10-10-2010, 01:21 AM
So... This is the last one ^^ hope ya like it...
Capitolul 31
Mergand cu totii spre restaurant, eram ingramaditi in BMV-ul nostru X5 negru, cu Romeo care conduce, Strify in dreapta lui, iar noi, restul pe bancheta din spate. Cu totii aveam cate un subiect de discutat, inafara de papadia care parca avea un calus la gura.
-Strif'! Ce e cu tine de nu spui nimic? E ciudat sa nu te aud vorbind. Parca esti tot cazut pe ganduri, a spus Kiro, aplecandu-se spre bancheta pe care cantaretul nostru sta asezat.
-Nu am nimic. Chiar ma gandeam doar... la niste versuri poate pentru o noua melodie, se scuza el, mimand un zambet.
Da... Probabil e vorba de mine. Ce versuri? Nu s-a mai gandit la vreun vers de cateva luni, de fapt daca stau sa ma gandesc mai bine, inca de la concertul pe care l-am sustinut in Vegas, cand l-am sarutat pentru prima oara pe scena. Sigur, poate iar se preface ca nu s-a intamplat nimic. Ramane de vazut...
Cum am ajuns la restaurant, ne-am asezat la una din mese, comandand imediat dupa ce am primit meniurile.
-Uh... Stiti, astazi mai avem un interviu, rostese Strify, fara a-si scoate capul din meniu. La sapte, adauga pe urma.
-Da, stiu, dar mai avem doua ore pana atunci, am intervenit eu, privindu-l fix.
El da afirmativ din cap, coborandu-si din nou privirea pe randurile din meniu, desi cu totii stiam ca nu mai avea sa comande nimic. E totusi o ocazie rara, pentru ca nu are sa debiteze timp de cateva ore, ca de obicei.
Dupa ce am terminat de mancat, ne-am intors la hotel, pentru a ne pregati, timp in care Strify inca nu a mai scos niciun cuvant din gura. Dupa ce m-am imbracat cu alte haine, am intrat ca o furtuna in camera lui, cautandu-l cu privirea, cand l-am vazut in fata oglinzii imense de pe usa dulapului.
-Ce naiba e cu tine? Iar am facut eu ceva? Iar ai de gand sa negi totul? am intrebat eu usor rastit, apropiindu-ma de el.
Pot spune ca sunt destul de confuz, adica pe ce motiv nu mi-ar vorbi? nici macar nu ma priveste, de parca am dat-o in bara cu ceva.
-Nu... nu ai gresit cu nimic, si nu neg nimic. Doar ca... nu stiu. Ma simt ciudat. Ma tot gandesc... la noi.
-Deci pana la urma chiar ti se pare ciudata relatia noastra, hm?
-Normal! cui nu i s-ar parea?! Yu, suntem amandoi barbati, ce naiba! tie ti se pare normal? Nu... nu ma intelege gresit. Nu am mintit cand mi-am aratat sentimentele fata de tine... dar daca s-ar afla...
-Daca s-ar afla, ce? Fiecare are dreptul de a alege, asta din cate stiu eu. Tu, care spuneai ca nu te intereseaza parerile celorlalti, acum te contrazici singur. In fine, incheiem discutia si ne vedem in masina. Grabeste-te!
Am iesit din incaperea lui, coborand in graba scarile, nu pentru ca nu merge liftul, ci pentru ca nu am chef sa stau nemiscat. Am un sentiment ciudat in legatura cu Strify, si chestia asta ma enerveaza la culme! Am ajuns in holul hotelului unde eram asteptat de Shin si Romeo, apoi m-am aruncat pe un fotoliu injurand printre dinti. Amandoi stau si ma privesc ca pe o masina straina, probabil neintelegandu-mi atitudinea, dar nici nu indraznesc sa vina sa ma intrebe ce am. Dau agitat din picior, probabil si acela e un semn de "Stai departe de mine!", si privesc in jur ca o pisica intr-un spatiu necunoscut. Ah, dar sentimentul asta e absolut groaznic!
