11-10-2010, 02:31 PM
Muţumesc pentru comentarii! Îmi cer scuze că am întârziat aşa de mult cu capitolul, sper să vă placă acest capitol.
Capitolul 3
-Credeam că ai murit acum patru ani! Am spus eu speriată.
-Dacă mă auzi înseamnă că sunt în viaţă. A spus avea voce calmă care acum părea amuzată.
Am închis telefonul, nu am mai putu suporta, inima îmi bătea ca nebuna şi simt că frica pune stăpânire pe mine. Încep să tremur şi să râd. „Cum de mai eşti în viaţă Hidan? Cum? Este imposibil, ultima dată când te-am văzut a fost acum trei ani în spital erai în coma de gradul 4. Practic era imposibil să te trezeştii.†Am stat pe jos o oră, nu credeam că vocea îi aparţine lui Hidan.
Flashback
-Deidera asta e cea mai frumoasă zii din viaţa mea! Am spus eu fericită.
-Mă bucur să îţi place. Ne dăm în maşinuţe?
Nu am apucat să răspund pentru că Deidera deja mă trăgea către maşinuţe. Am trimit câte patru cercuri roşii. După ce ne-am dat în maşinuţe şi Deidera tot intra în mine am mai stat prin parc şi am pornit către casă. Am mers singură către casă, deşi Deidera se rugase de mine să mă conducă către casă. La nici zece metrii de bloc mă opreşte un tip cu părul alb de 16-17 ani. Mai înalt ca mine cu un cap jumătate, ochii căprui bine făcut. Mă apucă de mâini şi mă lipeşte de un gard. Norocul a făcut ca pe drum să treacă tata care la luat la bătaie pe tipul acela. A doua zii la şcoală am aflat că îl cheamă Hidan şi că a intrat în spital pentru că după ce l-a bătut tata a intrat un tip cu un scuter în el. Am auzit că era în coma de gradul patru, am mers la spital cu Deidera pentru că din nefericire cei doi se ştiau.
End flashback
Cu greu orele au trecut şi ceasul s-a făcut 8:30 mă ridic din pat şi mă duc în bucătărie. Iau un pahar şi beau din el. Când beau apa îmi aduc aminte de cina cu familia Uchiha. Ce prostie, Fugaku vrea sa ca tata să semneze un contract cu firma lui de modele pentru că el nu se descurcă singur cu managmentul firmei. După ce beau toată apa din pahar mă apuc să spăl vasele, simt că ameţesc, mă aşez pe scaun şi mă gândesc de la ce ar putea fii. Din nefericire nu aud paşi tatei car intră în bucătărie.
-Sakura eşti bine? Mă întreabă tata.
-Da, doar m-am simţit puţin ameţită.
-E din cauza calciului, trebuie să bei lapte, să mănânci iaurturi.
