25-09-2010, 08:00 PM
O sa incerc sa pun in practica ce am spus
Capitolul 2: O rasturnare de situatie
SASUKE: Timpul care trecea era atat de rapid parca ar fi vrut sa se grabeasca adevarul. Orele treceau atat de repede incat nici nu realizam ca s-a intamplat ceva in aceasta zi. Sfarsitul orelor era de obicei unul din momentele care imi placeau cel mai mult dar de data asta totul era diferit, o particica din corpul meu imi spunea sa stau in banca mea si s-o las pe Sakura sa faca toata treaba de la proiect. Nu gaseam nimic care sa ma faca sa ma simt mai bine, totul parea posomorat, pana si culoarea cerului parea sa fie inchisa in trista. Mersul meu ara usor, pasii mei nu se auzeau deloc pe cimentul rece care se gasea sub mine. Cu capul in jos mergeam in fata stiind ca odata ce o sa ajung la poarta o sa aud masinile care mergeau cu o viteza rasunatoare. In ochii mei cei negri se vedea o tristete neinteleasa pana si de mine. Din cauza mersului cu capul in jos imping usor o persoana care se afla in fata mea.
-Tu nu te uiti pe unde mergi? spune persoana peste care am dat.
Imi ridic privirea si vad o fata cu parul saten care il avea desprins si ciufulit, lungimea acestuia ajungea pana la jumatatea spatelui. Ochii ei erau caprui intens, prin acesti ochi am vazut fata mea reflectata care parea trista si moharata. Cu aproximativ 10 centimetri era mai mica decat mine, corpul ei era dezvoltat si cu o alura de clepsidra.
-Imi pare rau, mergeam cu capul in jos asa ca nu te-am vazut. spun eu inca trist.
Ochii caprui ma priveau profund si parca ar fi ramas in stop cand m-a vazut.
-Nu-i nimic. Pe mine ma chiama Karin. spune ea inca uitanduse in ochii mei negri.
-Eu sunt, Sasuke.
Am mai vorbit putin si am realizat ca sta pe aceasi strada cu mine. Am mers impreuna pe drumul plin de copii care pareau sa emane o energie pozitiva enorma. Toti acestia erau bucurosi ca au scapat de la obositoarea scoala. Drumul era umplut de frunzele multicolore care au cazut din copacii de pe marginea drumului. Toamna cea grea ajungea la sfarsitul calatoriei iar iarna cea figuroasa aparea din spatele ei.
Iesin din gandurile mele imi intorc usor privirea spre Karin si observ ca ea imbracata intr-o rochie mov mulata. Corpul ei dezvoltat arata perfect in aceasta rochie. In admiratia mea ea si-a intors capul si mi-a aratat din nou acei ochi minunati.
-Ce s-a intamplat? spune ea curioasa cu putina roseala in obraji.
-Ma uitam. spun eu calm parca cea ce am facut era bine.
-La ce anume? spune ea pe aceasi ton.
Vorbim mult pana ajungem in fata casei sale. Era o casa frumoasa cu forma de patrat in fata iar in spate in cerc.
-Pa. spune ea scurt.
-Pa.
Apoi merg singur pe drumul care nu mai avea pe nimeni care sa-l calce in picioare. Vantul de sfarsit de toamna a inceput sa miste plapandi pomi care incepeau sa se pregateasca mintal pentru aceasta iarna grea. Toata natura a inceput sa piarda din forta pe care o aveau inainte. Mersul meu era mai grabit iar inima mea a inceput sa bata putermic, de ce nu stiu. Ma opresc in fata unei case care avea trei etaje si era toata alba. Ochii mei cei negri privesc cu frica clanta, si apoi o deschid usor parca asi avea o presimtire sumbra, acelasi lucru fac si pentru usa din fata. Intru cu frica in casa si imi misc privirea spre toate colturile livingului. Livingul era de culoare alba iar draperiile de culoare galbena dau o noua noanta camerei.
Sunt trezit usor din aceasta stare de sunetul telefonului meu care incepea sa sune. Usor scot telefonul din buzunar si ma uit sa vad cine anume este persoana care nu are ce face. Observ cu mirare ca nu am aceasta persoana in lista iar starea mea de spirit a scazut enorm, usor apas pe buton iar inima mea pentru cateva momente s-a oprit.
