29-09-2010, 04:52 PM
scuze pt intarziere ( pedagogia ma omoara ) si pt cat de derutant va fi capitolul si pentru cat de scurt e , dar promit ca ma revansez
celalalt va fi plin de Flashback-uri care vor fi explicative pentru tot ce s-a intamplat in tot ficul pana acum ...
so sper sa va placa ( nu uita-ti de comm-uri )
Cap XIII
Itachi :
Trecuse ceva vreme de cand Sakura a plecat , trei luni ... Tot ce stiu e ca s-a mutata cu Sasuke si ca probabil ma uraste , dar nu mi-o pot scoate din cap . Si acum simt nevoia sa spun : “ Am ajuns ! “ uitand ca nu ma mai asteapta nimeni dar cel mai rau era ca o visam plangand in fiecare seara . Ceva o durea , tot timpul simtisem daca ii e sau nu bine . Dar acum era diferit simteam ca ceva o sa o raneasca foarte puternic , ceva ce o sa o intoarca cu 180 de grade . Si totusi cel mai rau era finalul atunci cand ea se intoarce in acea rochie alba , iar eu observ o pata uriasa de sange in dreptul abdomenului ei . Moment in care imi spune : “ De ce nu ai fost aici ? “ . Ce insemna asta ?
Sakura :
- Cand ii vei spune ? intreaba el privindu-ma intrebator .
Trebuia sa recunosc aveam ceva burtica , incepusem sa cresc si nu mai port tocurile acelea inalte, dar nu m-as fi gandit ca timpul a trecut asa repede .... Adica sarcina nu era foarte dezvoltata .
Flashback
- Asta e surpriza nu ? Dar Itachi nu te-ar fi parasit ! Nici eu nu te voi parasi , dar promite-mi ca ii vei spune atunci cand sarcina va fi stabila , bine ?
Nu imi venea sa cred ca e real , dar ii zaream sinceritatea in ochii . Era pana si el distrus , probabil ca isi doreste ca brunetul sa recunoasca copilul . Totusi ma durea , nu era existenta copilului de vina ci ca nu aveam curaj sa ii spun ca urmeaza sa aiba un copil . Probabil ca imi era frica de ce era mai rau ca el nu dorea sa il accepte .
EndFlashback
Asta fusese motivul pentru care eu si Itachi ne despartisem , adevaratul motiv . Vazusem in Sasuke ceva superficial , o distractie , o persoana care nu mi-ar fi cerut niciodata ceva serios . Si m-am inselat amarnic . El chiar dorise ceva serios de la mine dar eu aveam alte griji acum .... Cu fiecare saptamana ce trecea ma simteam tot mai responsabila si tot odata ma simteam vinovata ca Itachi nu stia adevarul .
.........................................................................................................
Un parc partial iluminat , ladite de nisip , topogane , dar ce imi atragea atentia erau un leaganele care se balansau alene impreuna . “ Itachi ! †mormai eu printre buze . Aveam atat de multe de spus de explicat , pana si eu eram confuza . Dar trebuia sa-i spun , trebuia sa-i explic indiferent de ce ar crede , chiar daca m-ar da afara , sau ar tipa , sau m-ar bate animalic . Itachi ! Am pasit plina de emotie pana in fata usii sale . “ Ce va crede ? “ ma intrebau eu . Ma tot foiam in fata usi gandindu-ma cum sa incep si ce sa spun , dar fara sa imi dau seama usa s-a deschis . Ok acum nu mai eram atat de sigura pe mine . Picioarele imi tremurau devenind tot mai moi , ochii incepeau sa mi se ude , iar buzele sa mi se invineteasca . Nu spuneam nimic mi-am intors privirea departe de ... ea ? Stai umpic ea ? Ce cauta Konan aici ?
- Esti penibila stii ? L-ai parasit pentru Sasuke , iar acum te intorci plangand . Atat de copilaros si de penibil . Ce s-a intamplat cu tine , cu mandria ta ? Dar hai sa fiu politicoasa , ce s-a intamplat ? Nu are incredere in tine ? Nu te mai iubeste ? Spune-mi vrei consolare ? Sau ce ? Crezi ca o sa intrii in viata lui asa cu una cu doua ?
Nu mai vroiam sa aud nimic . Ce sa spun ? Ce sa fac ? De ce eram eu mereu atat de prostuta , nu proasta de-a binelea . Are atat de multa dreptate , veneam sa-i cer ceva atat de dificil dupa ce eu ii tot refuzasem dragostea si sentimentele . Relatia noastra nu fusese relatie , fusese un terci de dorinta , pasiune , superficialitate , certuri , si toate depindeau de toanele mele . Nu imi era rusine sa vin sa-i cer omului acesta ceva , dupa ce isi asezase sufletul pe tava pentru mine , iar eu imi batusem joc de el ?
