Imi cer iertare ca am intarziat (din nou) atat de mult T^T dar va anunt: nu abandonez ficul, deci fiti linistit [iar daca o voi face, va anunt 
]
Next ^^ & tank 4 teh comments ^.^
Luminile s-au stins, lasandu-i drum liber lui Julian, care se apropiase de mine, prinzandu-ma de mana pentru a ma trage in bratele sale. Ma agita prezenta lui, mai ales ca stiam ce avea sa urmeze. Desi in acea situatie, nu m-am putut abtine sa nu il intreb de colegul meu de celula...
-Stii... cumva ceva despre Shin?
-Stai linistit, maine, pana te trezesti, el va fi aici. Se simte mai bine, mi-a raspuns acesta , asezandu-si palma pe obrazul meu cald.
-Si... Cum de te-ai intors astazi? Maine trebuia sa vii...
-Am terminat mai repede. Nu conteaza, acum sunt aici, a rostit acesta, unindu-si buzele calde cu ale mele, inconjurandu-mi pe urma talia cu bratele, si lipindu-mi trupul de al sau. Simteam cum intreg corpul imi tremura, pe masura ce deveneam mai agitat, iar Julian cu singuranta isi dadu seama ca era din cauza lui, insa nu imi spuse nimic, ci doar ma indrumase spre patul de jos... Dar nu! Eu nu voiam asta. Nu voiam sa experimentez din nou acea durere si acea situatie penibila in care urma sa fiu pus.
-Julian, imi pare rau, nu vreau sa fac asta! am spus eu pe un ton jos, lasadu-mi privirea cazuta. Nu mai vreau sa fiu Kaoru acela prost si credul! Vreau sa ma schimb si cred ca incep bine. Imi pare rau...
Dupa ce am spus acele cuvinte, m-am ridicat de langa el, crezand ca va deveni furios, insa nu il cunosteam. A tacut pentru un scurt timp, dupa care am auzit scartaitul patului, semn ca si el se ridicase in picioare, si l-am simtit apropiindu-se din nou de mine.
-E bine, Kaoru. E foarte bine... dar nu eu sunt cel de care trebuie sa te feresti.
Am auzit zgomotul unor chei, apoi caldura acelui corp se indepartase de mine. Descuiase celula, si a iesit, incuind-o pe urma la loc, fara a-mi mai adresa un alt cuvant. Am oftat adanc, apoi m-am reasezat pe suprafata moale, incercand sa dorm. Ma intrebam mereu daca nu cumva facusem o greseala?
Nici macar nu stiu de ce imi ocupam mintea cu asa ceva, pentru ca era evident ca am facut un lucru bun sa il refuz. Voiam sa ma schimb, desi mi se parea extraordinar de greu sa nu mai fiu eu. Dar, cum se spune, "Nu strica sa incerci". Desi Julian avea dreptate, si nu el era cel de care trebuia sa ma feresc, trebuia totusi sa imi pastrez mandria ca barbat si nu sa fac pe... femeia. Mi-am afundat capul in perna, gandindu-ma la cat de bine va fi cand Shin va veni inapoi in sfarsit.
Adormisem destul de greu in acea seara, insa cand dimineata si-a facut aparitia, urechile mele au fost deranjate de zgomotul iritant al usii de metal a celulei. Mi-am deschis lent ochii, privind somnoros in jur, si imediat am auzit o voce...
-Ti-a fost atat de dor de mine, incat dormi in patul meu? M-a intrebat Shin, asezandu-se langa mine.
-Shin! Oh Doamne, cat ti-am mai simtit lipsa zilele astea! am replicat eu, ridicandu-ma in capul oaselor. Cum te simti? am intrebat pe urma, apropiindu-ma de el.
-Mult mai bine. Dar nu prea vreau sa dau ochii cu Jin... Nu inca.
-Shin, el nu te merita! De ce i-ai acceptat toate umilintele? Si de ce ai ramas cu el? Nu te inteleg...
-Kaoru, nici nu ma astept sa intelegi perfect, dar nu pot sa stau departe de el. Il iubesc in ciuda tuturor obiceiurilor sale agresive. Poate vei zice ca sunt prost, dar nu pot explica sentimentul asta. In fine, vreau sa trecem peste acest subiect, si de preferabil sa nu-l mai aducem in discutiile noastre.