-Alo. spun eu fara vlaga.
-Buna Sasuke, sunt Sakura.
Auzind numele m-am linistit dar o bucata din inima mea avea o senzatie ciudata. Pentru cateva momente stau pur si simplu si ma gandesc la ce anume simt.
<< Oare ce se intampla cu mine? >> spun eu in gandul meu care era umplut pana la rasuflu de intrebari.
-Sasuke, mai esti?.
-...da... scuze dar ma gandeam. spun eu cu aceasi sintiment in inima.
-M-ai facem proiectul impreuna? spune ea curioasa.
Vocea ei imi aminte de Karin. Sakura e o prietena buna iar Karin ar putea sa fie mult mai mult. Nu stiu ce anume imi place la Karin, dar ceva ma atrage sigur.
-Unde ne vedem? spun eu dupa ce sentimentele mele au revenit la normal.
-La mine acasa e bine?
-Da. Unde stai? spun in timp ce caut un pix si o foaie prin marele living.
Imi da adresa iar eu o scriu usor pe foaia de culoarea alba, adresa este una usor de memorat si chiar cu rima. Dupa ce scriu adresa in inima mea se invarte iar acele sentimente necunoscute.
<< Ce se intampla cu mine? >> nu eram intr-o stare perfecta iar asta este usor de stiut. Corpul meu era slabit iar mintea mea mai avea putin si exploda.
-Sasuke?
-...da Sakura?
-Mai esti la telefon?
-Da. Hai ca ma schimb si vin.
Urca scarile repede pana la ultimul etaji si intru repede pe usa camerei mele. Peretii erau de culoare alba iar patul si alte dulapioare erau de culoare albastra. Imi iau repede pe mine un tricou alb si niste pantaloni negri cu bretele albe. Pe cap imi pun o bereta si sunt gata sa dau fetele pe spate. Merg usor pe drumul cel lung si zgomotos, ca sa ajung acasa la Sakura. Inima mea nu mai parea atat de buciumata dar cand vad pe o tabla numele strazi pe care se gaseste casa lui Sakura o ieu razna. Inima mea a inceput sa bata cu putere parca ar vrea sa iasa, sa fuga de nebuna, mintea mea a inceput sa fiarba iar corpul meu era slabit. Nu mai puteam sa-mi controlez corpul, mintea mea nu mai gandea dar trupul meu se misca spre casa colegei mele. Nu stiam ce vreau sa fac, ma simteam ca o marioneta care parea sa fie controlata. Respiratia a inceput sa slabeasca, inima sa accelereze, sangele sa erupa, toate erau intr-o stare de... nu stiu nici cum sa explic.
<< Nu mai pot. Ce sa fac?>>
Ma simt pierdut in desert fara apa fara mancare. Gresesc, era mai bine, macar stiam ce fac.
Corpul meu incepe sa sune la usa, sa intre, fara sa fac nimic.
O ved pe Sakura imbracata intr-o rochie neagra cu niste curele si lanturi de culoarea roz. Parul ei roz bombon era lasat liber, iar parfumul ei de ciresi a ajuns la narile mele si le-a dat o senzatie placuta. Mai vorbim putin si ea imi cere sa mergem in camera ei, plecand din livingul de culoarea crem. Camera ei era roz cu alb, aceste doua culori se potriveau perfect si transformau camera intr-una frumoasa si eleganta de asemenea. Hainele, parul, camera, tot ce reprezenta ea este in roz, mie imi place albastru asa ca il port mult.
Vantul de afara misca usor crengile copacilor iar ele faceau umbra in camera fetei. Tensiunea care se gasea in aceasta camera era usoara, eu ma uitam in jur iar Sakura cauta atlasul in biblioteca ei.
-Nu e aici ma duc jos sa vad daca e acolo. spune ea in timp ce se indreapta spre usa.
Nu ii raspund si ma apropri de biblioteca cea mica care se gasea in aceasta camera. Este curata, nu se veda nici un pic de praf pe ea, toate cartile erau noi. Ma aplec ca sa vad si ultimul raft iar atunci vad cu uimire ca era o carte mai veche prin toate celelalte. Imi intorc capul spre usa ca nu cumva sa intre acum Sakura si sa spuna cine stie ce. O iau usor de acolo si ma indrept spre scaunul biroului ca sa ma asez. Cartea era veche din cate se vedea, iar praful era pus de vreo doua degete. Cu mana sterg coperta de praf, iar atunci mana mea era plina de microbii acestei misterioase carti.