Nu am mai spus nimic m-am ridicat de pe scaun ÅŸi am continuat să spăl vasele, în câteva minute erau gata, am ieÅŸit din bucătărie ÅŸi am mers la mine în cameră. Am luat telecomanda ÅŸi am dat drumul la televizor. Mă uitam la „Miss fata de la Å£arăâ€, să fi fotomodel este cel mai prostesc lucru, porÅ£i haine incomode, machiaj cu tona, mănânci doar o dată pe săptămână sau ceva de genul ÅŸi afli că eÅŸti anorexică. Am lenevit în pat până la prânz, afară nu vreau să ies mai ales că plouă cu cada. Merg în birou, dau drumul la laptop ÅŸi conectez proiectorul. Trag perdeaua viÅŸinie din catifea, mă aÅŸez pe scaun ÅŸi mă uit prin documente, văd un folder „Haruno and Uchiha†deschid folderul ÅŸi văd tot felul de date. Ies din acel folder ÅŸi mă uit la un film. Primul film care în găsesc este „Grudge 3†mă uit până la jumătatea filmului pentru că s-a luat curentul. Am mers prin casă cu telefonul pe post de lanternă, mama era în bucătărie speriată iar tata încerca să găsească niÅŸte chibrituri ÅŸi lumânări. Ce zii, am lenevit în casă ÅŸi acum am rămas ÅŸi fără curent. Mă duc în biroul lui tata ÅŸi iau factura de la curent, sun ÅŸi îi spun tipei să trimită pe cineva să remedieze problema că dacă mi-au făcut ceva la laptop îi pun să îmi ia unul nou. ÃŽn timp ce eu stăteam pe canapea turceÅŸte la noi vine preÅŸedintele de bloc care îmi spune că problema se va rezolva în patru ore pentru că panoul s-a dus. Adică la ora unsprezece? Prea mult! . Am stat în pat ÅŸi m-am jucat pe telefon, încet dar sigur somnul mă cuprinde, mă trezesc pe la 10 dimineaÅ£a. Merg în baie, arunc hainele în maÅŸina de spălat ÅŸi intru în cabina de duÅŸ. Noroc că nu sunt probleme cu scurgerea. Baia are ÅŸi duÅŸ ÅŸi cadă dar în cadă stau iarna când vreau să văd fulgii de nea care cad din cer. După o oră ÅŸi jumătate. Mă îmbrac cu un trening negru cu dungi aurii ÅŸi un tricou negru pe care scria „I don’t want be like you!†în picioare mi-am luat papuci pufoÅŸi ÅŸi am mers în casă. Pe măsuţă am găsit un bilet scris de tata în care îmi spune că este au fost obligaÅ£i să plece în Tokyo. Am scos telefonul din buzunar mă uit la ceas ÅŸi văd că am patru mesaje necitite. Le citesc ÅŸi erau cu tot felul de obÅ£iuni pentru telefon . Merg la mine in camera unde stau toata ziua, pe la 3 dimineaÅ£a m-am culcat. Câte emisiune proaste toate sunt regizate. Mă schimb în pijama care este alcătuită dintr-un tricou verde ÅŸi pantaloni gri. La ora ÅŸase ca de obicei telefonul a început să sune, am închis alarma ÅŸi am intrat în baie gata pentru o noua săptămână de liceu. După ce mi-am făcut siesta de dimineaţă, am mâncat ÅŸi am pornit către liceu. intru în curte iar Hinata îmi sare în spate. Mă uit la Temari care mi-l arată pe Naruto care sărea în sus de bucurie, se pare că Hinata are o întâlnire, mă uit mai atenta la băieÅ£i ÅŸi se pare că gaÅŸca lui Sasuke nu mai sunt aÅŸa de duri ÅŸi le plac pe fete.
-E ceva ciudat la mijloc. am spus eu aşezându-mă pe bancă.
-Ce vrei să spui? mă întreabă Temari.
-Las-o baltă. Am spus eu calmă.
„Ce plan mai e şi asta? La ce se gândeşte Sasuke?†mi-am spus eu privind cireşul din faţa mea. Am mers parcă în reluare către clasă. Ora de chimie mii s-a părut un chin iar după o oră groaznică încă cinci ore de engelză. Am plecat după prima ora de engleză deja plictisită peste măsură. Fetele au plecat şi ele, am inventat o scuză ca să pot pleca pentru că nu am chef de stat în parc. Merg ce merg şi mă simt urmărită. Am hotărât să mă joc puţin cu acea persoană. Am intrat într-un magazin şi m-am dus glonţ la un raion destinat nevoilor feminine lunare. Cumpăr două cutii deşi nu am nevoie să am în casă, încă două cutii de şerveţele, o pungă mare de cipsuri cu pui şi merg la casă, plătesc şi îmi reiau drumul către casă. Eram cu acea persoană în spatele meu şi am început să cânt ce prostii îmi veneau prin cap.
Na, na, na ştiu că mă urmăreşti!
Ce dracu vrei?
Sunt virgina ÅŸi asta-i treaba mea.