Mi-am inchis ochii, incercand sa ma calmez. Pana la urma de ce sunt asa agitat? Habar n-am! In scurt timp sosesc Kiro si Strify, moment in care m-am ridicat, indreptandu-ma spre limuzina. De cum ne-am urcat cu totii in automobil, s-a asternut o liniste apasatoare... chiar enervanta. Oare eu sunt de vina? Probabil da. Nu aveam o privire prietenoasa, si probabil nici expresia de "Vai ce fericit sunt!".
-De ce dracu' taceti cu totii?! m-am rastit eu, fiind destul de stresat.
-Te vedem agitat ca naiba, si nu stim pe care vei lua la pumni daca spunem ceva nepotrivit. Ce dracu' e cu tine? ai o aura in jurul tau care spune "Greseste si te casapesc!", spune Romeo, punandu-si mainile in san, privindu-ma oarecum furios.
Bine ca macar drumul nu a fost atat de lung, iar de cum am ajuns in locul unde se ve tine interviul, m-am trantit pe canapea, asteptand doar ca totul sa se tremine. Shin se aseaza in partea mea dreapta, Romeo in stanga, Kiro langa el, si ca de obicei, Strify pe un scaun inalt. Incepe filmarea, iar intrebarile de inceput, plictisitoare, si mereu aceleasi, aproape ma fac sa casc, insa incerc sa ma abtin. Abia dupa ce prezentatoarea sare de la un subiect la altul, discutia devine... un pic diferita.
-Stiti, se aud multe zvonuri despre voi baieti, in special despre tine Strify si despre Yu, de atunci, de la primul vostru sarut pe scena, pentru ca multi spun ca nu am fost ceva planificat, ci spontan.
-Ah da? intreaba Strify inghitind in sec. Si cam care ar fi aceste zvonuri?
-Cum ca voi doi aveti o relatie. O relatie amoroasa, nu doar de prietenie.
Strify amutise, lucru care ma determina pe mine sa intervin, vrand desigur sa neg toate astea, ceea ce probabil Strify ar face, insa abia ce deschid gura, am fost brusc lovit ca de traznet.
-Da, asa e! Avem o relatie care nu se mai bazeaza de mult doar pe prietenie, a spus cantaretul, cu o expresie serioasa si sigura, lasandu-ne pe toti cu gura cascata... in special pe mine.
A spus el asta? Strify?! Nu imi vine sa cred, mai ales ca a spus-o direct fara ocolisuri. Dar daca nu a facut-o din proprie vointa, si doar pentru ca eu i-am reprosat faptul ca se contrazice? acum ma confrunt cu alta problema: Eu! Poate el nu voia sa se afle, si a spus-o doar ca sa imi faca mie in ciuda, cum obisnuieste. "Ah, Dumnezeule! Ce tampenie! a spus-o si gata! motivele se afla pe urma!" mi-am zis eu, dand apoi din cap pentru a ma reintoarce cu picioarele pe pamant. Nu realizez ca mi-a fost pusa o intrebare decat atunci cand ma loveste Romeo cu cotul, apoi mi-a fost adresata din nou:
-Este adevarat?
-...Da, da este! am raspuns eu privind-o pe prezentatoare.
-Si cat de departe a ajuns relatia voastra?
Intrebarea ne-a lovit pe toti ca un fulger! Eu am ramas mut, Romeo se face ca ploua, Shin isi tine capul in jos, punandu-si o palma pe frunte, Kiro se preface ca se uita la nasturii camasii sale, iar Strify isi ciufuleste parul, tinandu-si capul in partea opusa a camerelor. Vazandu-ne astfel, prezentatoarea se inroseste in obraji, si tresare dupa un scurt timp, spunand ca filmarea ia sfarsit. Am rasuflat toti usurati, ridicandu-ne prompt de pe locurile noastre. Un lucru bun a fost ca interviul nu a fost in direct, astfel probabil se vor scoate acele scene jenante. Am plecat cat mai repede cu putinta de acolo, iar cand am ajuns la hotel, nici nu mai intru in camera mea, ci il urmez direct pe Strify.
-De ce ai spus ca avem o relatie? am intrebat eu, inchizand usa camerei in urma mea.
