Dragostea nu are vârstă

[Bloom.]

Fetelor va multumesc foarte mult pentru comentariile voastre. Ma bucur ca imi dati sfaturi si ca va place povestea mea.
Tzharane[ Lol, ce ciudat suna : )) ] ma bucur ca iti place ficul meu. Si presupun ca asa e cu sigul meu. Mi-e prea lene sa gandesc acum, deci presupun ca e bine.
Scuzati intarzierea, dar zilele astea am avut o lene mai mare ca mine. Sper sa nu va dezamagesc cu capitolul asta. So. . . Lectura placuta!

Capitolul 2

A doua zi ma trezesc in bratele blondului ce inca dormea. Il sarut scurt dupa care ma ridic somnoroasa din pat si intru in baie facandu-mi un dus. Ma imbrac intr-o camasa de-a tanarului si cobor in bucatarie incepand sa pregatesc micul-dejun. Cand mancarea e gata, incep sa aranjez masa. Dintr-o data, simt cum doua brate imi cuprind talia. Tremur la atingerea calda a barbatului si imi intorc capul spre el. Acesta nu mai sta pe ganduri si isi atinge buzele de ale mele. Ii raspund la sarut mii de fiori cuprinzandu-mi corpul. Il iubesc atat de mult. Nu imi pot imagina viata fara el.
-Neata, ai dormit bine? il intreb zambindu-i dulce.
-Mai bine ca niciodata! spune in timp ce se aseza la masa.

Dupa ce mancam, ne hotaram sa ne plimbam prin parc. Ma imbrac cu un tricou si o pereche de blugi ce le aveam acolo si am iesit din casa. Soarele auriu ne intampina cu caldura sa. E chiar o zi calduroasa. Il iau de mana pe baiat si incepem sa mergem agale pe strazile intortocheate furandu-ne din cand in cand si cate un sarut.
Dintr-o data, ma opresc si privesc in fata. La cativa metrii de noi, un barbat inalt cu parul roscat si ochii verzi tinea de mana o fata blonda. Il analizez mai bine, dupa care pe fata imi apare un zambet, iar cand acestia au ajuns langa noi, ii sar in brate baiatului.
-Gaara, ce ma bucur sa te vad! spun si il sarut pe obraz.
Da, Gaara. Cel mai bun prieten al meu de la gradinita. A fost, este si va fi cel pe care eu il consider fratele meu mai mare. Nu il mai vazusem de cativa ani deoarece plecase in Anglia la facultate.
Cu greu, ma desprind din imbratisare si il privesc zambitoare. Acesta imi raspunde la fel, dupa care da mana cu Shin ce era in dreapta mea.
Cat timp ei vorbesc, eu imi indrept privirea spre fata ce era cu el. Acesta purta o fusta scurta, pantofi cu toc exagerat de inalt dupa parerea mea si un tricou decoltat. Nu cred ca aveam mai mult de nouasprezece ani.
-Buna! Eu sunt Sakura, incantata! ma prezint zambindu-i prietenos.
Aceasta ma priveste cateva clipe dupa care zambeste -un zambet fals daca ma intrebi pe mine- si imi intinde mana.
-Ino. . . mmm, incantata! spune cu o voce plictisita. Dau mana cu ea dupa care imi indrept atentia spre cei doi.
-Haideti baieti! Mergem si noi la o cafenea, sau preferati sa vorbim aici? intreb incepand sa rad. Cei doi imi zambesc, blondul luandu-ma de mana, iar celalalt apucand-o de dupa gat pe blonda. Sincer, nu stiu ce a vazut la ea. Recunosc, e frumoasa, poate putin vulgara, dar frumoasa, insa. . . atitudinea ei lasa de dorit.