Sunt pe roşu deci nu te băga.
Aud un râs care îl dă de gol că este băiat. Grăbeşte puţin pasul iar eu încep să fug, începe să alerge după mine şi nu prea am noroc să îi văd chipul. Intru în bloc repede şi încui uşa în urma mea. Am scos limba şi am intrat în lift în timp ce acesta dădea cu pumnii în geam. Am simţit că mă lasă picioarele şi am căzut. Mă tot gândeam cine poate fii de am fugit aşa de repede, nici la o sută de metri garduri nu aş fi alergat aşa de repede. Am observat că uşile liftului erau deja deschise, când să ies din lift aud nişte paşi care aleargă pe scări, apăs butonul de blocare şi uşile încep să se închidă. Scot telefonul sun la poliţie.
-Alo poliţia cu ce vă putem ajuta?
-Poliţia veniţi repede pe Cireşilor 42, etaj şapte, la lift, mă urmăreşte cineva şi bate cu pumnii în lift.
-În câteva minute va sosi o echipă, până atunci rămâneţi în lift. Pumni deveneau din ce în ce mai agresivi şi se auzeau din ce în ce mai puternici.
-Sus mâinile, poliţia!
Am auzit cătuşele şi am apăsat un buton pe care scria „deblocaţi uşile†în câteva secunde am văzut lumina neoanelor. Merg lângă poliţişti şi îi trag gluga de pe cap tipului, mă uit stupefiată era chiar Hidan, poliţişti mă pun să semnez nişte acte şi intru în casă. Aud nişte ţipete, gemete şi aud bubuituri în uşă, mă uit pe vizor şi în văd pe Hidan care bătea în uşă. Văd că în spatele lui apare Sasuke. Tip şi Hidan se întoarce cu un cuţit în mână.
-Sasuke ai grijă, are un cuţit! Spun eu ţipând cât mă ţineau plămâni din casă.
Acesta este capitolu, nu ştiu când voi venit cu nextu. Aştept comentarii! Mii de scuze pentru că este scurt.
Capitolul 3
-Credeam că ai murit acum patru ani! Am spus eu speriată.
-Dacă mă auzi înseamnă că sunt în viaţă. A spus avea voce calmă care acum părea amuzată.
Am închis telefonul, nu am mai putu suporta, inima îmi bătea ca nebuna şi simt că frica pune stăpânire pe mine. Încep să tremur şi să râd. „Cum de mai eşti în viaţă Hidan? Cum? Este imposibil, ultima dată când te-am văzut a fost acum trei ani în spital erai în coma de gradul 4. Practic era imposibil să te trezeştii.†Am stat pe jos o oră, nu credeam că vocea îi aparţine lui Hidan.
Flashback
-Deidera asta e cea mai frumoasă zii din viaţa mea! Am spus eu fericită.
-Mă bucur să îţi place. Ne dăm în maşinuţe?
Nu am apucat să răspund pentru că Deidera deja mă trăgea către maşinuţe. Am trimit câte patru cercuri roşii. După ce ne-am dat în maşinuţe şi Deidera tot intra în mine am mai stat prin parc şi am pornit către casă. Am mers singură către casă, deşi Deidera se rugase de mine să mă conducă către casă. La nici zece metrii de bloc mă opreşte un tip cu părul alb de 16-17 ani. Mai înalt ca mine cu un cap jumătate, ochii căprui bine făcut. Mă apucă de mâini şi mă lipeşte de un gard. Norocul a făcut ca pe drum să treacă tata care la luat la bătaie pe tipul acela. A doua zii la şcoală am aflat că îl cheamă Hidan şi că a intrat în spital pentru că după ce l-a bătut tata a intrat un tip cu un scuter în el. Am auzit că era în coma de gradul patru, am mers la spital cu Deidera pentru că din nefericire cei doi se ştiau.