-Nu ai spus tu ca data viitoare recunosti asta daca suntem intrebati? Ei bine, ti-am facut o favoare, mi-a spus el, zambindu-mi si introcandu-se pentru a ma privi. Nu era deloc furios sau agitat...
-Adica ai facut-o pentru mine? am intrebat pe urma, incercand sa prind ideea corecta.
-Am facut-o pentru noi...
Da, asta era... sentimentul asta. Asta voiam. Inima incepuse a-mi bate atat de repede, cand i-am auzit cuvintele. Sunt atat de al dracului de fericit! Nu credeam ca intr-un final se va ajunge chiar aici. M-am apropiat de el, inconjurandu-i talia cu bratele si lipindu-mi fruntea de a lui. A zambit, inchizandu-si ochii, apoi a inceput sa rosteasca incet niste versuri...
-"No hiding, no faking, this life can be amazing..."
-"Call it strange, this is the way we are... Far beyond your dreams..."
Am continuat versurile, lipindu-i si mai mult trupul de la meu. El si-a pus bratele in jurul gatului meu si m-a sarutat scurt.
-Yu... Te iubesc, a rostit el incet, parca usor timid, totusi sigur de ceea ce zice.
-Si eu, Strify... Si eu!
"Suntem atat de sus, dansam pe marginea unui nor, unde nimeni nu indrazneste sa mearga..." Asta imi imi vine mereu si mereu in minte, asta simt, si nu vreau sa se mai termine vreodata...
no hiding
no faking
this life can be amazing
-----
call it strange
this is the way we are
far beyond your dreams
----
(Suntem atat de sus,
dansam pe marginea unui nor,
unde nimeni nu indrazneste sa mearga...)
we are so high
we dance on the edge of the sky
where no one dares to go
_______
Toate acestea sunt versuri din "Cinema Bizarre- The way we are" ^^
Capitolul 31
Mergand cu totii spre restaurant, eram ingramaditi in BMV-ul nostru X5 negru, cu Romeo care conduce, Strify in dreapta lui, iar noi, restul pe bancheta din spate. Cu totii aveam cate un subiect de discutat, inafara de papadia care parca avea un calus la gura.
-Strif'! Ce e cu tine de nu spui nimic? E ciudat sa nu te aud vorbind. Parca esti tot cazut pe ganduri, a spus Kiro, aplecandu-se spre bancheta pe care cantaretul nostru sta asezat.
-Nu am nimic. Chiar ma gandeam doar... la niste versuri poate pentru o noua melodie, se scuza el, mimand un zambet.
Da... Probabil e vorba de mine. Ce versuri? Nu s-a mai gandit la vreun vers de cateva luni, de fapt daca stau sa ma gandesc mai bine, inca de la concertul pe care l-am sustinut in Vegas, cand l-am sarutat pentru prima oara pe scena. Sigur, poate iar se preface ca nu s-a intamplat nimic. Ramane de vazut...
Cum am ajuns la restaurant, ne-am asezat la una din mese, comandand imediat dupa ce am primit meniurile.
-Uh... Stiti, astazi mai avem un interviu, rostese Strify, fara a-si scoate capul din meniu. La sapte, adauga pe urma.
-Da, stiu, dar mai avem doua ore pana atunci, am intervenit eu, privindu-l fix.
El da afirmativ din cap, coborandu-si din nou privirea pe randurile din meniu, desi cu totii stiam ca nu mai avea sa comande nimic. E totusi o ocazie rara, pentru ca nu are sa debiteze timp de cateva ore, ca de obicei.
Dupa ce am terminat de mancat, ne-am intors la hotel, pentru a ne pregati, timp in care Strify inca nu a mai scos niciun cuvant din gura. Dupa ce m-am imbracat cu alte haine, am intrat ca o furtuna in camera lui, cautandu-l cu privirea, cand l-am vazut in fata oglinzii imense de pe usa dulapului.
-Ce naiba e cu tine? Iar am facut eu ceva? Iar ai de gand sa negi totul? am intrebat eu usor rastit, apropiindu-ma de el.
Pot spune ca sunt destul de confuz, adica pe ce motiv nu mi-ar vorbi? nici macar nu ma priveste, de parca am dat-o in bara cu ceva.