<< De ce toate cartile sunt curate iar asta este plina de praf? >> in gandul meu aceasta intrebare se invartea si se rasucea
Dupa ce o sterg ma uit la coperta pe care era scris "INDIUS love ".
<< Love inseamna iubire,dar "indius" imi este stain. >>
Daca titlur are in componenta un cuvant in engleza inseamna ca si "Indius" este. Ma mai uit odata la coperta si vad ca nu este mentionat cine a scris-o sau de la ce editura este. Dau coperta si ma uit pe prima pagina care era pur si simplu goala. Celelalte pagini erau scrise, scrisul era ciudat si nu intelegeam la ce anume se refera. Rasfoiesc cartea si dau peste acelasi herogrife ca la primele pagini. In cautarea mea dau peste o foaie A4 in care scria in japoneza " Tu om chiar de-ai fi, ca o marioneta tu vei deveni".
<< Pare sa aiba rima. >> acum sunt mai confuz ca niciodata.
Inchid cartea si ma uit la coperta de pe spate, era si acolo scris ceva " Iubirea de indius este decisa". O deschid dinou dar acum incep de la spate.
<< NU se poate! >>
Imi pare rau de intorsatura dar asa cred ca este mai bine.
Bye Bye
Imagini:
http://www.google.ro/imgres?imgurl=http:...127-Sasuke
http://www.google.ro/imgres?imgurl=http:...=84-Sakura
http://profiles.friendster.com/59046332-Naruto
http://www.google.ro/imgres?imgurl=http:...=764-Karin (Stiu ca ea este Banny dar e mult mai frumoasa decat Karin)
http://www.google.ro/imgres?imgurl=http:...ty=36-Casa lui Karin
http://www.google.ro/imgres?imgurl=http:...racamintea lui Sasuke
![[Imagine: n9Z2U.jpg]](http://imgur.com/n9Z2U.jpg)
-Casa lui Sasuke
![[Imagine: T8Nab.jpg]](http://imgur.com/T8Nab.jpg)
-Livingul lui Sasuke
![[Imagine: xKigs.jpg]](http://imgur.com/xKigs.jpg)
Capitolul 2: O rasturnare de situatie
SASUKE: Timpul care trecea era atat de rapid parca ar fi vrut sa se grabeasca adevarul. Orele treceau atat de repede incat nici nu realizam ca s-a intamplat ceva in aceasta zi. Sfarsitul orelor era de obicei unul din momentele care imi placeau cel mai mult dar de data asta totul era diferit, o particica din corpul meu imi spunea sa stau in banca mea si s-o las pe Sakura sa faca toata treaba de la proiect. Nu gaseam nimic care sa ma faca sa ma simt mai bine, totul parea posomorat, pana si culoarea cerului parea sa fie inchisa in trista. Mersul meu ara usor, pasii mei nu se auzeau deloc pe cimentul rece care se gasea sub mine. Cu capul in jos mergeam in fata stiind ca odata ce o sa ajung la poarta o sa aud masinile care mergeau cu o viteza rasunatoare. In ochii mei cei negri se vedea o tristete neinteleasa pana si de mine. Din cauza mersului cu capul in jos imping usor o persoana care se afla in fata mea.
-Tu nu te uiti pe unde mergi? spune persoana peste care am dat.
Imi ridic privirea si vad o fata cu parul saten care il avea desprins si ciufulit, lungimea acestuia ajungea pana la jumatatea spatelui. Ochii ei erau caprui intens, prin acesti ochi am vazut fata mea reflectata care parea trista si moharata. Cu aproximativ 10 centimetri era mai mica decat mine, corpul ei era dezvoltat si cu o alura de clepsidra.
-Imi pare rau, mergeam cu capul in jos asa ca nu te-am vazut. spun eu inca trist.
Ochii caprui ma priveau profund si parca ar fi ramas in stop cand m-a vazut.
-Nu-i nimic. Pe mine ma chiama Karin. spune ea inca uitanduse in ochii mei negri.
-Eu sunt, Sasuke.
