Lumea lor, lumea mea

[Cătă]

Capitolul IV

Intr-o noapte de toamna

"Atat de dulce... Atat de tainic si realist! Sunt zile in care ma intreb daca nu cumva visez ca traiesc. De multe ori mi-e teama sa fiu fericita, mi-e teama ca dupa placere urmeaza si durere. Insa acum, o placere tulburatoare, o dorinta arzatoare care a pus stapanire pe constiinta mea copilareasca, se simte din plin si totul in jurul meu a disparut, s-a transformat in intuneric. Am ramas doar eu cu el, luminati de aura dorintei de a-l simti pe celalat."
Respiratia lui calda si umeda, batea plapand buzele fetei, ce erau infometate dupa sarutul lui patimas ce-i smulgea orice portiune de foc ramasa in inima. Amy a ramas nemiscata, cu mainile-i inghetate si tremurande lasate pe langa corp. Nu stia ce sa mai creada, nu stia daca era adevarat ce se petrecea. Totul i se parea in ceata, ca intr-un vis lung, ca o iluzie desarta sau fantezie. Privea in sinea ei stralucirea soarelui din propria-i lume, asteptand fericirea sa apara de la rasarit. Parca nu mai voia sa se termine acea stare. Il voia pe Steven langa ea pentru totdeauna. Un strain? Da... Dar lumile lor s-au contopit. Erau actorii principali in filmul lor. Nu mai reusea sa il vada doar ca pe un simplu pion, il vedea ceva mai mult. Il vedea ca pe un rege, ce avea sa ii aduca fericirea eterna. Habar nu avea cat de indragostita era. Stia doar ca simtea ceva ce nu a mai simtit niciodata; un sentiment fierbinte, ce nu-i lasa inima sa se odihneasca, ceva ce o purta printre nori de ciocolata, fara sa fie drogata.
Steven se oprii, dupa un lung sarut patimas. O privea in ochi cu melancolie. Nici el nu stia ce simte si mai ales nu stia de ce facuse un asemenea gest. Abia se cunosteau si amandurora li se parea intr-un fel ciudat. Nu contenea sa ii mai dea drumul, voia sa o simta cat mai aproape de trupul lui, sa primeasca iubirea ei, sa se incalzeasca cu tot ce avea ea de oferit, cu toata caldura ei sufleteasca. Avea atat de multa nevoie de ea. Baiatul avea o fire distanta, nu stia cum sa se apropie de cineva. Se ferea sa se deschida, nu voia sa fie ranit de oricine. Dar parca stia ca Amy va avea grija de sufletul lui rece, lipsit de orice urma de iubire, lipsit de libertatea de a simti si inlantuit in patima fricii.
- Amy, iarta-ma, spuse el in soapta crezand ca a facut un gest necugetat, crezand ca ea s-a suparat pe el pentru ca nu i-a cerut permisiunea. A fost un gest nepermis, dar nu m-am putut controla.
Fata nu spunea nimic. Nici macar nu il mai privea. Era total amortita si nici nu auzise ce i-a spus. Frigul se intensifica, dar niciunul dintre ei nu-l simtea. In lumea lor era vara. O vara tropicala unde ploua in fiecare minut cu lacrimi fericite, pure, ce le satisfacea setea de iubire fiecaruia in parte. Steven se asezase langa ea, sprijinindu-si spatele si capul de peretele din hol. O privea pe sub parul care ii acoperea ochii. Un om strain in lumea ei, ce-avea sa fie-nlantuit in carcera fericirii bolnavicioase si greu de recunoscut. Amy tot nu se misca. Se gandea cum sa il faca sa mai ramana langa ea. Il dorea atat de mult incat nu mai dorea sa se termine acea noapte. Gandurile ii invadau memoria, ocupau locuri nepermise, insa aceste ganduri ii erau ca un drog. Fantezii de copil indragostit isi faceau aparitia neincetat.
- Steven... se auzi o voce surda si inghetata care parea ca se auzea dinspre ea.
- Da?
- Steven, te rog, nu pleca! spuse ea lipsita de orice vlaga. Am mare nevoie de tine acum. Stii de ce? Pentru ca...
Moment de liniste s-a asternut peste atmosfera moarta. Cei doi se priveau intens in ochi de parca voiau sa isi citeasca gandurile. Amy nu s-a mai putut abtine; a pus capul peste picioarele lui calde care parca o asteptau de foarte mult timp. Ceasul parca se oprise in loc, desi acele nu reuseau sa ramana in aceeasi pozitie. Picaturile de ploaie spalau fereastra de la bucataria ce se deschidea in holul unde stateau cei doi pe jos, rezemati de perete. "Incalzeste-ma, Steven, cu toata caldura sangelui tau. Mi-e foarte frig si am mare nevoie de tine. De-ar fi sa pleci nu stiu ce m-as face. Nu ma lasa...".
