Aripi insangerate

[BloodyInnocence]

sorry de intaraziere dar am venit cu continuarea. va multumesc pentru parerea voastra.

Anul 167

-Maiestate! Maiestate! Nu aveti voie sa coboriti jos pe Pamant! Este periculos! Pamantul este plin de demoni si de demoni reincarnati! Tipa Ikusa zburand dupa tanara si copila lui regina.
Ayame il auzi, insa in loc sa se opreasca, incepu sa zboare si mai repede. Stia ca daca o va prinde din urma distractia avea sa se termine. Se saturase de atata munca si de toate regulile acelea care nu faceau altceva decat sa ii lege si mai tare de pamant, sa le fure din libertatea mult ravnita si in special sa ii taie minunatele aripi, condamnandu-le la o viata in care vantul nu i-ar fi mangaiat penele. Stia cat de importanta este ea pentru ei, dar cateodata simtea nevoia sa isi desfaca aripile si sa zboare, sa lase acea adiere plina de miresme incantatoare sa o alinte, sa o simta din nou mangaindu-i pielea si ciufulindu-i parul. Trecuse atata timp de cand zburase ultima data, incat avea impresia ca nu fusese decat un vis frumos. Asa ca se intoarse pentru a-i arunca un zambet dulce urmaritorului ei, rugandu-l cu ajutorul privirii sa o lase sa se bucure de cele cateva minute de libertate. Putin trist, Ikusa isi dadu acordul pentru aceasta mica plimbare, multumindu-se sa o vegheze de la departare.
O iubea si de aceea accepta aceste mici scapari ale ei. Ar fi vrut sa o protejeze si sa o fereasca de tot ce era rau in acea lume, insa nu avea puterea necesara pentru a infaptui aceasta dorinta avida a sa. Fiind constient de acest fapt, se multumea cu micile placeri, dorinte pe care putea sa i le indeplineasca. Nu ii placea atunci cand era nevoit, obligat de anumite imprejurimi sa ii distruga micile placeri pe care si le dorea in acele momente, i se rupea inima cand o refuza.
Nu mai aveau mult si ajungeau pe Pamant. Ikusa se trezi din gandurile sale cand o auzi pe Ayame. Un zambet, involuntar, ii lumina chipul la auzul incantarii din vocea conducatoarei lui.
-Hai, Ikusa! Nu o sa te astept prea mult daca zbori atat de incet! zise ea zambindu-i, find foarte fericita in acele clipe.
-Inaltimea Voastra...
Nu il lasa sa termine.
-Aici suntem singuri, nu mai esti obligat de eticheta sa imi spui „Maiestate”, spuse ea repede, nelasandu-l sa isi termine fraza.
Ikusa dadu din cap in semn de acceptare.
In zece minute ajunsesera pe Pamant, in locul ei preferat, loc ce avea sa devina peste multi, multi ani omenesti parcul de unde a fost rapita reincarnarea ei, Yuri. Era noapte in acel loc magic, ceea ce facea ca totul sa para si mai frumos si misterios. Luminile micului sat din departare nu facea decat sa amplifice frumusetea locului, dar paleau in comparatie cu stelele de pe cer. Ayame se opri intr-un mic luminis din padure, uitandu-se la astrul magnific ce isi arata fara pic de retinere eleganta. Lumina rece a lunii ii mangaia pielea, facand-o sa para de un alb imaculat, rece si dur. Il astepta pe Ikusa sa se apropie, iar cand il simti in spatele sau se intoarse, ridicandu-se pe varfuri pentru a-l saruta. Dupa ce il saruta cu toata pasiunea din inima ei, se lasa moale in bratele lui puternice, lasand libere sentimentele pe care le tinea sub control in fiecare secunda a zilei si a noptii. Acesta nu se impotrivi sarutului si nici nu o indeparta atunci cand ea isi puse capul pe umarul lui stang. Adevarul era ca ii lipsise aceste mici gesturi, ii lipsise trupul ei gol langa al lui. Gelozia il prinse in capcana sa pentru cateva minute cand isi aminti ca in ultimele saptamani o gasise de mai multe ori singura in compania lui Ashi sau, si mai rau, a lui Michael, insa impinse acea memorie neplacuta in uitare. Tot ceea ce conta atunci era ca in acea clipa se afla in bratele lui si nu ale altcuiva. Puse mana pe barbia ei, ridicandu-i capul pentru a o saruta din nou, pentru a-i simti acele buze trandafirii dupa care duse dorul atata amar de vreme. Din pacate sarutul lor a fost intrerupt.