-Nu... nu ai gresit cu nimic, si nu neg nimic. Doar ca... nu stiu. Ma simt ciudat. Ma tot gandesc... la noi.
-Deci pana la urma chiar ti se pare ciudata relatia noastra, hm?
-Normal! cui nu i s-ar parea?! Yu, suntem amandoi barbati, ce naiba! tie ti se pare normal? Nu... nu ma intelege gresit. Nu am mintit cand mi-am aratat sentimentele fata de tine... dar daca s-ar afla...
-Daca s-ar afla, ce? Fiecare are dreptul de a alege, asta din cate stiu eu. Tu, care spuneai ca nu te intereseaza parerile celorlalti, acum te contrazici singur. In fine, incheiem discutia si ne vedem in masina. Grabeste-te!
Am iesit din incaperea lui, coborand in graba scarile, nu pentru ca nu merge liftul, ci pentru ca nu am chef sa stau nemiscat. Am un sentiment ciudat in legatura cu Strify, si chestia asta ma enerveaza la culme! Am ajuns in holul hotelului unde eram asteptat de Shin si Romeo, apoi m-am aruncat pe un fotoliu injurand printre dinti. Amandoi stau si ma privesc ca pe o masina straina, probabil neintelegandu-mi atitudinea, dar nici nu indraznesc sa vina sa ma intrebe ce am. Dau agitat din picior, probabil si acela e un semn de "Stai departe de mine!", si privesc in jur ca o pisica intr-un spatiu necunoscut. Ah, dar sentimentul asta e absolut groaznic!
Mi-am inchis ochii, incercand sa ma calmez. Pana la urma de ce sunt asa agitat? Habar n-am! In scurt timp sosesc Kiro si Strify, moment in care m-am ridicat, indreptandu-ma spre limuzina. De cum ne-am urcat cu totii in automobil, s-a asternut o liniste apasatoare... chiar enervanta. Oare eu sunt de vina? Probabil da. Nu aveam o privire prietenoasa, si probabil nici expresia de "Vai ce fericit sunt!".
-De ce dracu' taceti cu totii?! m-am rastit eu, fiind destul de stresat.
-Te vedem agitat ca naiba, si nu stim pe care vei lua la pumni daca spunem ceva nepotrivit. Ce dracu' e cu tine? ai o aura in jurul tau care spune "Greseste si te casapesc!", spune Romeo, punandu-si mainile in san, privindu-ma oarecum furios.
Bine ca macar drumul nu a fost atat de lung, iar de cum am ajuns in locul unde se ve tine interviul, m-am trantit pe canapea, asteptand doar ca totul sa se tremine. Shin se aseaza in partea mea dreapta, Romeo in stanga, Kiro langa el, si ca de obicei, Strify pe un scaun inalt. Incepe filmarea, iar intrebarile de inceput, plictisitoare, si mereu aceleasi, aproape ma fac sa casc, insa incerc sa ma abtin. Abia dupa ce prezentatoarea sare de la un subiect la altul, discutia devine... un pic diferita.
-Stiti, se aud multe zvonuri despre voi baieti, in special despre tine Strify si despre Yu, de atunci, de la primul vostru sarut pe scena, pentru ca multi spun ca nu am fost ceva planificat, ci spontan.
-Ah da? intreaba Strify inghitind in sec. Si cam care ar fi aceste zvonuri?
-Cum ca voi doi aveti o relatie. O relatie amoroasa, nu doar de prietenie.
Strify amutise, lucru care ma determina pe mine sa intervin, vrand desigur sa neg toate astea, ceea ce probabil Strify ar face, insa abia ce deschid gura, am fost brusc lovit ca de traznet.
-Da, asa e! Avem o relatie care nu se mai bazeaza de mult doar pe prietenie, a spus cantaretul, cu o expresie serioasa si sigura, lasandu-ne pe toti cu gura cascata... in special pe mine.