Parea a fi o zi destul de buna, avand in vedere ca daca Shin era langa mine, nu mai aveam de ce sa imi fac griji, insa logica mea nu a fost deloc corecta. Fiind ora mesei am iesit din celule, mergand spre cantina, insa pe drum spre incaperea cea mare, Jin ne iesise in cale, apucandu-l pe brunet de brat si tragandu-l aproape. Shin nu parea ca voia sa riposteze, iar satenul parca doar avea de gand sa ii vorbeasca, dupa cum am perceput eu situatia. Am stat de-o parte pentru cateva clipe, dar aceea a fost una din cele mai mari greseli ale mele. Ma indepartasem de ei, pe masura ce ma plimbam cu pasi mici pe coridorul imens, si, brusc, constiinta mea se pierduse undeva pe drum, odata ce am simtit o lovitura puternica in partea din spate a capului.
M-am trezit intr-o incapere infecta, auzind mai multe voci in jurul meu, si mi-am deschis ochii speriat, realizand ca eram complet dezbracat, avand un material legat strans in jurul capului, pe post de calus. Am privit in jur, observand trei barbati, dintre care recunoscusem doar unul, si anume, pe acel "Shooter" pe care l-am vazut violand un baiat si care ma lovise peste fund, dupa ce a savurat din trupul sleit de puteri.
Am vrut sa ma ridic, insa cu o lovitura puternica din partea unuia dintre ei, am fost aruncat la podea, apoi imobilizat de un altul. Imi tinea mainile intr-o stransoare puternica deasupra capului, in timp ce acela care ma lovise, mi-a indepartat picioarele, plasandu-se intre ele cu un ranjet hain. Am dat din cap in semn negativ, rugandu-l din priviri pe cel dinaintea mea, care nu parea deloc impresionat. Ma agitam, scotand sunete neinteligibile, insa nimic din toate acestea nu ma ajutau.
-Deci tu esti papusa lui Lucifer, hm? Abia asteptam sa vad pe ce bunaciune o mai pus mana, a spus Shooter, care era un barbat inalt, cam cat Julian, cu parul roscat si ochi caprui. Expresia lui nu parea infricosatoare precum a multor altora, insa mintea lui era la fel de manjita. Inima imi batea cu atata putere, aproape sa imi iasa din piept, din cauza spaimei care a pus stapanire pe mine, iar lacrimile mi se ascundeau dupa colturi, nerabdatoare parca sa se faca vazute inaintea tuturor. Da, eram ingrozit! Eram fara scapare, si mai ales, fara idei de evadare! Ma panicam si ma miscam in incercarea de a ma elibera, insa tot ce faceam eu, ii enerva mai mult pe cei trei barbati, indemnandu-l pe cel roscat sa ma loveasca in stomac cu pumnul, indeajuns de tare incat sa imi provoace o durere groaznica care ma facuse sa scancetez lung. Acesta s-a asezat ghemuit in partea mea stanga, punandu-si mana pe pieptul meu, coborand lent si apasat pana pe abdomen.
-Da. Imi place, a rostit el, privindu-ma ca pe o bucata de carne proaspata. Da-i drumul, Ken, pregateste-l, adauga pe urma, ridicandu-se in picioare.
Mi-am lasat capul pe spate, inghitind in sec, intuind ce avea sa urmeze. Cel dinaintea mea prinse cu mana stranga de piciorul meu drept, ridicandu-l pentru a-l mentine apoi suspendat in aer, pe urma cu cealalta mana isi desfacuse slitul pantalonilor, pe care ii trase mai jos, scotandu-si la iveala barbatia, trecandu-si in acelasi timp limba peste buze.
-Drace, Ken! Mereu ti se scoala inainte sa ii faci ceva baiatului! spuse cel care imi imobilizase mainile.
-Oh, dar sunt nerabdator inca de cinci minute. Abia astept sa-l fut! Pun pariu ca inca e stramt ca dracu'!
Imi era atat de scarba de acele persoane, incat parca mi se intorcea stomacul, si totusi... de ce trebuia sa fiu tocmai eu in raza lor? "Poate asta mi-e rasplata pentru ca Shin a intrat in spital din cauza mea..." am gandit, cautand un motiv pentru intrebarea mereu pusa "De ce eu?". Din pacate in momentul acela, nici de gandire nu aveam timp, preferam sa fiu mort! Cand l-am simtit pe acel barbat penetrandu-ma fortat, am scos un scancet lung si puternic, lasandu-mi lacrimile sa-mi cada pe obrajii palizi. Intreg trupul incordat imi tremura terifiat din cauza spaimei si durerii, iar eu pentru prima oara credeam ca doar moartea m-ar scapa de ce mi se intampla...
]Next ^^ & tank 4 teh comments ^.^
Capitolul XIII
Luminile s-au stins, lasandu-i drum liber lui Julian, care se apropiase de mine, prinzandu-ma de mana pentru a ma trage in bratele sale. Ma agita prezenta lui, mai ales ca stiam ce avea sa urmeze. Desi in acea situatie, nu m-am putut abtine sa nu il intreb de colegul meu de celula...
