02-10-2010, 02:32 PM
Capitolul 2
~Razan Aizawa~
Noaptea
Stateam intins in pat,era 1 noaptea.Incercam sa adorm,sa acumulez forte pentru plecarea mea din casa,dar se pare ca nu reuseam.Camera aproape goala si rece ma facea sa-mi doaresc si mai mult sa plec.M-am ridicat din pat,ducandu-ma la fereastra,am deschis-o larg uitandu-ma pe cer.Noaptea neagra si lunga ce ma astepta.Am privit in continu luna,fara nici o expresie.Am stat cateva ore bune privind in gol,un sentiment de nesiguranta aveam in momentul acela.M-am asezat din nou pe pat si am inchis usor ochii,eram doar intr-o pereche de pantaloni negri si un tricou alb cu o inscriptie ciudata pe el.In cele din urma am reusit sa adorm.
~Dimineata~
M-am trezit putin derutat,uitandu-ma in jurul meu,vazand ca nimic nu s-a schimbat..Am coborant cu greu din pat,impiedicandu-ma usor de pat,fiind cam somnoros.M-am dus pana la dulapul cu haine,scotand o pereche de blugi si un tricou rosu cu o inscriptie pe el.†Give me fire!†Am luat hainele pe mine si o jacheta de piele,desi afara era cald.Mi-am ciufulit putin parul.Am luat cheile,biletul de avion si telefon de pe masa.Am butonat cateva secunde telefonul,vazand ca am primit un apel pierdut,l-am ignorat si am coborat jos in sufragerie.Majordomnul m-a astepta la masina cu valizele.Am vazut`o pe mama,o femeie tanara pentru 50 de ani,era inalta,supla,parul ei blond si lung ce cadea in valuri peste umeri.M-a sarutat scurt pe obraz.
-Razan,sa ai grija de tine.Mi-a spus in timp ce-mi ciufulise parul.
-Da,da am inteles.Am spus grabindu-ma sa ies din casa.M-a condus pana la iesire,in tot timplul asta se abtinuse sa nu planga,stiam ca e greu si pentru ea,dar nu ma duceam la spanzuratoare sau altceva.
Am urcat in masina,valeti ducandu-mi bagajele in porbagaj.Mama statea in fata casei,facandu-mi cu mana.Mi-am rezemat capul de geam plictisit oarecum de toata acea scena.Soferul meu raul,s-a urcat si el in masina,mi-am pus centura de siguranta asteptand sa pornim.
-Raul,cat mai este pana la aeroport?
-Doua ore,domnule! Mi-a raspuns scurt,pornind.
In tot acest timp,mi-am verificat apelurile de pe telefon.
„-Patru apeluri?†Am spus in gand,am vazut numele si numarul.Era Carina,o fosta colega de clasa si o prietena buna.I-ma lasat un mesaj.
„Da,am vazut apelurile. >.>
Ce vroiai sa-mi spui?â€
Peste cateva minute am primit un raspuns.
Carina: „Da...am auzit ca pleci,unde esti?
Nu mai stai?â€
Mesaj:
Razan: „Nu,sunt in masina,plec spre aeroport
Plictiseala...â€
Mesaj dupa 3 minute
Carina : „Da...sa ai o calatorie placuta *sad* „
Mesaj:
Razan: „Nu fi suparata,tinem legaturaâ€
Carina: „Bine...byes!â€
Razan: „Bye-bye!â€
Mi-am inchis telefonul,terminand convorbirea cu ea.Dupa o ora jumate ne-am oprit in fata la aeroport.
~Razan Aizawa~
Noaptea
Stateam intins in pat,era 1 noaptea.Incercam sa adorm,sa acumulez forte pentru plecarea mea din casa,dar se pare ca nu reuseam.Camera aproape goala si rece ma facea sa-mi doaresc si mai mult sa plec.M-am ridicat din pat,ducandu-ma la fereastra,am deschis-o larg uitandu-ma pe cer.Noaptea neagra si lunga ce ma astepta.Am privit in continu luna,fara nici o expresie.Am stat cateva ore bune privind in gol,un sentiment de nesiguranta aveam in momentul acela.M-am asezat din nou pe pat si am inchis usor ochii,eram doar intr-o pereche de pantaloni negri si un tricou alb cu o inscriptie ciudata pe el.In cele din urma am reusit sa adorm.
~Dimineata~
M-am trezit putin derutat,uitandu-ma in jurul meu,vazand ca nimic nu s-a schimbat..Am coborant cu greu din pat,impiedicandu-ma usor de pat,fiind cam somnoros.M-am dus pana la dulapul cu haine,scotand o pereche de blugi si un tricou rosu cu o inscriptie pe el.†Give me fire!†Am luat hainele pe mine si o jacheta de piele,desi afara era cald.Mi-am ciufulit putin parul.Am luat cheile,biletul de avion si telefon de pe masa.Am butonat cateva secunde telefonul,vazand ca am primit un apel pierdut,l-am ignorat si am coborat jos in sufragerie.Majordomnul m-a astepta la masina cu valizele.Am vazut`o pe mama,o femeie tanara pentru 50 de ani,era inalta,supla,parul ei blond si lung ce cadea in valuri peste umeri.M-a sarutat scurt pe obraz.
-Razan,sa ai grija de tine.Mi-a spus in timp ce-mi ciufulise parul.
-Da,da am inteles.Am spus grabindu-ma sa ies din casa.M-a condus pana la iesire,in tot timplul asta se abtinuse sa nu planga,stiam ca e greu si pentru ea,dar nu ma duceam la spanzuratoare sau altceva.
Am urcat in masina,valeti ducandu-mi bagajele in porbagaj.Mama statea in fata casei,facandu-mi cu mana.Mi-am rezemat capul de geam plictisit oarecum de toata acea scena.Soferul meu raul,s-a urcat si el in masina,mi-am pus centura de siguranta asteptand sa pornim.
-Raul,cat mai este pana la aeroport?
-Doua ore,domnule! Mi-a raspuns scurt,pornind.
In tot acest timp,mi-am verificat apelurile de pe telefon.
„-Patru apeluri?†Am spus in gand,am vazut numele si numarul.Era Carina,o fosta colega de clasa si o prietena buna.I-ma lasat un mesaj.
„Da,am vazut apelurile. >.>
Ce vroiai sa-mi spui?â€
Peste cateva minute am primit un raspuns.
Carina: „Da...am auzit ca pleci,unde esti?
Nu mai stai?â€
Mesaj:
Razan: „Nu,sunt in masina,plec spre aeroport
Plictiseala...â€
Mesaj dupa 3 minute
Carina : „Da...sa ai o calatorie placuta *sad* „
Mesaj:
Razan: „Nu fi suparata,tinem legaturaâ€
Carina: „Bine...byes!â€
Razan: „Bye-bye!â€
Mi-am inchis telefonul,terminand convorbirea cu ea.Dupa o ora jumate ne-am oprit in fata la aeroport.
"be the change you want to see in the worldâ€