Am mai vorbit putin si am realizat ca sta pe aceasi strada cu mine. Am mers impreuna pe drumul plin de copii care pareau sa emane o energie pozitiva enorma. Toti acestia erau bucurosi ca au scapat de la obositoarea scoala. Drumul era umplut de frunzele multicolore care au cazut din copacii de pe marginea drumului. Toamna cea grea ajungea la sfarsitul calatoriei iar iarna cea figuroasa aparea din spatele ei.
Iesin din gandurile mele imi intorc usor privirea spre Karin si observ ca ea imbracata intr-o rochie mov mulata. Corpul ei dezvoltat arata perfect in aceasta rochie. In admiratia mea ea si-a intors capul si mi-a aratat din nou acei ochi minunati.
-Ce s-a intamplat? spune ea curioasa cu putina roseala in obraji.
-Ma uitam. spun eu calm parca cea ce am facut era bine.
-La ce anume? spune ea pe aceasi ton.
Vorbim mult pana ajungem in fata casei sale. Era o casa frumoasa cu forma de patrat in fata iar in spate in cerc.
-Pa. spune ea scurt.
-Pa.
Apoi merg singur pe drumul care nu mai avea pe nimeni care sa-l calce in picioare. Vantul de sfarsit de toamna a inceput sa miste plapandi pomi care incepeau sa se pregateasca mintal pentru aceasta iarna grea. Toata natura a inceput sa piarda din forta pe care o aveau inainte. Mersul meu era mai grabit iar inima mea a inceput sa bata putermic, de ce nu stiu. Ma opresc in fata unei case care avea trei etaje si era toata alba. Ochii mei cei negri privesc cu frica clanta, si apoi o deschid usor parca asi avea o presimtire sumbra, acelasi lucru fac si pentru usa din fata. Intru cu frica in casa si imi misc privirea spre toate colturile livingului. Livingul era de culoare alba iar draperiile de culoare galbena dau o noua noanta camerei.
Sunt trezit usor din aceasta stare de sunetul telefonului meu care incepea sa sune. Usor scot telefonul din buzunar si ma uit sa vad cine anume este persoana care nu are ce face. Observ cu mirare ca nu am aceasta persoana in lista iar starea mea de spirit a scazut enorm, usor apas pe buton iar inima mea pentru cateva momente s-a oprit.
-Alo. spun eu fara vlaga.
-Buna Sasuke, sunt Sakura.
Auzind numele m-am linistit dar o bucata din inima mea avea o senzatie ciudata. Pentru cateva momente stau pur si simplu si ma gandesc la ce anume simt.
<< Oare ce se intampla cu mine? >> spun eu in gandul meu care era umplut pana la rasuflu de intrebari.
-Sasuke, mai esti?.
-...da... scuze dar ma gandeam. spun eu cu aceasi sintiment in inima.
-M-ai facem proiectul impreuna? spune ea curioasa.
Vocea ei imi aminte de Karin. Sakura e o prietena buna iar Karin ar putea sa fie mult mai mult. Nu stiu ce anume imi place la Karin, dar ceva ma atrage sigur.
-Unde ne vedem? spun eu dupa ce sentimentele mele au revenit la normal.
-La mine acasa e bine?
-Da. Unde stai? spun in timp ce caut un pix si o foaie prin marele living.
Imi da adresa iar eu o scriu usor pe foaia de culoarea alba, adresa este una usor de memorat si chiar cu rima. Dupa ce scriu adresa in inima mea se invarte iar acele sentimente necunoscute.
<< Ce se intampla cu mine? >> nu eram intr-o stare perfecta iar asta este usor de stiut. Corpul meu era slabit iar mintea mea mai avea putin si exploda.
-Sasuke?
-...da Sakura?
-Mai esti la telefon?
-Da. Hai ca ma schimb si vin.
