26-09-2010, 09:55 PM
Capitolul 5
Ma indrept spre liceu , cu privirea atintita spre pamant, suvitele parului meu saten inundandu-mi fata, nepermitandu-mi sa vad foarte clar.
Nu aveam de gand sa-mi inalt chipul privind inainte… nu vroiam sa vad peisajul mohorat al unei zile triste de toamna… nu vroiam sa vad aceleasi lucruri pe care le zaresc in fiecare zi ale lunii octombrie. Pur si simplu vroiam sa fiu singura.. vroiam sa scap de tot ce ma inconjura si sa fiu doar eu.. doar eu si singuratatea mea… in unele momente, aceasta singuratate, era chiar foarte placuta, insa in altele era de nesuportat. Ma innebunea , ma facea sa- mi pierd mintile, sa tip fara niciun motiv…. Pur si simplu nu mai eram eu… aceasta nebunie ma ducea pe culmile delirului, intr-o stare de extaz excesiv… nu ma mai puteam recunoate.
Nu stiu daca starea pe care am descris- o mai sus era purul adevar, sau pur si simplu creatia propriei mele minti… cam prea creative. Vroiam totusi sa fie un adevar care sa ma desprinda din aceasta lume, impingandu-ma intr-o mreaja din care sa nu mai pot iesi vreodata.
Stau si meditez la stupidele mele ganduri care nu inceteaza sa- mi paraseasca mintea. Oare cu ce scop imi obosesc eu creierul incercand sa gasesc raspuns la aceste intrebari lipsite de originalitate? Aaa da… ca sa ma innebunesc si mai tare.
Prinsa in gandurile mele, nici nu observ cand ajung in curtea scolii. Grabesc pasul, ceea ce nu prea imi statea in fire , ajungand foarte repede in sala de clasa. Intru in clasa si zambesc la scena ce mi se infatisa in fata ochilor: exact in banca de dinaintea pupitrului meu, se aflau tolaniti, caci altfel nu prea ma pot exprima, scumpul meu Alexandru impreuna cu parasuta liceului: o siliconata fara creier. Ma indrept linistita in banca mea, uitandu-ma nepasatoare la piesa de teatru care mi se derula in fata ochilor, dupa care spun cu un zambet batjocoritor:
- Buna dimineata, dragii mei colegi! Repetati cumva reproducerea pentru ora de biologie? Poate ca exagerasem putin cu reproducerea, insa pe moment mi se paruse destul de amuzant si enervant… caci in urmatoarea clipa, cei doi porumbei se ridicacara ca fulgerati de pe banca, privindu- ma cu o indignare, care nici macar in cot nu mi- a ajuns. Spre surprinderea mea, nu mi-au raspuns in niciun fel, abia atunci cand blonda siliconata iese din clasa sub “ porunca†atotputernicului Alexandru, acesta imi spune:
- Cumva geloasa… Bea?
Asta le-a intrecut pe toate, deoarece in urmatoarea secunda simt cum tot sangele mi se aduna pe toata fata mea alba, si incep a chicoti destul de tare, desi in interiorul meu explodam de nervi, spunand :
- Eu?! Sa fiu geloasa pe acea pitipoanca cu care te lingeai in urma cu cateva minute?! Sa nu crezi asa ceva nici macar in visele tale, ii spun calmandu-ma putin. Dupa care plec din clasa, caci deja se adunasera destul de multi colegi si nu vroiam sa fac parte din bataia de joc a scolii.
Cu fata ridicata si foarte senina la prima vedere, ma indrept spre baia fetelor. Intru in incapere sprijinindu-ma de unul dintre peretii luciosi, cu privirea atintita spre gresia alba. Imi inchid ochii si nici nu simt cum usa baii este trantita puternic de perete, persoana respectiva indreptndu-se rapid spre mine apucandu-ma de incheiturile mainilor strangandu- ma poate prea tare.
Ce situatie deloc originala din partea lui… au devenit atat de comune actiunile sale, incat nici nu ma mai surprindeau , ba chiar ma plictiseau, insa la ce ma puteam astepta din partea lui? La nimic spontan. Dupa minute in sir de tacere, in care nu faceam alceva decat se ne afundam fiecare in ochii celuillt, sparg obraznic “ linistea†:
- Ce doresti? La acesta replica simt cum blondul se lipeste de corpul meu, inghesuindu-ma in coltul camerei, bagandu-si ambele picioare intre ale mele, nelasandu-mi nici o alta cale de scapare, caci mainile deja imi erau prinse in starnsoarea lui, nu prea confortabila.