- Nu asta conteaza acum . Spune-i doar ca am trecut pe aici .
- Sakura ! spune Itachi aparand in spatele ei si tragandu-ma in apartament .
Nu spuneam nici unul nimic . Ne priveam lung . Eu eram agitata , iar el imi tot fixa burtica suspinand . †Felicitari ! †Doar asta imi putea spune ? Nu stiu ce faceam sau de ce reactionam asa de prosteste , de †penibil †dar doream sa stie adevarul . Poate ca nu mi-am dat seama de importanta acestui lucru pana acum , dar trebuia . Ce am facut i-am sarit in brate punandu-l la pamant in cateva clipe si am spus printre lacrimi . †E al tau ! De accea m-am despartit de tine , de accea am plecat acasa ... Imi pare rau ca nu ti-am spus asta mai inainte . Imi pare sincer rau .â€
A inlemnit , nu a mai spus nimic dupa care s-a ridicat tragandu-ma sus alaturi de el . Zambea , ce insemna asta ? Urma sa accepte copilul sau radea de mine . Trebuia sa mediteze asupra acestui lucru ? Nu avea incredere in mine ? Nu , nu avea ... Motiv pentru care m-a sarutat parinteste pe frunte si a plecat spre dormitorul lui .
- Stiam ca asa vei reactiona . Ca nu vei avea incredere in mine . Saracul Sasuke , e chiar naiv ... si eu la fel daca am crezut ca venind aici voi rezolva ceva si va avea loc o premiera . Tu nu crezi in nimic , nici macar in propriul tau copil . Stii Konan , credeai ca sunt penibila , dar nu sunt atata timp cat spun adevarul . Eu mi-am facut datoria, restul depinde de Itachi .
Am iesit din apartament ferm comvinsa ca am terminat orice discutie cu asaziusul tata al copilului meu . Nu aveam nevoie de el , puteam sa-l cresc si singura , fara ajutorul nimanui . Vor vedea cu totii ce nu doreau sa vada ! Vor vedea ....
- Ce a fost asta ? E adevarat ce spune ? intreaba Konan artagoasa .
- A fost cea mai buna veste pe care mi-a dat-o cineva vreodata . O sa fiu tata , o voi avea pe Sakura inapoi .... Vei vedea !
celalalt va fi plin de Flashback-uri care vor fi explicative pentru tot ce s-a intamplat in tot ficul pana acum ...
so sper sa va placa ( nu uita-ti de comm-uri )
Cap XIII
Itachi :
Trecuse ceva vreme de cand Sakura a plecat , trei luni ... Tot ce stiu e ca s-a mutata cu Sasuke si ca probabil ma uraste , dar nu mi-o pot scoate din cap . Si acum simt nevoia sa spun : “ Am ajuns ! “ uitand ca nu ma mai asteapta nimeni dar cel mai rau era ca o visam plangand in fiecare seara . Ceva o durea , tot timpul simtisem daca ii e sau nu bine . Dar acum era diferit simteam ca ceva o sa o raneasca foarte puternic , ceva ce o sa o intoarca cu 180 de grade . Si totusi cel mai rau era finalul atunci cand ea se intoarce in acea rochie alba , iar eu observ o pata uriasa de sange in dreptul abdomenului ei . Moment in care imi spune : “ De ce nu ai fost aici ? “ . Ce insemna asta ?
Sakura :
- Cand ii vei spune ? intreaba el privindu-ma intrebator .
Trebuia sa recunosc aveam ceva burtica , incepusem sa cresc si nu mai port tocurile acelea inalte, dar nu m-as fi gandit ca timpul a trecut asa repede .... Adica sarcina nu era foarte dezvoltata .
Flashback
- Asta e surpriza nu ? Dar Itachi nu te-ar fi parasit ! Nici eu nu te voi parasi , dar promite-mi ca ii vei spune atunci cand sarcina va fi stabila , bine ?
Nu imi venea sa cred ca e real , dar ii zaream sinceritatea in ochii . Era pana si el distrus , probabil ca isi doreste ca brunetul sa recunoasca copilul . Totusi ma durea , nu era existenta copilului de vina ci ca nu aveam curaj sa ii spun ca urmeaza sa aiba un copil . Probabil ca imi era frica de ce era mai rau ca el nu dorea sa il accepte .