A spus el asta? Strify?! Nu imi vine sa cred, mai ales ca a spus-o direct fara ocolisuri. Dar daca nu a facut-o din proprie vointa, si doar pentru ca eu i-am reprosat faptul ca se contrazice? acum ma confrunt cu alta problema: Eu! Poate el nu voia sa se afle, si a spus-o doar ca sa imi faca mie in ciuda, cum obisnuieste. "Ah, Dumnezeule! Ce tampenie! a spus-o si gata! motivele se afla pe urma!" mi-am zis eu, dand apoi din cap pentru a ma reintoarce cu picioarele pe pamant. Nu realizez ca mi-a fost pusa o intrebare decat atunci cand ma loveste Romeo cu cotul, apoi mi-a fost adresata din nou:
-Este adevarat?
-...Da, da este! am raspuns eu privind-o pe prezentatoare.
-Si cat de departe a ajuns relatia voastra?
Intrebarea ne-a lovit pe toti ca un fulger! Eu am ramas mut, Romeo se face ca ploua, Shin isi tine capul in jos, punandu-si o palma pe frunte, Kiro se preface ca se uita la nasturii camasii sale, iar Strify isi ciufuleste parul, tinandu-si capul in partea opusa a camerelor. Vazandu-ne astfel, prezentatoarea se inroseste in obraji, si tresare dupa un scurt timp, spunand ca filmarea ia sfarsit. Am rasuflat toti usurati, ridicandu-ne prompt de pe locurile noastre. Un lucru bun a fost ca interviul nu a fost in direct, astfel probabil se vor scoate acele scene jenante. Am plecat cat mai repede cu putinta de acolo, iar cand am ajuns la hotel, nici nu mai intru in camera mea, ci il urmez direct pe Strify.
-De ce ai spus ca avem o relatie? am intrebat eu, inchizand usa camerei in urma mea.
-Nu ai spus tu ca data viitoare recunosti asta daca suntem intrebati? Ei bine, ti-am facut o favoare, mi-a spus el, zambindu-mi si introcandu-se pentru a ma privi. Nu era deloc furios sau agitat...
-Adica ai facut-o pentru mine? am intrebat pe urma, incercand sa prind ideea corecta.
-Am facut-o pentru noi...
Da, asta era... sentimentul asta. Asta voiam. Inima incepuse a-mi bate atat de repede, cand i-am auzit cuvintele. Sunt atat de al dracului de fericit! Nu credeam ca intr-un final se va ajunge chiar aici. M-am apropiat de el, inconjurandu-i talia cu bratele si lipindu-mi fruntea de a lui. A zambit, inchizandu-si ochii, apoi a inceput sa rosteasca incet niste versuri...
-"No hiding, no faking, this life can be amazing..."
-"Call it strange, this is the way we are... Far beyond your dreams..."
Am continuat versurile, lipindu-i si mai mult trupul de la meu. El si-a pus bratele in jurul gatului meu si m-a sarutat scurt.
-Yu... Te iubesc, a rostit el incet, parca usor timid, totusi sigur de ceea ce zice.
-Si eu, Strify... Si eu!
"Suntem atat de sus, dansam pe marginea unui nor, unde nimeni nu indrazneste sa mearga..." Asta imi imi vine mereu si mereu in minte, asta simt, si nu vreau sa se mai termine vreodata...
THE END
no hiding
no faking
this life can be amazing
-----
call it strange
this is the way we are
far beyond your dreams
----
(Suntem atat de sus,
dansam pe marginea unui nor,
unde nimeni nu indrazneste sa mearga...)
we are so high
we dance on the edge of the sky
where no one dares to go
_______
Toate acestea sunt versuri din "Cinema Bizarre- The way we are" ^^
---MY YAOI BLOG-- *click*
![[Imagine: _Gay_Rights__by_Minty_Hippo.png]](http://i219.photobucket.com/albums/cc127/Yzabella_93/Banners/_Gay_Rights__by_Minty_Hippo.png)
![[Imagine: Not_a_choice___stamp_by_ethereal_cr.gif]](http://i219.photobucket.com/albums/cc127/Yzabella_93/fetze/Not_a_choice___stamp_by_ethereal_cr.gif)
Why is it that, as a culture we are more comfortable with seeing two men holding guns than holding hands? [Ernest Gaines]