- De ce nu ma lasi odata in pace?! Spune mai repede ce vrei si da-mi drumul! Ii zic eu indignata zbatandu-ma fara nicun folos, el deja apropiindu- si fata din ce in ce mai mult de a mea. Trebuia sa gasesc o cale de scapare cat mai repede, nu puteam sta degeaba cand el vroia sa ma sarute. Prea tarziu… simt cum doua buze fierbinti se lipesc de ale mele incercand sa mi le dezlipeasca. Il las sa- mi patrunda dintii inclestati, ca la numai o fractiune de secunda sa-l aud cum scanceste si se departeaza usor de mine. Nu am mai asteptat nimic, si am inceput sa fug victorioasa spre clasa mea, gandindu-ma ca planul meu de a-l musca de limba a functionat, scapnadu-ma de dezgust.
Rasuflu usurata, indreptandu- ma spre banca mea. Dupa cateva minute il vad pe Alex intrand odata cu proful, aruncandu- mi o privire pe care nu am mai vazut- o pana atunci. O privire nervoasa, insa in acelasi timp plina de dorinta si tristete.
Nu i-am dat prea multa importanta pe parcursul orelor, incercand sa fiu cat de cat atenta la ce ne spunea profesorul.
Totul a decurs perfect pana la ora de geografie. Profa ne imparti in echipe de cate doi in ordine alfabetica. Nu mai aveam scapare… trebuia sa fac proiectul impreuna cu Alexandru. Imi blestem numele… nu putea sa ma cheme in loc de Ene Beatrice, Coman, sau Dima…. Orice alt nume era bun in acel moment in locul acelui Ene nenorocit. De ce oare pe blond il chema tot Ene?! Ca sa-mi faca viata mai amara decat era.
Imi indrept privirea spre dusmanul meu de moarte, si il vad zambindu –mi pervers. Daca se gandea ca aveam sa facem proiectul impreuna se insela amarnic.
Nu sunt eu si nici nu voi fi acea persoana proasta si usor de influentat !!!
Eih …sper sa va placa!
Ma indrept spre liceu , cu privirea atintita spre pamant, suvitele parului meu saten inundandu-mi fata, nepermitandu-mi sa vad foarte clar.
Nu aveam de gand sa-mi inalt chipul privind inainte… nu vroiam sa vad peisajul mohorat al unei zile triste de toamna… nu vroiam sa vad aceleasi lucruri pe care le zaresc in fiecare zi ale lunii octombrie. Pur si simplu vroiam sa fiu singura.. vroiam sa scap de tot ce ma inconjura si sa fiu doar eu.. doar eu si singuratatea mea… in unele momente, aceasta singuratate, era chiar foarte placuta, insa in altele era de nesuportat. Ma innebunea , ma facea sa- mi pierd mintile, sa tip fara niciun motiv…. Pur si simplu nu mai eram eu… aceasta nebunie ma ducea pe culmile delirului, intr-o stare de extaz excesiv… nu ma mai puteam recunoate.
Nu stiu daca starea pe care am descris- o mai sus era purul adevar, sau pur si simplu creatia propriei mele minti… cam prea creative. Vroiam totusi sa fie un adevar care sa ma desprinda din aceasta lume, impingandu-ma intr-o mreaja din care sa nu mai pot iesi vreodata.
Stau si meditez la stupidele mele ganduri care nu inceteaza sa- mi paraseasca mintea. Oare cu ce scop imi obosesc eu creierul incercand sa gasesc raspuns la aceste intrebari lipsite de originalitate? Aaa da… ca sa ma innebunesc si mai tare.
