My overcast abyss is gone [shounen-ai]

[Verrine]

Am revenit cu nextul ^:)^.

Capitolul 26:

Stateam in pat privind pe fereastra, avand oarba speranta ca voi adormi. Heh, pana la urma ne-am stabilit undeva in est, in una dintre puntinele zone reconstruite. Nu e cine stie ce, insa era mult mai bine decat sa dormim in aer liber.
I-am aruncat o privire lui Yuuki. Baiatul asta chiar putea sa doarma oriunde, aproape il invidiam. M-am dat jos din pat. Hmp, avea dreptate pana la urma, chiar nu am rezistat sa dorm intr-un pat separat de al lui. Nu m-as fi gandit niciodata ca voi ajunge aici. Nu sunt trist si nu regret, insa nici nu pot spune ca radiez de fericire. Situatia in care ma aflu a venit si cu beneficii insa si cu multe dezavantaje. Yuuki imi tot spune ca m-am schimbat. Ma intreb daca are legatura cu relatia noastra.
Heh, inainte de a ma aseza langa Yuki…
-Puteti va rog, sa plecati dracu de aici?! spun in timp ce deschid fereastra, vocea mea risipindu-se in zare.
Daca m-ar fi vazut Yuuki in momentul asta, chiar m-ar fi crezut screlozat. Incep sa vorbesc singur deci.
-Bine atunci, daca asa sta treaba… Banuiesc ca nu am de ales decat sa va omor, spun in timp ce oftez si ies pe fereastra.
-Se pare ca nu suntem suficienti de buni pentru Uchiha.
In fata mea au aparut trei ninja, doua fete si un baiat. Una dintre ele avea un par lung si blond, ochii de un caprui sters, asemanatori cu cei a lui Yuuki. Cealalta cu o fata acoperita de o masca ANBU, iesind la iveala doar parul stacojiu, era intr-o pozitie de contraatac. Imi plac fetele periculoase. Baiatul ei bine, sa spunem doar ca l-am mai intalnit intr-o lupta anterioara. Numele lui… parca Sai era.
Tsunade ma dezamagesti, ai trimis niste fete dupa mine. Chiar crede ca sunt atat de slab?! Oricum, sa-i fac sa dispara pentru moment.
-Preferati sa plecati de buna voie sau e nevoie de lupta?
-Imi pare rau, insa avem ordine stricte de la liderul grupului Root.
M-am uitat mirat la blondina. Nu ma asteptam la asta. Am zambit in sinea mea.
-Cu cine sa incep?
Fetele s-au pus in pozitie de atac, pregatind un jutsu. Ce chef de lupta aveam! Sper doar sa nu-l trezesc pe Yuuki.
-Asteptati! Am primit ordine doar sa-l supraveghem, nu uitati ce ne-a zis Danzou-sama.
-Heh, si sa pierdem toata distractia? Vreau sa vad de ce e asa “un pericol”. Hmm… sau poate baiatul din-nauntru este ceea ce cautam?
-Mai bine ati pleca, spun in timp ce privesc cum masca roscatei se izbeste de pamant, rupta in doua. Nu ma subestima.
Fata a privit uimita la mine, nici nu a observant cand am aruncat kunaiul. Hi, hi, avea o privire asa speriata. Oricum, fata ei era interesanta… O cicatrice se intindea dea lungul ochiului drept pana aproape de gat.
-Retragerea!
E bine totusi ca Sai imi reconsidera puterile. Oricum, sa ma intorc inapoi in camera sau in curand o sa am parte de o cearta cu Yuuki. Am intrat pe fereastra, indreptandu-ma spre patul lui. M-am asezat langa el, lipindu-mi corpul de al sau. Am oftat; i-am atins cateva suvite de par, sarutandu-l usor pe buze. Ce nu faceam eu pentru el? Mi-am amintit de o intamplare precedenta:

-Nee, Sasuke, unde vom sta? am auzit vocea smiorcaita a lui Yuuki in timp ce inaintam spre estul satului.
-Din cate am inteles de la Tsunade vom sta undeva in est, acolo au fost reconstruite o parte din cladiri.
Mi-a zambit. Se pare ca nu avea nimic de obiectat.
-Hmm… unde sunt Suigetsu si Karin? Nu i-am mai vazut de cand am negociat cu Hokage-sama.
-I-am trimis dupa niste pergamente.
Voiam sa scap de idotii aia doi. Daca mai stateam mult cu ei cred ca cedam psihic. Plus ca, trebuie sa recunosc, nu ar strica niste timp liber doar intre mine si Yuuki.
Ganduri perverse imi strafulgerara mintea. M-am lovit usor cu palma peste fata. Nu pot crede ca am ajuns sa ma gandesc la asa ceva; Yuuki o sa ma omori. Daca nu ajung eu sa-l violez pe baiatul asta…
- Sasuke, fata aceea nu e cumva…?
M-am uitat nedumerit in locul indicat de Yuuki. Privirea mirata analiza silueta feminina ce statea cam la zece metri in fata noastra. Intradevar, era Sakura. Am oftat. Dintre toate persoanele pe care le puteam intalni, ea era cea mai proasta alegere.
-Nee, Sasuke, haide sa o salutam. Cum spuneai ca o cheama? Sakura parca.
-Mai bine nu, ingandui eu.
Privirea milioasa a lui Yuuki ma tintuia ca niste sageti.
-Te rooog.
Nu ma lasa inima sa-l refuz si a doua oara. Of, domane, cu ce ti-am gresit? Am oftat din nou, inaintand. Nu intelegeam de ce tinea mortis sa o cunoasca. Ar trebui sa fie… rivali, nu?
Sakura bandaja un ninja din cate ne-am dat seama. Se pare ca ea, precum Yuuki de altfel, detinea tehnica aceea de vindecare. Yuuki a parut placut surprins de situatie.
-Tu esti Sakura, nu-i asa?
Fata s-a intors, ochii ei verzi luand contact cu cei a lui Yuuki.
-Da, raspunse aceasta zambind. Sasuke, am auzit ca te-ai intors impreuna cu echipa ta, ma bucur sa te revad.
Ei bine nu asta era reactia la care ma asteptam, insa e bine ca s-a maturizat. Nu stiu ce m-as fi facut daca Yuuki ar fi facut o atractie pentru vechea ei personalitate.
-Tu trebuie sa fi…? spuse aceasta vazand ca nu primeste nici un raspuns din partea noastra.
-Yuuki, imi pare bine de cunostinta.
-Da…
Hi, hi, Sakura nu era la fel de incantata de prezenta lui Yuuki, expresia ei de unde radia fericirea era cam falsa. Pana la urma, tot rivali raman.
-Sasuke, ar trebui sa-l vezi pe Naruto. Daca ai sti cat s-a maturizat…
Asa ceva era imposibil. Idiotul ala nu s-ar maturiza nici daca viata lui ar depinde de asta.
-Sakura! Am mai gasit unul! s-a auzit o voce cam la o suta de metri de noi.
-Bine, baieti, se pare ca ma cheama datoria. Poate daca avem timp o sa reluam lupta de data trecuta. Nu ma las atat de usor invinsa.
A zambit din nou, plecand. O lupta intre mine si Sakura, asta va fi interesant.
-Mda. Haide, ii spun lui Yuuki care privea visitor la corpul Sakurei ce se pierdea din ce in ce mai mult in zare.

-Sasuke…
Vocea lui Yuuki m-a facut sa tresar. M-am uitat uimit la el.
-Cine este Naruto?
Am zambit in sinea mea. Cel mai mult imi placea de Yuuki cand era gelos. Ma tintuia cu o privire furioasa, sub care isi avea loc acea fire copilaroasa. Parea dezamagit si buimac; cat puteam sa-l iubesc!
-Cand stateam in Konoha, incep pe un ton soptit, Sakura impreuna cu Naruto erau coechipierii mei. De ce intrebi?
Imi placea sa-l tachinez, reactiile lui parca ma stimulau.
-Nu stiu, pur si simplu… atunci cand Sakura a vorbit despre intalnirea voastra avea o sclipire ciudata in ochi.
Am oftat, timp in care l-am imbratisat, apropriindu-mi fata de a lui suficient de mult incat sa-i pot simti respiratia calda.
-Naruto era un idiot pe atunci si nu cred ca s-a schimbat prea mult. Nu ne intelegeam mai deloc si mi se parea cea mai enervanta fiinta de pe planeta –am facut o pauza inainte de a continua. Chiar si asa, eram prieteni, insa el era prea idiot ca sa realizeze asta.
Yuuki a zambit calm, semn ca i s-a mai diminuat ingrijorarea. I-am dat la o parte suvitele ce-i acopereau fata, sarutandu-l scurt.
-Randul meu acum, ii zic in timp ce-l privesc iscoditor.
Ma privi uimit.
-Cine este “sensei”?
Mi-am adus aminte cu ocazia asta de o intamplare anterioara. Nu am vrut sa-l intreb atunci despre asta, insa acum pare a fi momentul perfect.
-“Sensei”? repeat acesta. Tatal meu.
Cred ca as fi putut intra in soc in momentul in care i-am auzit raspunsul. De unde pana unde a ajuns persoana care l-a persecutat pe Yuuki sa fie tatal lui?!
-Sasuke, esti bine? Pari cam palid…
-Da… , ii raspund cu jumatate de gura.
-Probabil n-am avut ocazia sa-ti spun insa din cauza faptului ca tata era cel care m-a invatat ninjutsu, m-am obisnuit sa-l chem sensei.
Modul in care imi explica… vocea degajata si calma… baiatul asta chiar nu-i normal. Mi-am scuturat usor capul, incercand sa revin cu picioarele pe pamant.
M-am uitat lung la el, ciufulindu-i parul si zambind.
-Sa ne culcam mai bine.