-Ikusa! Maiestate! Exclama socat Hissori.
Fiind ingrijoat de disparitia conducatoarei incepuse sa o caute. Cum nu o gasise in Eden, plecase pe Pamant indreptandu-se foarte furios si suparat spre locul ei preferat.
Ikusa luat prin surprindere de aparitia camaradului sau, o impinse pe Ayame si se dadu un pas inapoi, insa conducatoarea lui se apropie de el si il imbratisa. Nici un gest nu putea sa declare atat de clar: ”Este al meu!” ca cel pe care il facuse in acel moment.
-Hissori, zise ea simplu, zambetul disparandu-i lasand in urma o expresie serioasa.
-Ce se intampla aici?
-Iti uiti locul, Hissori! Tonul ei il egala pe cel al lui Hageshi, autoritar si fara drept de raspundere.
Arkangelul dandu-si seama de greseala capitala pe care o comise, ingenunchie si o pereche de aripi impecabile isi facura aparitia scaldand totul in jur intr-o lumina calda si primitoare, aproape egaland-o pe cea a soarelui. Parctic, aripile lui captau lumina lunii dand impresia celui care se uita ca radiaza.
-Maiestate, imi cer scuze. Socul este de vina, insa cu riscul de a incalca din nou eticheta si legile, trebuie sa va intreb ce faceti aici?
-Exact ce se vede.
-Dar incalcati cea mai sfanta lege a noastra! Exclama stupefiat Arkangelul.
-O lege care este cercetata. Banuiesc ca ceva nu este tocmai in ordine cu legea respectiva. Jura ca nu vei spune la nimeni despre aceasta.
-Jur, Inaltimea-Voastra, zise el punandu-si mana dreapta in dreptul inimii, desfacandu-si aripile ca juramantul sa fie valabil.
Pe neasteptate un grup de demoni aparura in acel luminis si unul dintre ei trase cu sageti in Ayame reusind sa ii nimereasca ambele aripi, astfel imobilizand-o la sol.
-Maiestate, stati in spatele meu. Nu sunteti pregatita sa va luptati si ati mai fost si ranita, zise ingrijorat Ikusa care se antrenase cu ea si stia de ce este in stare.
Demoni le facura semn la oameni ce ii acompaniau sa ii atace pe cei trei ingeri.
Ikusa ii facu cu ochiul lui Hissori apoi prin cateva semne rapide i-a transmis acestuia planul de atac. In timp ce el ii ataca prin stanga, camaradul sau avea sa ii atace prin dreapta, asigurandu-se in acelasi timp ca nici unul dintre ei sa nu ajunga la conducatoare. Ikusa isi scoase sabia de la brau si ii taie abdomenul primului inamic. Numai atunci cand sangele ii atinse pielea isi dadu seama de greseala pe care a facut-o. In urmatoarea secunda striga la Hissori incercand sa il avertizeze.
-Nu ii varsa sangele! Se auzi tipatul lui ingrozit.
Insa era mult prea tarziu, Hissori care nu pleca niciodata din casa fara cutitele lui, deja il ranise pe adversarul sau. Auzindu-l pe Narkangel, se intoarse spre el, neintelegand de ce era atat de speriat de sangele demonilor. Uitase regula numarul unu intr-o lupta, in acea secunda, si anume: „Niciodata nu iti intoarce spatele la adversar”. Cutitul lui, cel pe care il lasase in demon, il simtea in acea clipa cum intra intre omoplatii sai, sfasiindu-i si taindu-i pielea, grasimea, muschii si venele; pentru un moment, cand cutitul intrase pana la maner respiratia i se oprise. Simtea cum se sufoca incet. Se lupta pentru fiecare picatura de aer pe care reusea sa o inhaleze su avea impresia ca fiecare gura de oxigen se micsora considerabil, lasandu-l pe el fara cel mai important element care sustinea viata. In realitate cutitul fusese scos, iar demonul omorit, numai ca Hissori era prea preocupat cu incercarea lui de a respira pentru a mai fi constient la ceea ce se intampla in jurul sau. Ikusa il salvase, el vazuse ce se intamplase si zburase la prietenul sau pentru a-l ajuta dupa care rosti repede o vraja care il vindeca si care ii reda inapoi puterea de a respira. Dupa asta cei doi se ocupara de ceilalti doi oameni care erau controlati de doi demoni. Ii imobilizara si plecara in cautarea demonilor, dar din pacate nu reusira sa ii gaseasca, asa ca se intoarsera la conducatoarea lor. Ajungand in luminisul unde a avut loc acea lupta, se trezira imobilizati de sangele uman pe care l-au varsat. Speriati, incercara sa scape insa nu avura nici un succes. Sangele ii inconjurase, formand un al doilea strat de piele.