Intr-un timp relativ scurt ajungem intr-o cafenea si ne asezam la o masa mai retrasa comandandu-ne cate o cafea.
-Mi-a fost dor de tine, roscovanul meu! spun pe un ton copilaros dupa care incep sa rad. Stiam ca nu-i place sa-i spun asa.
-Si mie de tine piticanie, si mie! spune dupa care imi zambeste. Poti sa vii cu mine putin? Vreu sa iti spun ceva. Spune dupa o mica pauza.
Zambesc dupa care ma intorc spre Shin si ii spun unde ma duc. Acesta imi zambeste dupa care ma saruta.
Ma ridic de la masa mergand spre toaleta, Gaara fiind in spatele meu. Ma opresc langa usa baii si ma intorc spre roscat.
Acesta ma priveste cateva minute dupa care incepe sa se fastaceasca.
-Sakura. . . eu vreau sa iti spun ca. . . , dar n-am mai fost atenta la ce imi spune pentru ca din greseala imi intorc capul spre masa noastra si vad ceva ce ma socheaza. Iubitul meu se saruta cu Ino. Neputand sa ma stapanesc, lacrimile imi inunda ochii si in scurt timp incep sa curga pe obrajii mei ce devenisera palizi. Nu mai privesc acea scena si ies in fuga din restaurant uitandu-mi geanta acolo. Nu imi vine a cred ca facuse asta. Nu il credeam in stare de asa ceva. Nu ii pasase nicio clipa ca eu ii puteam vedea. Chiar nu ma iubea deloc?
Alerg din ce in ce mai repede pasi ducandu-ma spre casa mea. In cateva minute am ajuns. Ma duc in camera mea si ma trantesc pe pat. Lacrimile curg siroaie din ochii mei in timp ce suspine rasunau in toata camera.
Minteam imi e goala. Nu ma pot gandii la nimic. Ma tradase, isi batuse joc de mine si nu acceptam asta. Nimeni nu isi bate joc de mine, nimeni. Cu toate ca simt ca nu mai am putere, reusesc sa ma ridic si sa intru in baie. Imi dau cu apa pe fata dupa care ma privesc in oglinda.
-Nu-l voi ierta. Nu, niciodata! spun dand cu pumnul in faianta alba.
Oftez dupa care imi misc picioarele spre bucatarie. Ma asez pe un scaun si imi pun capul in maini. Lacrimile incep din nou sa curga. Nu vreau si nici nu pot sa le opresc.

Nu stiu cat timp trecuse de cand eu stateam acolo fara sa ma misc. Din cand in cand, cateva suspine perturbau linistea ce se lasase in camera.
Cateva zgomote ce veneau din hol ma trezesc din visare. Ma ridic cu greu de pe scaun si ies din bucatarie.
-Shin. . . soptesc mai mult pentru mine atunci cand vad cine intrase in apaprtamentul meu. Ce cauti aici? intreb pe o voce ragusita.
Blondul ma priveste cu parere de rau si se apropie incet de mine. Incerc sa plec, dar pur si simplu nu ma pot misca.
Ma ia in brate si imi mangaie parul. Cu forta pe care o mai am, il imping privindu-l nervoasa.
-Cum ai putut? De ce Shinsuke? Cu ce e ea mai buna ca mine? Abea ai cunoscut-o. De ce ai sarutat-o. . . de ce? ultimele cuvinte le-am soptit deoarece nu mai aveam putere. Cad in genunchi si incep sa plang in hohote. Nu mai suportam!
-Sakura. . . Nu a fost asa. Ea m-a sarutat. Trebuie sa ma crezi. Eu am respins-, dar se pare ca prea tarziu. spune si se aseaza langa mine.
Il credeam. Chiar daca constiindta imi spunea altceva, inima il credea, dar nu. Nu aveam sa-l iert. Nu asa de repede.
-Pleaca! spun in soapta cu privirea in pamant. Barbatul nu ma asculta si incearca sa se apropie de mine.
Inchid ochii tragand aer in piept.
-Pleaca am spus. Acum! zbier si ma ridic in picioare.
Se ridica in picioare si fara a mai spune ceva iese pe usa cu capul in pamant.
Imediat ce dispare din campul meu vizual ma prabusesc din nou pe podea izbucnind in plans. Ma durea ca faceam asta, dar acum nu mai era cale de intoarcere.

* * *

Sunetul enervant al telefonului ma trezeste din somn. Ma ridic in sezut si privesc pe fereastra. E inca noapte. Iau telefonul de pe noptiera si apas butonul rosu.
-Alo, da. Sunt Sakura Haruno. Da, eu sunt! spun si ma ridic din pat.
Dupa ce persoana de la celalat capat al firului termina de vorbit, telefonul imi cade din mana, iar eu ma prabusesc pe parchet.
-Nu, nu poate fi adevarat. Doamne, spune-mi ca nu e adevarat! Nu poate fi el. . .


P.S. Imi pare rau ca nu am mai folosit diacritice, dar mi-a fost taree lene si in plus, nici n-am mai avut timp. . .