-Stii... cumva ceva despre Shin?
-Stai linistit, maine, pana te trezesti, el va fi aici. Se simte mai bine, mi-a raspuns acesta , asezandu-si palma pe obrazul meu cald.
-Si... Cum de te-ai intors astazi? Maine trebuia sa vii...
-Am terminat mai repede. Nu conteaza, acum sunt aici, a rostit acesta, unindu-si buzele calde cu ale mele, inconjurandu-mi pe urma talia cu bratele, si lipindu-mi trupul de al sau. Simteam cum intreg corpul imi tremura, pe masura ce deveneam mai agitat, iar Julian cu singuranta isi dadu seama ca era din cauza lui, insa nu imi spuse nimic, ci doar ma indrumase spre patul de jos... Dar nu! Eu nu voiam asta. Nu voiam sa experimentez din nou acea durere si acea situatie penibila in care urma sa fiu pus.
-Julian, imi pare rau, nu vreau sa fac asta! am spus eu pe un ton jos, lasadu-mi privirea cazuta. Nu mai vreau sa fiu Kaoru acela prost si credul! Vreau sa ma schimb si cred ca incep bine. Imi pare rau...
Dupa ce am spus acele cuvinte, m-am ridicat de langa el, crezand ca va deveni furios, insa nu il cunosteam. A tacut pentru un scurt timp, dupa care am auzit scartaitul patului, semn ca si el se ridicase in picioare, si l-am simtit apropiindu-se din nou de mine.
-E bine, Kaoru. E foarte bine... dar nu eu sunt cel de care trebuie sa te feresti.
Am auzit zgomotul unor chei, apoi caldura acelui corp se indepartase de mine. Descuiase celula, si a iesit, incuind-o pe urma la loc, fara a-mi mai adresa un alt cuvant. Am oftat adanc, apoi m-am reasezat pe suprafata moale, incercand sa dorm. Ma intrebam mereu daca nu cumva facusem o greseala?
Nici macar nu stiu de ce imi ocupam mintea cu asa ceva, pentru ca era evident ca am facut un lucru bun sa il refuz. Voiam sa ma schimb, desi mi se parea extraordinar de greu sa nu mai fiu eu. Dar, cum se spune, "Nu strica sa incerci". Desi Julian avea dreptate, si nu el era cel de care trebuia sa ma feresc, trebuia totusi sa imi pastrez mandria ca barbat si nu sa fac pe... femeia. Mi-am afundat capul in perna, gandindu-ma la cat de bine va fi cand Shin va veni inapoi in sfarsit.
Adormisem destul de greu in acea seara, insa cand dimineata si-a facut aparitia, urechile mele au fost deranjate de zgomotul iritant al usii de metal a celulei. Mi-am deschis lent ochii, privind somnoros in jur, si imediat am auzit o voce...
-Ti-a fost atat de dor de mine, incat dormi in patul meu? M-a intrebat Shin, asezandu-se langa mine.
-Shin! Oh Doamne, cat ti-am mai simtit lipsa zilele astea! am replicat eu, ridicandu-ma in capul oaselor. Cum te simti? am intrebat pe urma, apropiindu-ma de el.
-Mult mai bine. Dar nu prea vreau sa dau ochii cu Jin... Nu inca.
-Shin, el nu te merita! De ce i-ai acceptat toate umilintele? Si de ce ai ramas cu el? Nu te inteleg...
-Kaoru, nici nu ma astept sa intelegi perfect, dar nu pot sa stau departe de el. Il iubesc in ciuda tuturor obiceiurilor sale agresive. Poate vei zice ca sunt prost, dar nu pot explica sentimentul asta. In fine, vreau sa trecem peste acest subiect, si de preferabil sa nu-l mai aducem in discutiile noastre.
Parea a fi o zi destul de buna, avand in vedere ca daca Shin era langa mine, nu mai aveam de ce sa imi fac griji, insa logica mea nu a fost deloc corecta. Fiind ora mesei am iesit din celule, mergand spre cantina, insa pe drum spre incaperea cea mare, Jin ne iesise in cale, apucandu-l pe brunet de brat si tragandu-l aproape. Shin nu parea ca voia sa riposteze, iar satenul parca doar avea de gand sa ii vorbeasca, dupa cum am perceput eu situatia. Am stat de-o parte pentru cateva clipe, dar aceea a fost una din cele mai mari greseli ale mele. Ma indepartasem de ei, pe masura ce ma plimbam cu pasi mici pe coridorul imens, si, brusc, constiinta mea se pierduse undeva pe drum, odata ce am simtit o lovitura puternica in partea din spate a capului.