EndFlashback
Asta fusese motivul pentru care eu si Itachi ne despartisem , adevaratul motiv . Vazusem in Sasuke ceva superficial , o distractie , o persoana care nu mi-ar fi cerut niciodata ceva serios . Si m-am inselat amarnic . El chiar dorise ceva serios de la mine dar eu aveam alte griji acum .... Cu fiecare saptamana ce trecea ma simteam tot mai responsabila si tot odata ma simteam vinovata ca Itachi nu stia adevarul .
.........................................................................................................
Un parc partial iluminat , ladite de nisip , topogane , dar ce imi atragea atentia erau un leaganele care se balansau alene impreuna . “ Itachi ! †mormai eu printre buze . Aveam atat de multe de spus de explicat , pana si eu eram confuza . Dar trebuia sa-i spun , trebuia sa-i explic indiferent de ce ar crede , chiar daca m-ar da afara , sau ar tipa , sau m-ar bate animalic . Itachi ! Am pasit plina de emotie pana in fata usii sale . “ Ce va crede ? “ ma intrebau eu . Ma tot foiam in fata usi gandindu-ma cum sa incep si ce sa spun , dar fara sa imi dau seama usa s-a deschis . Ok acum nu mai eram atat de sigura pe mine . Picioarele imi tremurau devenind tot mai moi , ochii incepeau sa mi se ude , iar buzele sa mi se invineteasca . Nu spuneam nimic mi-am intors privirea departe de ... ea ? Stai umpic ea ? Ce cauta Konan aici ?
- Esti penibila stii ? L-ai parasit pentru Sasuke , iar acum te intorci plangand . Atat de copilaros si de penibil . Ce s-a intamplat cu tine , cu mandria ta ? Dar hai sa fiu politicoasa , ce s-a intamplat ? Nu are incredere in tine ? Nu te mai iubeste ? Spune-mi vrei consolare ? Sau ce ? Crezi ca o sa intrii in viata lui asa cu una cu doua ?
Nu mai vroiam sa aud nimic . Ce sa spun ? Ce sa fac ? De ce eram eu mereu atat de prostuta , nu proasta de-a binelea . Are atat de multa dreptate , veneam sa-i cer ceva atat de dificil dupa ce eu ii tot refuzasem dragostea si sentimentele . Relatia noastra nu fusese relatie , fusese un terci de dorinta , pasiune , superficialitate , certuri , si toate depindeau de toanele mele . Nu imi era rusine sa vin sa-i cer omului acesta ceva , dupa ce isi asezase sufletul pe tava pentru mine , iar eu imi batusem joc de el ?
- Nu asta conteaza acum . Spune-i doar ca am trecut pe aici .
- Sakura ! spune Itachi aparand in spatele ei si tragandu-ma in apartament .
Nu spuneam nici unul nimic . Ne priveam lung . Eu eram agitata , iar el imi tot fixa burtica suspinand . †Felicitari ! †Doar asta imi putea spune ? Nu stiu ce faceam sau de ce reactionam asa de prosteste , de †penibil †dar doream sa stie adevarul . Poate ca nu mi-am dat seama de importanta acestui lucru pana acum , dar trebuia . Ce am facut i-am sarit in brate punandu-l la pamant in cateva clipe si am spus printre lacrimi . †E al tau ! De accea m-am despartit de tine , de accea am plecat acasa ... Imi pare rau ca nu ti-am spus asta mai inainte . Imi pare sincer rau .â€
A inlemnit , nu a mai spus nimic dupa care s-a ridicat tragandu-ma sus alaturi de el . Zambea , ce insemna asta ? Urma sa accepte copilul sau radea de mine . Trebuia sa mediteze asupra acestui lucru ? Nu avea incredere in mine ? Nu , nu avea ... Motiv pentru care m-a sarutat parinteste pe frunte si a plecat spre dormitorul lui .
- Stiam ca asa vei reactiona . Ca nu vei avea incredere in mine . Saracul Sasuke , e chiar naiv ... si eu la fel daca am crezut ca venind aici voi rezolva ceva si va avea loc o premiera . Tu nu crezi in nimic , nici macar in propriul tau copil . Stii Konan , credeai ca sunt penibila , dar nu sunt atata timp cat spun adevarul . Eu mi-am facut datoria, restul depinde de Itachi .
Am iesit din apartament ferm comvinsa ca am terminat orice discutie cu asaziusul tata al copilului meu . Nu aveam nevoie de el , puteam sa-l cresc si singura , fara ajutorul nimanui . Vor vedea cu totii ce nu doreau sa vada ! Vor vedea ....
- Ce a fost asta ? E adevarat ce spune ? intreaba Konan artagoasa .
- A fost cea mai buna veste pe care mi-a dat-o cineva vreodata . O sa fiu tata , o voi avea pe Sakura inapoi .... Vei vedea !