Teh versus Paradox

[She]

Uhm. : -s Va fi greu. ^^ Ambele lucrări sunt foarte frumoase, deci ţin, mai întâi, să vă felicit!

Prima lucrare

Nici nu ştiu cu ce să încep. E o scrisoare minunată, m-a impresionat. Ideea este des folosită, dar este probabil şi cea mai abordabilă, deci e normal să o fi ales. Şi deşi, în sine, e o idee ordinară, tu ai făcut-o extraordinară. Deşi ai ales să scrii din punctul de vedere al unui băiat, te-ai descurcat de minune. Ai redat foarte bine emoţiile, acestea s-au schimbat haotic, s-au suprapus, s-au contrazis şi deşi asta este, într-un fel, epuizant, acesta e un lucru bun. Pentru că astfel citirea scrisorii necesită implicare emoţională şi cititorul se simte de parcă ar fi în pielea personajului. În timp ce am parcurs lucrarea, mi s-a transmis starea aceea de disperare a personajului.
Exprimarea este foarte bună, nici nu mă aşteptam la altceva, doar pe undeva pe la final am zărit o greşeală, dar care era de tastare parcă. Acum nu o mai găsesc şi oricum prefer să nu fac tărăboi din asta.^^
E adevărat că în anumite momente, lucrarea mi s-a părut cam exagerată. Dar tot răul spre bine, nu? Adică, e genul de lucrare pe care ţi-o aminteşti; cumva, te marchează. Şi asta pentru că ai reuşit într-un mod remarcabil să transmiţi sentimentele personajului.

A doua lucrare

Şi această lucrare este foarte frumoasă şi plină de sentiment. Ideile celor doua scrisori sunt foarte asemănătoare, dar amândouă au fost prelucrate până ce au devenit aproape originale. Şi aici apare acel sentiment de disperare, de vulnerabilitate, dar puţin mai slab conturat. Aici se simte şi o oarecare resemnare, combinată foarte bine cu un fel de ură, cu dorinţa de răzbunare. Îmi place cum ai descris sentimentele, lucrarea e cursivă.
Şi aici, senzaţiile parcă se ceartă între ele, dar la modul bun. E o lucrare captivantă, tocmai din această cauză. Spre exemplu, acele momente în care deodată îl face nenorocit, sau acea frază scrisă cu majuscule fac scriosarea mai interesantă.

"Nici nu mai ştiu în ce direcţie merg pe strada asta nenorocită… Vreau să merg în sens invers; poate ar avea un efect de “rewind”. Să dau timpul înapoi şi să nu fiu nevoită să mă îndrăgostesc de tine."

Acest fragment mi-a placut la nebunie. Deşi e destul de simplu exprimat, e profund şi e perfect aşa cum e. Am ţinut neapărat să menţionez asta.^^

Cred că ar fi trebuit să dezvolţi mai mult sfârşitului şi, poate, să laşi o semnătură.
Greşeli nu am văzut, de niciun fel. Mi-a plăcut foarte mult cum te-ai exprimat. Însă legat de estetică, cred că ai folosit cam multe puncte de suspensie. Ştiu că ajută şi ele la transmiterea sentimentelor, dar ce-i prea mult strică şi pe mine, cel puţin, m-au deranjat la ochi.

Cam asta e.^^ Scuzaţi, vă rog, greşelile, dacă sunt. Şi faptul că nu m-am exprimat prea bine, cel puţin mie aşa mi se pare.
Până la urmă, voi vota cu Teh, deşi a fost o decizie incredibil de grea. Ambele lucrări sunt extraordinare, foarte bine realizate, pline de sentimente, dar lucrarea lui Teh mi-a rămas parcă mai bine întipărită în minte. M-am implicat mai mult când am citit-o. Oricum, felicitări amândurora! Amândouă aţi realizat nişte lucrări minunate pe care le-am citit cu plăcere.
Pentru a nu ştiu câta oară (dar nu contează, meritaţi să vi se spună de mii de ori^^), felicitări!