Ayame se uita neputincioasa la acel ritual, nestiind ce se intampla. Era atat de ingrozita si de speriata incat statea inmarmurita in fata celor doi ingeri, nereusind sa se adune pentru a gasi o solutie care sa ii ajute pe cei doi.
Dupa douazeci de minute care trecura foarte lent, sangele se retrase eliberandu-i pe cei doi, numai ca dupa ce ii elibera, ei erau schimbati. Aratau la fel, trasaturile lor ramanand neschimbate dar aripile lor erau rosii si lasau impresia ca sunt facute din sange. Se apropie de ei, frapata intr-un mod ciudat de acele aripi, pentru a-i vedea mai bine si se sperie cand isi dadu seama ca nu era o simpla impresie, aripile celor doi chiar erau din sange. Isi duse mainile la gura, astupandu-si buzele rozalii catifelate incercand sa opreasca tipatul ce vroia sa iasa afara. Un rau de sange ce parea sa curga la infinit, murdarind penele ingerilor, un rau plin de visele si lacrimile si amaraciunea oamenilor ucisi, asta semnificau aripile lor. Atata amaraciune, atata durere nu putea sa isi inchipuie cum asa de trist putea sa existe. Cu lacrimi in ochi, Ayame il imbratisa pe Hissori, dupa care se duse la ikusa sa il imbratiseze, dar de aceasta data nu mai iesii din bratele Narkangelului. Acesta o mangaia pe cap in timp ce cu cealalta mana o tinea strans langa el, in timp ce frumoasa lui conducatoare plangea cu atata ardoare.
-Ce facem acum? Intreba Ikusa cu inima stransa, deoarece nu vroia sa ii auda glasul ingrosat de plans al lui Ayame dar nu mai putea sa suporte sa ii auda scancetele.
-Intrebarea nu este ce facem, ci ce suntem? Zise Hissori rupand o pana din aripa sa stanga, investigand-o captivat de stralucirea ciudata a acesteia.
-Nu stiu, dar vom merge in Eden si vom afla ce s-a intamplat cu voi. Este imposibil sa nu existe ceva despre aceasta transformare a voastra.
Cei doi dadura aprobator din cap si plecara spre Eden. Odata ajunsi in orasul lor, fura mustrati de cei doi mari intelepti ai consiliilor, in special cea care a fost mustrata cel mai mult a fost Ayame pentru comportamentul ei neadecvat. Cand terminara prelegerea se dusera cu totii in biblioteca, cautand ceva despre acea ciudata transformare.
Aflara ca ei se numesc Fallen Angeli, unul dintre ei este SunLight care este pasional, infierbantat si mai intai actioneaza dupa care afla daca aceea este persoana cautata, iar celalalt este MoonBlood care este o fire calma, calculata, cu capul pe umeri. MoonBlood este singurul care il poate calma pe SunLight cand acesta are o criza. Mai gasira un lucru important si anume: nu puteau exista decat doi Fallen Angeli in acelasi timp, al treilea aducand Apocalipsa, distrugerea, haosul. Fallen Angeli nu puteau fi creati decat atunci cand un inger a varsat sangele unui om pentru a apara o persoana iubita. S-au linistit atunci cand au aflat acele informatii, deoarece ele spuneau ca cei doi sunt de partea binelui si atata timp cat nimic rau nu se va intampla cu persoana pentru care au varsat sangele, ei continuau sa fie buni. Asada, Ikusa si Hissori devenea garda personala a lui ayame, inlocuindu-i pe cei patru ingeri ai elementelor.
Din acea zi, care putea fi considerata si fatidica si norocoasa, Fallen Angelii incepura sa o apere pe conducatoare.
Ceea ce nici unul dintre ei nu stia era ca un inger numit Metradon, ingerul universului, i-a facut pe acei oameni sa ii atace. Intr-un fel el facuse posibila acea transformare a celor doi in Fallen Angeli si facuse acest lucru cu scopul de a o proteja pe Ayame de un mare rau. Vazuse viitorul, un viitor oribil care il determinase sa se amestece in viata lor. Spera ca cei doi Fallen Angeli sa o poata proteja pe conducatoare. Din pacate nu putea sa se mai foloseasca de abilitatea lui de a vedea in viitor decat peste trei ani. Nu putea face altceva decat sa spere ca a putut sa o ajute.