27-09-2010, 10:40 PM
Saluuuut.
Am citit de ieri capitolul dar eram prea obosită şi îmi era prea lene să mai las şi un comentariu; şi acum sunt, dar am văzut că nu postează nimeni şi chiar mă gândeam că trebuie să las un post, eniuei, deja încep să aberez şi să cam sar de la subiect. : ))
Deeeci, mi-a plăcut atât de mult acest capitol, cum ai descris sentimentele lui Rose şi cum i-a spus lui Victor despre droguri; parcă i-am putut simţi toată neliniştea şi tulburarea, suferinţa and so on.
De dialog, descriere şi acţiune nu cred că mai este nevoie să spun, pentru că probabil ţi-au fost spuse de mii de ori aceleaşi lucruri, iar acum stai foarte bine cu toate trei; greşeli de tastare nu am văzut, şi sincer, am fost atât de absorbită de conţinutul capitolului încât nici nu am avut timp să mă uit după greşeli. Îmi place estetica, nu cred că am mai menţionat până acum; îmi place aşezarea în pagină şi tot, aş putea spune fără reţineri că e perfect, şi asta nu doar ca să aberez din cauza oboselii sau pentru a flata pe cineva, pur şi simplu e perfect.
Mi-a mai plăcut că lui Victor nu prea i-a convenit, nu ştiu de ce am impresia că s-a supărat că Rose i-a spus atât de târziu de droguri, din moment ce i-a cerut să plece, deci, şi mai bine; dacă Victor de supără pe Rose poate se va mai întâmpla ceva între ea şi Eric, având în vedere că acum e singur.
Nu am mai lăsat de multişor un comentariu aici, dar trebuie şi vreau să menţionez că-mi place mult cum e conturat personajul lui Kristin, atât de orgolioasă, şi totuşi are remuşcări.
Nu ştiu dacă ficul e inspirat măcar puţin din viaţa uneia dintre voi, dar totul pare foarte real şi mă face să vreau mai mult.
Ei, şi mă opresc aici, că încep să vorbesc prostii, ceea ce probabil îmi stă în fire, dar să zicem că dau vina pe oboseală. :]].
Aştept următorul capitol. *Hug*.
Ediiiit: Cred că e cel mai lung post al meu de la FF. :))
Am citit de ieri capitolul dar eram prea obosită şi îmi era prea lene să mai las şi un comentariu; şi acum sunt, dar am văzut că nu postează nimeni şi chiar mă gândeam că trebuie să las un post, eniuei, deja încep să aberez şi să cam sar de la subiect. : ))
Deeeci, mi-a plăcut atât de mult acest capitol, cum ai descris sentimentele lui Rose şi cum i-a spus lui Victor despre droguri; parcă i-am putut simţi toată neliniştea şi tulburarea, suferinţa and so on.
De dialog, descriere şi acţiune nu cred că mai este nevoie să spun, pentru că probabil ţi-au fost spuse de mii de ori aceleaşi lucruri, iar acum stai foarte bine cu toate trei; greşeli de tastare nu am văzut, şi sincer, am fost atât de absorbită de conţinutul capitolului încât nici nu am avut timp să mă uit după greşeli. Îmi place estetica, nu cred că am mai menţionat până acum; îmi place aşezarea în pagină şi tot, aş putea spune fără reţineri că e perfect, şi asta nu doar ca să aberez din cauza oboselii sau pentru a flata pe cineva, pur şi simplu e perfect.
Mi-a mai plăcut că lui Victor nu prea i-a convenit, nu ştiu de ce am impresia că s-a supărat că Rose i-a spus atât de târziu de droguri, din moment ce i-a cerut să plece, deci, şi mai bine; dacă Victor de supără pe Rose poate se va mai întâmpla ceva între ea şi Eric, având în vedere că acum e singur.
Nu am mai lăsat de multişor un comentariu aici, dar trebuie şi vreau să menţionez că-mi place mult cum e conturat personajul lui Kristin, atât de orgolioasă, şi totuşi are remuşcări.
Nu ştiu dacă ficul e inspirat măcar puţin din viaţa uneia dintre voi, dar totul pare foarte real şi mă face să vreau mai mult.
Ei, şi mă opresc aici, că încep să vorbesc prostii, ceea ce probabil îmi stă în fire, dar să zicem că dau vina pe oboseală. :]].
Aştept următorul capitol. *Hug*.
Ediiiit: Cred că e cel mai lung post al meu de la FF. :))