M-am trezit intr-o incapere infecta, auzind mai multe voci in jurul meu, si mi-am deschis ochii speriat, realizand ca eram complet dezbracat, avand un material legat strans in jurul capului, pe post de calus. Am privit in jur, observand trei barbati, dintre care recunoscusem doar unul, si anume, pe acel "Shooter" pe care l-am vazut violand un baiat si care ma lovise peste fund, dupa ce a savurat din trupul sleit de puteri.
Am vrut sa ma ridic, insa cu o lovitura puternica din partea unuia dintre ei, am fost aruncat la podea, apoi imobilizat de un altul. Imi tinea mainile intr-o stransoare puternica deasupra capului, in timp ce acela care ma lovise, mi-a indepartat picioarele, plasandu-se intre ele cu un ranjet hain. Am dat din cap in semn negativ, rugandu-l din priviri pe cel dinaintea mea, care nu parea deloc impresionat. Ma agitam, scotand sunete neinteligibile, insa nimic din toate acestea nu ma ajutau.
-Deci tu esti papusa lui Lucifer, hm? Abia asteptam sa vad pe ce bunaciune o mai pus mana, a spus Shooter, care era un barbat inalt, cam cat Julian, cu parul roscat si ochi caprui. Expresia lui nu parea infricosatoare precum a multor altora, insa mintea lui era la fel de manjita. Inima imi batea cu atata putere, aproape sa imi iasa din piept, din cauza spaimei care a pus stapanire pe mine, iar lacrimile mi se ascundeau dupa colturi, nerabdatoare parca sa se faca vazute inaintea tuturor. Da, eram ingrozit! Eram fara scapare, si mai ales, fara idei de evadare! Ma panicam si ma miscam in incercarea de a ma elibera, insa tot ce faceam eu, ii enerva mai mult pe cei trei barbati, indemnandu-l pe cel roscat sa ma loveasca in stomac cu pumnul, indeajuns de tare incat sa imi provoace o durere groaznica care ma facuse sa scancetez lung. Acesta s-a asezat ghemuit in partea mea stanga, punandu-si mana pe pieptul meu, coborand lent si apasat pana pe abdomen.
-Da. Imi place, a rostit el, privindu-ma ca pe o bucata de carne proaspata. Da-i drumul, Ken, pregateste-l, adauga pe urma, ridicandu-se in picioare.
Mi-am lasat capul pe spate, inghitind in sec, intuind ce avea sa urmeze. Cel dinaintea mea prinse cu mana stranga de piciorul meu drept, ridicandu-l pentru a-l mentine apoi suspendat in aer, pe urma cu cealalta mana isi desfacuse slitul pantalonilor, pe care ii trase mai jos, scotandu-si la iveala barbatia, trecandu-si in acelasi timp limba peste buze.
-Drace, Ken! Mereu ti se scoala inainte sa ii faci ceva baiatului! spuse cel care imi imobilizase mainile.
-Oh, dar sunt nerabdator inca de cinci minute. Abia astept sa-l fut! Pun pariu ca inca e stramt ca dracu'!
Imi era atat de scarba de acele persoane, incat parca mi se intorcea stomacul, si totusi... de ce trebuia sa fiu tocmai eu in raza lor? "Poate asta mi-e rasplata pentru ca Shin a intrat in spital din cauza mea..." am gandit, cautand un motiv pentru intrebarea mereu pusa "De ce eu?". Din pacate in momentul acela, nici de gandire nu aveam timp, preferam sa fiu mort! Cand l-am simtit pe acel barbat penetrandu-ma fortat, am scos un scancet lung si puternic, lasandu-mi lacrimile sa-mi cada pe obrajii palizi. Intreg trupul incordat imi tremura terifiat din cauza spaimei si durerii, iar eu pentru prima oara credeam ca doar moartea m-ar scapa de ce mi se intampla...
---MY YAOI BLOG-- *click*
![[Imagine: _Gay_Rights__by_Minty_Hippo.png]](http://i219.photobucket.com/albums/cc127/Yzabella_93/Banners/_Gay_Rights__by_Minty_Hippo.png)
![[Imagine: Not_a_choice___stamp_by_ethereal_cr.gif]](http://i219.photobucket.com/albums/cc127/Yzabella_93/fetze/Not_a_choice___stamp_by_ethereal_cr.gif)
Why is it that, as a culture we are more comfortable with seeing two men holding guns than holding hands? [Ernest Gaines]