Prinsa in gandurile mele, nici nu observ cand ajung in curtea scolii. Grabesc pasul, ceea ce nu prea imi statea in fire , ajungand foarte repede in sala de clasa. Intru in clasa si zambesc la scena ce mi se infatisa in fata ochilor: exact in banca de dinaintea pupitrului meu, se aflau tolaniti, caci altfel nu prea ma pot exprima, scumpul meu Alexandru impreuna cu parasuta liceului: o siliconata fara creier. Ma indrept linistita in banca mea, uitandu-ma nepasatoare la piesa de teatru care mi se derula in fata ochilor, dupa care spun cu un zambet batjocoritor:
- Buna dimineata, dragii mei colegi! Repetati cumva reproducerea pentru ora de biologie? Poate ca exagerasem putin cu reproducerea, insa pe moment mi se paruse destul de amuzant si enervant… caci in urmatoarea clipa, cei doi porumbei se ridicacara ca fulgerati de pe banca, privindu- ma cu o indignare, care nici macar in cot nu mi- a ajuns. Spre surprinderea mea, nu mi-au raspuns in niciun fel, abia atunci cand blonda siliconata iese din clasa sub “ porunca†atotputernicului Alexandru, acesta imi spune:
- Cumva geloasa… Bea?
Asta le-a intrecut pe toate, deoarece in urmatoarea secunda simt cum tot sangele mi se aduna pe toata fata mea alba, si incep a chicoti destul de tare, desi in interiorul meu explodam de nervi, spunand :
- Eu?! Sa fiu geloasa pe acea pitipoanca cu care te lingeai in urma cu cateva minute?! Sa nu crezi asa ceva nici macar in visele tale, ii spun calmandu-ma putin. Dupa care plec din clasa, caci deja se adunasera destul de multi colegi si nu vroiam sa fac parte din bataia de joc a scolii.
Cu fata ridicata si foarte senina la prima vedere, ma indrept spre baia fetelor. Intru in incapere sprijinindu-ma de unul dintre peretii luciosi, cu privirea atintita spre gresia alba. Imi inchid ochii si nici nu simt cum usa baii este trantita puternic de perete, persoana respectiva indreptndu-se rapid spre mine apucandu-ma de incheiturile mainilor strangandu- ma poate prea tare.
Ce situatie deloc originala din partea lui… au devenit atat de comune actiunile sale, incat nici nu ma mai surprindeau , ba chiar ma plictiseau, insa la ce ma puteam astepta din partea lui? La nimic spontan. Dupa minute in sir de tacere, in care nu faceam alceva decat se ne afundam fiecare in ochii celuillt, sparg obraznic “ linistea†:
- Ce doresti? La acesta replica simt cum blondul se lipeste de corpul meu, inghesuindu-ma in coltul camerei, bagandu-si ambele picioare intre ale mele, nelasandu-mi nici o alta cale de scapare, caci mainile deja imi erau prinse in starnsoarea lui, nu prea confortabila.
- De ce nu ma lasi odata in pace?! Spune mai repede ce vrei si da-mi drumul! Ii zic eu indignata zbatandu-ma fara nicun folos, el deja apropiindu- si fata din ce in ce mai mult de a mea. Trebuia sa gasesc o cale de scapare cat mai repede, nu puteam sta degeaba cand el vroia sa ma sarute. Prea tarziu… simt cum doua buze fierbinti se lipesc de ale mele incercand sa mi le dezlipeasca. Il las sa- mi patrunda dintii inclestati, ca la numai o fractiune de secunda sa-l aud cum scanceste si se departeaza usor de mine. Nu am mai asteptat nimic, si am inceput sa fug victorioasa spre clasa mea, gandindu-ma ca planul meu de a-l musca de limba a functionat, scapnadu-ma de dezgust.
Rasuflu usurata, indreptandu- ma spre banca mea. Dupa cateva minute il vad pe Alex intrand odata cu proful, aruncandu- mi o privire pe care nu am mai vazut- o pana atunci. O privire nervoasa, insa in acelasi timp plina de dorinta si tristete.
Nu i-am dat prea multa importanta pe parcursul orelor, incercand sa fiu cat de cat atenta la ce ne spunea profesorul.
Totul a decurs perfect pana la ora de geografie. Profa ne imparti in echipe de cate doi in ordine alfabetica. Nu mai aveam scapare… trebuia sa fac proiectul impreuna cu Alexandru. Imi blestem numele… nu putea sa ma cheme in loc de Ene Beatrice, Coman, sau Dima…. Orice alt nume era bun in acel moment in locul acelui Ene nenorocit. De ce oare pe blond il chema tot Ene?! Ca sa-mi faca viata mai amara decat era.
Imi indrept privirea spre dusmanul meu de moarte, si il vad zambindu –mi pervers. Daca se gandea ca aveam sa facem proiectul impreuna se insela amarnic.
Nu sunt eu si nici nu voi fi acea persoana proasta si usor de influentat !!!
Eih …sper sa va placa!