End flashback
Cu greu orele au trecut şi ceasul s-a făcut 8:30 mă ridic din pat şi mă duc în bucătărie. Iau un pahar şi beau din el. Când beau apa îmi aduc aminte de cina cu familia Uchiha. Ce prostie, Fugaku vrea sa ca tata să semneze un contract cu firma lui de modele pentru că el nu se descurcă singur cu managmentul firmei. După ce beau toată apa din pahar mă apuc să spăl vasele, simt că ameţesc, mă aşez pe scaun şi mă gândesc de la ce ar putea fii. Din nefericire nu aud paşi tatei car intră în bucătărie.
-Sakura eşti bine? Mă întreabă tata.
-Da, doar m-am simţit puţin ameţită.
-E din cauza calciului, trebuie să bei lapte, să mănânci iaurturi.
Nu am mai spus nimic m-am ridicat de pe scaun ÅŸi am continuat să spăl vasele, în câteva minute erau gata, am ieÅŸit din bucătărie ÅŸi am mers la mine în cameră. Am luat telecomanda ÅŸi am dat drumul la televizor. Mă uitam la „Miss fata de la Å£arăâ€, să fi fotomodel este cel mai prostesc lucru, porÅ£i haine incomode, machiaj cu tona, mănânci doar o dată pe săptămână sau ceva de genul ÅŸi afli că eÅŸti anorexică. Am lenevit în pat până la prânz, afară nu vreau să ies mai ales că plouă cu cada. Merg în birou, dau drumul la laptop ÅŸi conectez proiectorul. Trag perdeaua viÅŸinie din catifea, mă aÅŸez pe scaun ÅŸi mă uit prin documente, văd un folder „Haruno and Uchiha†deschid folderul ÅŸi văd tot felul de date. Ies din acel folder ÅŸi mă uit la un film. Primul film care în găsesc este „Grudge 3†mă uit până la jumătatea filmului pentru că s-a luat curentul. Am mers prin casă cu telefonul pe post de lanternă, mama era în bucătărie speriată iar tata încerca să găsească niÅŸte chibrituri ÅŸi lumânări. Ce zii, am lenevit în casă ÅŸi acum am rămas ÅŸi fără curent. Mă duc în biroul lui tata ÅŸi iau factura de la curent, sun ÅŸi îi spun tipei să trimită pe cineva să remedieze problema că dacă mi-au făcut ceva la laptop îi pun să îmi ia unul nou. ÃŽn timp ce eu stăteam pe canapea turceÅŸte la noi vine preÅŸedintele de bloc care îmi spune că problema se va rezolva în patru ore pentru că panoul s-a dus. Adică la ora unsprezece? Prea mult! . Am stat în pat ÅŸi m-am jucat pe telefon, încet dar sigur somnul mă cuprinde, mă trezesc pe la 10 dimineaÅ£a. Merg în baie, arunc hainele în maÅŸina de spălat ÅŸi intru în cabina de duÅŸ. Noroc că nu sunt probleme cu scurgerea. Baia are ÅŸi duÅŸ ÅŸi cadă dar în cadă stau iarna când vreau să văd fulgii de nea care cad din cer. După o oră ÅŸi jumătate. Mă îmbrac cu un trening negru cu dungi aurii ÅŸi un tricou negru pe care scria „I don’t want be like you!†în picioare mi-am luat papuci pufoÅŸi ÅŸi am mers în casă. Pe măsuţă am găsit un bilet scris de tata în care îmi spune că este au fost obligaÅ£i să plece în Tokyo. Am scos telefonul din buzunar mă uit la ceas ÅŸi văd că am patru mesaje necitite. Le citesc ÅŸi erau cu tot felul de obÅ£iuni pentru telefon . Merg la mine in camera unde stau toata ziua, pe la 3 dimineaÅ£a m-am culcat. Câte emisiune proaste toate sunt regizate. Mă schimb în pijama care este alcătuită dintr-un tricou verde ÅŸi pantaloni gri. La ora ÅŸase ca de obicei telefonul a început să sune, am închis alarma ÅŸi am intrat în baie gata pentru o noua săptămână de liceu. După ce mi-am făcut siesta de dimineaţă, am mâncat ÅŸi am pornit către liceu. intru în curte iar Hinata îmi sare în spate. Mă uit la Temari care mi-l arată pe Naruto care sărea în sus de bucurie, se pare că Hinata are o întâlnire, mă uit mai atenta la băieÅ£i ÅŸi se pare că gaÅŸca lui Sasuke nu mai sunt aÅŸa de duri ÅŸi le plac pe fete.