- Amy, spuse baiatul, sprijinindu-si barbia de gatul ei. Nu as mai pleca...
Ea se ridica repede cu ochii inlacrimati si reci. Se duse si stinse lumina si se asezase inapoi, luandu-l pe Steven de mana. Gesturile ei ii transmiteau baiatului mesajul ca aceasta ar vrea ca el sa ramana. Dar el nu stia ce sa faca. Se simtea oarecum vinovat ca a sarutat-o dintr-o data. Insa incepea sa isi doreasca din ce in ce mai mult un alt sarut si nu reusea sa se abtina. Era ca un drog, il controla dependenta de moment. Se simtea obligat fata de sine sa o mai sarute inca o data. Amy se intoarse inspre el si il saruta fara nicio ezitare. Ii apucase capul cu mainile si se ducea tot mai mult spre el. Steven o luase in brate si o apropiase foarte mult. Cele doua corpuri s-au atins. El o simtea si ea il simtea. Era de parca cei doi s-ar fi contopit intr-o singura persoana. Caldura corpurilor s-a intensificat.
- Steven!
- Amy, trebuie sa plec.
Steven se ridicase si fara sa-si ia ramas bun fugind in mijlocul ploii reci de toamna. Fata ramasese cateva minute nemiscata. Stia ca ce a facut el era normal oarecum. Si ea ar fi actionat la fel. Insa oare de ce avea atata nevoie de el? De ce despartirea trupurilor i-a lasat o rana imensa? S-a ridicat si a plecat dupa el. "Daca nu fac nimic acum, va fi prea tarziu. Nu-l pot pierde pe Steven. E prea important pentru mine in momentul de fata. Chiar daca e ceva de moment nu imi pasa. Baiatul asta e parte din sufletul meu, iar daca e departe de mine, daca nu il vad nu voi putea dormii toata noaptea. Vreau sa lamuresc cateva lucruri cu el... Vreau sa stie ca il doresc langa mine. Si acum e momentul. Maine nu cred ca as mai avea curaj." Baiatul se oprise pe mijlocul strazii care ducea catre apartamenul lui. Stia ca era urmarit si spera din tot sufletul sa fie Amy.
- Atat de trist, isi spuse baiatul uitandu-se spre cerul care varsa lacrimi in noapte. Ceea ce s-a intamplat... Ceea ce va urma... Am nevoie de o tigara.
Baiatul isi scosese pachetul de tigari si isi cauta bricheta. In timpul acesta, Amy il ajunsese din urma si nu s-a putut oprii decat luandu-l in brate din spate. Tanarul s-a speriat si in acelas timp era fericit. Isi dorise foarte mult ca lucrul acesta sa se intample.
- Amy, spuse el rece si distant, de ce m-ai urmarit?
- Nu ma lasa singura! Mi-e foarte frig, nu am caldura in casa, nimeni nu e acasa ca sa imi fie alaturi, doar tu poti sa ma ajuti!
In jurul lor totul era mort. Nicio vietate nu cuteza sa stea neadapostita pe vremea aceea. Copacii incepeau sa isi dea jos haina splendida de vara, imbracand culori caramizii si asteptand haina alba de zapada. Cei doi erau singuri. Acoperiti de apa, erau aproape inghetati. Doar dragostea ii mai tinea in viata. Steven o luase pe fata de mana si o condusese acasa. Avea de gand sa mai ramana cateva ore, sa o convinga sa adoarma. Intr-un fel isi facea griji pentru ea, oricat de rece si insensibil ar fi fost. Era fericit ca Amy ii rupsese lacatul inimii. A stiut ca a facut o alegere buna.
Dupa cateva minute, au ajuns din nou in apartamentul ei. Frigul acela intepator parca mai disparuse. Trebuia sa gaseasca cumva o sursa de caldura. Altfel, fata ar fi prins o raceala crunta. De el nu ii mai pasa atat de mult cat ii pasa de ea. Credea ca a innebunit. Nu s-ar fi vazut acum cativa ani intr-o astfel de situatie. Indragostit...
- Cred ca am un calorifer electric. S-ar putea sa fie in sufragerie sau debara.