Urca scarile repede pana la ultimul etaji si intru repede pe usa camerei mele. Peretii erau de culoare alba iar patul si alte dulapioare erau de culoare albastra. Imi iau repede pe mine un tricou alb si niste pantaloni negri cu bretele albe. Pe cap imi pun o bereta si sunt gata sa dau fetele pe spate. Merg usor pe drumul cel lung si zgomotos, ca sa ajung acasa la Sakura. Inima mea nu mai parea atat de buciumata dar cand vad pe o tabla numele strazi pe care se gaseste casa lui Sakura o ieu razna. Inima mea a inceput sa bata cu putere parca ar vrea sa iasa, sa fuga de nebuna, mintea mea a inceput sa fiarba iar corpul meu era slabit. Nu mai puteam sa-mi controlez corpul, mintea mea nu mai gandea dar trupul meu se misca spre casa colegei mele. Nu stiam ce vreau sa fac, ma simteam ca o marioneta care parea sa fie controlata. Respiratia a inceput sa slabeasca, inima sa accelereze, sangele sa erupa, toate erau intr-o stare de... nu stiu nici cum sa explic.
<< Nu mai pot. Ce sa fac?>>
Ma simt pierdut in desert fara apa fara mancare. Gresesc, era mai bine, macar stiam ce fac.
Corpul meu incepe sa sune la usa, sa intre, fara sa fac nimic.
O ved pe Sakura imbracata intr-o rochie neagra cu niste curele si lanturi de culoarea roz. Parul ei roz bombon era lasat liber, iar parfumul ei de ciresi a ajuns la narile mele si le-a dat o senzatie placuta. Mai vorbim putin si ea imi cere sa mergem in camera ei, plecand din livingul de culoarea crem. Camera ei era roz cu alb, aceste doua culori se potriveau perfect si transformau camera intr-una frumoasa si eleganta de asemenea. Hainele, parul, camera, tot ce reprezenta ea este in roz, mie imi place albastru asa ca il port mult.
Vantul de afara misca usor crengile copacilor iar ele faceau umbra in camera fetei. Tensiunea care se gasea in aceasta camera era usoara, eu ma uitam in jur iar Sakura cauta atlasul in biblioteca ei.
-Nu e aici ma duc jos sa vad daca e acolo. spune ea in timp ce se indreapta spre usa.
Nu ii raspund si ma apropri de biblioteca cea mica care se gasea in aceasta camera. Este curata, nu se veda nici un pic de praf pe ea, toate cartile erau noi. Ma aplec ca sa vad si ultimul raft iar atunci vad cu uimire ca era o carte mai veche prin toate celelalte. Imi intorc capul spre usa ca nu cumva sa intre acum Sakura si sa spuna cine stie ce. O iau usor de acolo si ma indrept spre scaunul biroului ca sa ma asez. Cartea era veche din cate se vedea, iar praful era pus de vreo doua degete. Cu mana sterg coperta de praf, iar atunci mana mea era plina de microbii acestei misterioase carti.
<< De ce toate cartile sunt curate iar asta este plina de praf? >> in gandul meu aceasta intrebare se invartea si se rasucea
Dupa ce o sterg ma uit la coperta pe care era scris "INDIUS love ".
<< Love inseamna iubire,dar "indius" imi este stain. >>
Daca titlur are in componenta un cuvant in engleza inseamna ca si "Indius" este. Ma mai uit odata la coperta si vad ca nu este mentionat cine a scris-o sau de la ce editura este. Dau coperta si ma uit pe prima pagina care era pur si simplu goala. Celelalte pagini erau scrise, scrisul era ciudat si nu intelegeam la ce anume se refera. Rasfoiesc cartea si dau peste acelasi herogrife ca la primele pagini. In cautarea mea dau peste o foaie A4 in care scria in japoneza " Tu om chiar de-ai fi, ca o marioneta tu vei deveni".
<< Pare sa aiba rima. >> acum sunt mai confuz ca niciodata.
Inchid cartea si ma uit la coperta de pe spate, era si acolo scris ceva " Iubirea de indius este decisa". O deschid dinou dar acum incep de la spate.
<< NU se poate! >>
Imi pare rau de intorsatura dar asa cred ca este mai bine.
Bye Bye
Imagini:
http://www.google.ro/imgres?imgurl=http:...127-Sasuke
http://www.google.ro/imgres?imgurl=http:...=84-Sakura
http://profiles.friendster.com/59046332-Naruto
http://www.google.ro/imgres?imgurl=http:...=764-Karin (Stiu ca ea este Banny dar e mult mai frumoasa decat Karin)
http://www.google.ro/imgres?imgurl=http:...ty=36-Casa lui Karin
http://www.google.ro/imgres?imgurl=http:...racamintea lui Sasuke
-Casa lui Sasuke-Livingul lui Sasuke