-E ceva ciudat la mijloc. am spus eu aşezându-mă pe bancă.
-Ce vrei să spui? mă întreabă Temari.
-Las-o baltă. Am spus eu calmă.
„Ce plan mai e şi asta? La ce se gândeşte Sasuke?†mi-am spus eu privind cireşul din faţa mea. Am mers parcă în reluare către clasă. Ora de chimie mii s-a părut un chin iar după o oră groaznică încă cinci ore de engelză. Am plecat după prima ora de engleză deja plictisită peste măsură. Fetele au plecat şi ele, am inventat o scuză ca să pot pleca pentru că nu am chef de stat în parc. Merg ce merg şi mă simt urmărită. Am hotărât să mă joc puţin cu acea persoană. Am intrat într-un magazin şi m-am dus glonţ la un raion destinat nevoilor feminine lunare. Cumpăr două cutii deşi nu am nevoie să am în casă, încă două cutii de şerveţele, o pungă mare de cipsuri cu pui şi merg la casă, plătesc şi îmi reiau drumul către casă. Eram cu acea persoană în spatele meu şi am început să cânt ce prostii îmi veneau prin cap.
Na, na, na ştiu că mă urmăreşti!
Ce dracu vrei?
Sunt virgina ÅŸi asta-i treaba mea.
Sunt pe roşu deci nu te băga.
Aud un râs care îl dă de gol că este băiat. Grăbeşte puţin pasul iar eu încep să fug, începe să alerge după mine şi nu prea am noroc să îi văd chipul. Intru în bloc repede şi încui uşa în urma mea. Am scos limba şi am intrat în lift în timp ce acesta dădea cu pumnii în geam. Am simţit că mă lasă picioarele şi am căzut. Mă tot gândeam cine poate fii de am fugit aşa de repede, nici la o sută de metri garduri nu aş fi alergat aşa de repede. Am observat că uşile liftului erau deja deschise, când să ies din lift aud nişte paşi care aleargă pe scări, apăs butonul de blocare şi uşile încep să se închidă. Scot telefonul sun la poliţie.
-Alo poliţia cu ce vă putem ajuta?
-Poliţia veniţi repede pe Cireşilor 42, etaj şapte, la lift, mă urmăreşte cineva şi bate cu pumnii în lift.
-În câteva minute va sosi o echipă, până atunci rămâneţi în lift. Pumni deveneau din ce în ce mai agresivi şi se auzeau din ce în ce mai puternici.
-Sus mâinile, poliţia!
Am auzit cătuşele şi am apăsat un buton pe care scria „deblocaţi uşile†în câteva secunde am văzut lumina neoanelor. Merg lângă poliţişti şi îi trag gluga de pe cap tipului, mă uit stupefiată era chiar Hidan, poliţişti mă pun să semnez nişte acte şi intru în casă. Aud nişte ţipete, gemete şi aud bubuituri în uşă, mă uit pe vizor şi în văd pe Hidan care bătea în uşă. Văd că în spatele lui apare Sasuke. Tip şi Hidan se întoarce cu un cuţit în mână.
-Sasuke ai grijă, are un cuţit! Spun eu ţipând cât mă ţineau plămâni din casă.
Acesta este capitolu, nu ştiu când voi venit cu nextu. Aştept comentarii! Mii de scuze pentru că este scurt.