Cei doi au cautat radiatorul si din fericire l-au gasit. L-au dus in camera ei si i-au dat drumul. Steven se trantise pe pat. Era foarte obosit. Isi simtea fiecare incheietura blocata si fiecare muschi stors de energie. Amy trebuia sa faca un dus. Se gandea ca nu i-ar strica nici lui Steven. Stand sub dus, ea se gandea la toate intamplarile ciudate din ultima vreme. "Azi dimineata m-am intalnit cu Alex, acum, Steven Cross e la mine in camera... Totul devine din ce in ce mai ciudat. Nu e tipul de om care sa isi bata joc, stiu sigur. Timp de 2 ani de cand il cunosc a avut doar o prietena, insa cererile au fost foarte multe. Si totusi nu a ales pe nimeni. A fost cu fata aceea in timp ce eu am fost cu Josh. Imediat dupa ce m-am despartit de Josh, Steven i-a dat papucii prietenei lui... Pana la urma coincidentele nu sunt coincidente. Poate a fost un act copilaresc din partea lui. Doar el stie adevarul si nu am de gand sa il intreb acum. Nici nu vreau sa il intreb vreodata. Insa, oare, cand vom ajunge la scoala, cum se va comporta cu mine?"
Amy se asezase in pat, in timp ce tanarul facea dus. Dadu drumul la televizor si gasise un film erotic din greseala. De curiozitate nu a schimbat programul. Imaginatia incepuse sa o ia razna. Se vedea in acele ipostaze alaturi de Steven. Dar parca isi accepta gandurile, caci incepuse sa rada ironic. Fiind captivata in propriile ganduri nu mai era atenta la nimic in jurul ei. Dintr-o data usa de la camera se deschise. Fata se sperie extrem de tare, tensiunea ii crescuse si parca ii venea sa tipe. Motivul? Uitase sa schimbe canalul si nu ii placea ca cineva sa stie ca se uita din cand in cand la astfel de filme.
- Si ce vom face noi toata noaptea? Ca de dormit nu cred ca as putea, spuse el ud.
Picaturile se prelingeau pe-a lui piele palida si catifelata. Corpul lui de adolescent nu ii trada frumusetea faciala. Ba chiar i-o intensifica intr-o masura in care il ducea spre apogeul frumusetii omenesti. Brate de artist, umeri de barbat, par negru si piele palida. Un contrast dur, dar atat de dulce. Amy nu-l mai vazuse niciodata fara tricou, iar obrajii i s-au rosit. Simtea cum ii clocoteste sangele.
- Ce zici daca am canta? Tu la chitara, ca te pricepi mai bine decat mine, iar eu cu vocea.
- Hmm... Bine, dar pana la ora doua maxim. Apoi ma duc si eu acasa.
Steven luase chitara adormita langa pat. O chitara splendida pentru el. Toate instrumentele erau splendide in ochii lui si le trata ca pe ceva sacru. Mangaia corzile cu atata delicatete incat sunetele toate parca erau fericite. Acord dupa acord, era prins sub vraja cantecelor sale. Amy incepu cu un glas melodios sa cante si sa fie in armonie cu el. Se contopeau intr-un singur cantec uitati de lumea de afara, captivi in lumea lor.
"Daca cerul ar putea
Sa te-aduca-n viata mea,
As culege in palma o stea
Sa te am pe tine."
Noaptea trecu repede, atat de repede incat nimeni nu si-ar fi dat seama. Cei doi dormeau unul cu fata spre celalat. Respirand adanc si fiind in aceeasi pozitie inca de cand a adormit, Amy se trezise brusc. Stia ca el era acolo. Stia ca nu a cutezat sa plece abandonand-o in mila noptii si a frigului. Numai el stia de ce uitase sa plece acasa. Il privii cum doarme. Era ca un copilas care se jucase toata ziua, iar cand s-a pus sa doarma nimic nu-l mai putea face sa se trezeasca. Era atat de dulce. In inima ei deja avea un loc special. Se asezase din nou pe perna si continua sa il priveasca. Ii simtea respiratia cum o batea usor pe obraz. O respiratie calda si proaspata pentru un om. Somnul lui fu linistit, fara sforaituri, fara vorba in somn, fara nimic ciudat. Dormea ca un nou-nascut. "Genele lui sunt atat de negre si lungi, iar pielea atat de alba... Buzele atat de rosii incat le-as saruta chiar in acest moment, dar mi-e teama sa nu il trezesc. Nici nu stiu cum sa ii multumesc ca nu m-a abandonat".
Timp de doua ore, Amy l-a privit neincetat, pierduta in ganduri si fantezii. Caci dragostea-i atat de inaltatoare, incat iti poti crea o lume fericita, cu oameni fericiti si vreme frumoasa. Cu iarba sanatoasa, vietuitoare domesticite, cantece care-ti taiau carnea pana la os si apoi te vindecau cu splendoare.