începe să mă sperie.
- Chiar credeai că ai să scapi de mine atât de uşor? Că o să trăieşti fericită alături de tocilarul tău, de cretinul de Cezar şi de trădătorul de Daniel? Chiar asta credeai? Păi am veşti noi : nu o să se întâmple niciodată.
A apăsat pe trăgaci şi am tras. Am ţipat şi m-am lăsat în genunchi. Corpul meu a început să tremure, iar lacrimile să se prelingă pe obrajii mei. Mi-am întors capul şi am văzut glonţul din perete. Am privit-o pe roşcată. S-a apropiat de mine şi m-a apucat de păr. S-a aplecat, ajungând la nivelul meu.
- Nu trebuia să te legi de cei care sunt mai săraci decât tine. Nu trebuia să îţi baţi joc de cine aveai tu chef, doar pentru că te plictiseai. De ce crezi că toţi aşa zişii tăi colegi te urăsc? Pentru că am avut grijă să răspândesc nişte zvonuri. Când îţi faci noi prieteni, ar trebui să îi cunoşti mai întâi. Trebuia să îl asculţi pe Mike, când ţi-a dat acel sfat.
Mă trăgea din ce în ce mai tare de păr. La fiecare cuvânt al ei. Puteam să îi simt ura. M-a ridicat de jos şi mi-a pus pistolul pe frunte. A încărcat pistolul şi a început să râdă. Acesta va fi finalul meu? Chiar voi muri? Mi-am închis ochii şi am înghiţit în sec.
În câteva clipe mi-am simţit fruntea eliberată.
- Dă-mi drumul prostule!
Mi-am deschis ochii şi l-am vâzut pe Chris. Se lupta cu roşcata şi încerca să îi ia pistolul. Inima mea începea să bată din ce în ce mai tare. Nu ştiam cum să reacţionez. Brusc am auzit o împuşcătură, iar cei doi s-au oprit. Chris se prăbuşea la pământ, iar Bianca zâmbea.
M-am apropiat de blond şi am văzut că o parte din abdomen era plin de sânge. Inima mi s-a oprit pentru câteva clipe. M-am lăsat în genunchi lângă el şi l-am luat de mână. Nu ştiam cum să reacţionez. Îi atingeam chipul care devenea din ce în ce mai rece. Ochii lui erau închişi.
- Chris! Chris! Deschide ochii! Te rog! Ce ai făcut nenorocito?
- Ţi-am distrus viaţa!
Am plecat, lăsându-mă singură cu băiatul. Am scos repede telefonul din buzunar şi am sunat ambulanţa. După ce le-am dat detaliile şi adresa, îl strigam pe adolescent şi încercam să îl trezesc.
- Chris! Chris trezeşte-te! Nu îmi fă asta. Nu o lăsa pe Bianca să câştige. Deschide ochii! Te implor!
Mi-am lăsat capul pe pieptul său. Inima începea să mă înţepe şi respiram din ce în ce mai greu. De ce el? De ce vrei să îi iei pe cei pe care îi iubesc? De ce?