Ne vom Revedea...+18

[Little.Dead.Red]

Hey Mina-san am venit cu cap 2 :X:X


Cap 2: Konoha

Akane Pov`:
Simteam cum ceva se rupe din mine odata cu parasirea locului unde am copilarit si cerul incepu sa verse lacrimi mari si reci ce se spargeau intr`un milion de amintiri de geamul masini de unde priveam in urma.
Vroiam sa fiu singura, sa plang de dorul vremurilor trecute dar trebuia sa ma rup de ele, sa imi tin moralul sus pentru a o proteja pe Rose. Cum i-am spus mereu: ""Nu plange ca s-a terminat. Bucura-te ca s-a intamplat!"", si gandindu-ma la asta am ridicat privirea intalnind-o pe a sa. Si ea suferea, poate mai mult ca mine si asta se vedea prin ochii ei de onix, desi culoarea profunda inchidea sentimentele in interiorul ei. Eram singura care o intelegea, cu care putea rade cu adevarat, cu care se putea simti libera... si eu simteam la fel. Ne-am apropiat una de alta si ne-am strans puternic in brate, consolandu-ne.
Intr-un final am ajuns si norii au incetat sa mai planga. Sorele ma imbratisa cu caldura lui, facandu-ma sa zambesc.
Orasul era superb, alcatuit din milioane de culori, plin de viata si pe chipurile fiecarui om se putea citi clar multumirea si fericirea.
Am coborat incet din masina privind inca uimita la jocul de lumini, indreptandu-mi apoi privirea spre noua casa. Era imensa. Pentru un moment m-am speriat si am privit cu ochii intrebatori la mama.
-Am ajuns acasa dragelor! Definitiv de data asta. Promit! ne spuse ea cu speranta in voce.
-Sa speram, am spus amandoua in cor si am urmat-o in cladirea ce se afisa in fata noastra.
Mobila era deja aranjata la locul ei in camerele noastre si timpul de despachetat a fost relativ scurt. Cand am terminat m-am schimbat intr-o pereche de blugi skinny negri, un tricou albastru inchis cu o curea ce se prindea sub bust scotandu-mi in evidenta sanii prin decolteul destul de generos si in pricioare o pereche de tenesi albi cu sireturi albastre. Mi-am luat MP4-ul si telefonul, apoi am coborat scarile spre bucatarie.
-Aki, asteapta-ma! o aud pe Ichi strigandu-ma din camera ei.
Aceasta cobora incet si cu grija din cauza fustitei scurte cu volanase si buline roz, avea un tricou albastru la fel ca mine cu stelute roz si in picioare o pereche de sandale negre cu un toc mic ce se incheiau cu snur pana sub genunchi.
-Draci, casa asta e uriasa! Asteapta-ma sau probabil o sa ma pierd, zice aceasta cu o voce copilaroasa.
Am asteptat-o chicotind si pe urma am mers spre bucatarie, unde parintii ne asteptau cu masa pusa pe fetele lor citindu-se ingrijorarea.
-Ce s-a intamplat? am intrebat suspicioasa.
-Draga mea, tocmai am aflat ca seful meu va merge intr-o delegatie si are nevoie de mine si de tatal vostru cu el. Va vom inscrie la noua scoala maine. Ne pare tare rau ca nu putem sta dar Mikuni-chan o sa aiba foarte mare grija de voi.
-Cand plecati? intreb eu cu vocea stinsa.
-Peste patru zile,vom sta la deschiderea scolii apoi vom pleca spre aeroport, spuse si ea trista ridicandu-se sa o i-a in brate pe Rose care deja varsa rauri cristaline.
Tata veni la mine si ma saruta pe frunte spunandu-mi ca o sa fie bine si ca ne vor suna in fiecare zi, iar mama ma ruga sa am grija de sora mea mai mica caruia ea ii stergea urmele de creion dermatograf cu un servetel.
Masa a fost scurta si tacuta auzindu-se doar suspinele mele si Ichi inghitindu-si lacrimile, cand am terminat, m-am ridicat scuzandu-ma si m-am dus in camera mea. M-am asezat pe patul de doua persoane din mijlocul camerei acoperit cu cearceaf din satin de culoarea zapezii proaspat asternute. Priveam tavanul albastru ca si cerul prmavara ce se afla in contrast cu peretii de un albastru intens. Undeva in dreapta mea se gasea un birou negru cu laptopul meu de aceeasi culoare cu stelute roz si un teanc de carti ce asteptau sa fie puse pe etajerele de deasupra lor. In fata mea se afla sifonierul mare cu oglinzi ce faceau camera sa para mult mai mare. Intre pat si sifonier se gasea un covor alb pufos precum un norisor, iar peretele din stanga era o fereastra imensa spre gradina.
Aud un ciocanit usor in usa si ii zic plictisita sa intre in timp ce ma intaindeam in patul meu moale.
-Crezi ca am putea sa iesim in oras azi? Ne-ar prinde bine putin aer si asa cunoastem si orasul, zice Ichi cu o voce sfioasa.
-Oke! zic si ma ridic lenesa din patul meu.
-Mama, noi iesim in oras. Ne vedem pe la ora sase jumatate , strig eu din capul scarilor in timp ce sora mea deschidea usa.
De cum iesim din casa raman placut surprinsa de privelistea din fata mea. Mergand priveam fascinata cum razele soarelui mangaiau dulce acoperisurile colorate ale Konohai si nu am observat ca in fata mea era cineva asa ca impactul a fost destul de puternic si neprevazut.


I hope you love it! Just enjoy! Matta ne mina-san! (^-^)V