Altercatii

[JavaLeen]

Haha! In clasa a 10a... am iesit din sala de sport si am lasat usa sa se inchida cand ma trezesc cu o pitzi ca de ce nu i-am tinut usa maiestatii sale. I-am explicat politicos ca nu aveam de ce sa tin usa atata timp deschisa din moment ce ea era la zeci de pasi distanta cand iesisem eu, dar n-a vrut sa inteleaga.

I s-a mai alaturat o siameza (ca, deh, nu batem nerzi cu ochelari singuri... asta e o activitate de grup), si-mi zice 'Vrei sa te bat, fa?'... Eu pasnica de fel, mi s-a cam urcat sangele la cap de data asta asa ca mi-am scos tacticos ochelarii si i-am pus in buzunar cand o prietena din clasa se apropie de mine neintelegand de ce nu veneam odata din mom ce se ducea pauza.

"Hai sa vedem cine pe cine bate..." zic, in aproape acelasi timp in care colega (a doua in clasa la inaltime, dupa mine, comparativ cu micile starpituri din pitipomponia) zice 'E vreo problema?', trosnindu-si degetele mai mult din obicei decat din dorinta de intimidare...

N-am vazut niciodata pana atunci (si nici de-atunci incolo), pitipoance cu motoras mai activ ca cele doua care au zbughit-o la propriu spre scoala strigandu-mi diverse insulte ca sa-si alimenteze viteza mai bine. :ha:

acum, vorba intre noi sa fie, cred ca daca nu dadeau inapoi mancam amandoua bataie parte-n parte, asa gigante cum eram. But, hey! After that no pitzi dared to challenge any of us ever again.


Real ass-kicking I did in the 7th grade... due to anger accumulation...

Aveam o zi mai proasta, si tot incercam sa ma inveselesc, asa ca am provocat-o pe colega de banca la o competitie de impins, la care am sfarsit cu fundul in tarana, starning rasetele tutur... ca de obicei, am ras si eu cu ei, desi nu asta imi venea sa fac. Crezandu-se mare jmecher, unul din tentativele de clowni din clasa a catadicsit sa-mi arda un sut in fund cat inca mai eram jos, ceea ce a rezultat in lovirea osului coccigian, provocand o durere de zile mari, si un instinct criminal de mult latent...

Nu mai stiu sigur ce s-a intamplat in urmatoarele secunde... cert este ca in clipa in care am refulat indeajuns de multa furie, si mi-a trecut si durerea, m-am trezit deasupra lui carabanindu-i pumni, bietul baiat incercand fara prea mare succes sa se apere cu bratele...

Nu mi-am cerut scuze pt ca o merita... si a ramas de rasul clasei saptamani de-a randul. De fiecare data cand incerca, mai apoi, sa-si spele rusinea, era de-ajuns sa fac 2-3 pasi mai hotarati spre el ca in secunda urmatoare era in partea opusa de clasa. *bwahaha*.

Evident ca vestea n-a ajuns prea curand la urechile dirigai... dar nici cand a ajuns n-a avut prea mare succes... pe de-o parte pt ca si diriga radea de el ca l-a batut o fata, pe de alta pt ca eram eleva ei de indeajuns de mult timp incat sa fie convinsa ca daca am ajuns sa-l bat inseamna ca o merita pe deplin si inca pe-atat.