18-09-2010, 06:12 PM
Hei. Am venit cu nextul, deşi cam târziu ce-i drept, but lenea asta...
History- Mamiii, mersi mult de comentariu şi mă bucur mult că-ţi place cum scriem. Sper să citeşti în continuare.
Adina: Alergam cât puteam de repede. O durere îngrozitoare la picior mă face să şchiopătez puţin, dar o ignor şi alerg mai tare. În baie mea, cu curva de vară-mea?! Idiotul de Gabi la faza asta a intrecut orice masura posibilă. Îl urăsc! Dacă tot voiau să se fută nu puteau sa o faca si ei altundeva? Sau măcar să închidă uşa aia nenorocită. Iar plângeam! Am plâns pentru baiatul ăsta mai mult decât pentru oricare altul şi pe el puţin îl doare de mine. Dacă aş fi avut un cuţit i l-aş fi băgat in gât fară să stau pe gânduri. Ah, pe cine încerc să păcalesc? Lui nu i-aş putea face rău niciodata, nu lui! L-am iubit prea mult ca să fiu in stare să am măcar un gând rău pentru el. Nu pot! Aş vrea atât de mult să pot să-mi iau zborul in seara asta. Să plec, să dispar pur şi simplu. Să stau undeva pe un deal, sub un stejar bătrân şi să privesc apusul soarelui. Să admir culoare roşiatica cu tente portocalii a cerului si să aud doar ciripitul vesel a păsărelelor pe fundal. Dar nu pot! Trebuie să stau aici şi să fiu martoră la măcelăritul propie-mi inimi. Pentru că asta făcea. Rupea bucată cu bucată din inima mea când îi făcea ei ochi dulci, când o săruta sau cănd îşi plimba buzele atât de moi pe gâtul ei lung ca de girafă. Măcar încă pot să ascund aparenţele, să mă prefac ca nu îmi pasă când de fapt eu mă macin pe dinauntru. Nu i-aş spune lui asta niciodată. Nu aş recunoaşte nici să stai cu un pistol la tâmpla mea ca încă îl mai iubesc. Sunt prea orgolioasă. Asta mă face să il pierd de tot. Dar nu eu sunt cea care ar trebui să îşi ceară scuze. În fond el e de vină. Mereu aşa va fi. Doar el e vinovatul in toată povestea asta. Simt cum piciorul îmi cedeaza. Mă las să alunc uşor pe peretele din hol şi mă prăbuşesc la pământ. Statem în fund cu lacrimile în ochi si mă uitam în gol. Dintr-o dată aud paşi în spatele meu si o voce ingrijorata îmi zice:
-Adina, tu plângi?
Îmi întorc capul şi îl văd pe el. Stătea acolo şi se holba la mine. Ochii lui negrii atât de neexpresivi în acest moment mă analizau din cap pana-n picioare. Va să zică curva de vară-mea nu l-a satisfăcut şi acum mai vrea. Păcat ca a greşit adresa, de la mine nu v-a obţine nimic. Îi arunc o privire glaciară şi incerc să mă ridic. Nu mai voiam să stau acolo cu el lânga mine. Nu ştiam cât de bine îmi pot ascunde sentimentele faţă de Gabi. Cu chin cu vai reuşesc. Mi-am înghiţit cu greu un urlet de durere. O data cum m-am simţit pe propile picioare mi-am şters lacrimilie, l-am ocolit şi am vrut să cobor la masă, dar m-a prins de mână. Avea mâna fierbinte. Un fior cald mi-a strabatut tot corpul. Chiar trebuia să facă acest gest?! Îmi smucesc mâna dintr-a lui dar tot nu mă eliberase. Mă întorc, dupa ce am tras o gura mare de aer in piept, şi îi spun pe cel mai urât ton pe care eram în stare să il adresez:
-Ce vrei? Nu te-a satisfăcut suficent Denisa? Fugi după ea, poate o mai prinzi din urma! Acum lasă-mă să plec, nu vreau să stau în calea fericirii ta... voastre.
Încerc să mă smucesc iar din strânsoarea mâinii lui, dar nu voia să imi dea drumul. Deja eram chiar nervoasă. Cu mâna liberă îi trântesc o palmă cu toată puterea. Urma degetelor mele s-a imprimat bine pe pielea lui catifelată. Nu reacţionase. Doar işi duse mâna libera la obrazul lovit. Nici vorbă să mai slăbească strâmsoarea ca să pot fugi. Se uita adânc în ochii mei parcă încercând să ajungă la adevaratele sentimente care le aveam pentru el, ascunse intr-o cutie bine ingropată în inima mea. Deja picioarele aproape-mi tremurau. Nu mai puteam să mă uit în ochii lui, ma pierdeam pe secundă ce trecea tot mai mult în ei. Privirea îmi era aţintită în pământ. Îl aud chicotind şi mă uit la el.
-Adina, mă iubeşti, ştii asta. Acum şi eu o ştiu...
Am tresarit la vorbele sale. Cum şi-a dat seama. Bine, nu sunt o actriţa bună, dar la minciună sunt campioană!
-Fraiere! Pentru mine nu mai exişti. Eşti doar un nimeni, lipsit de orice importanţă. Cum crezi ca te-aş putea iubi? Am fost mică şi proastă când am făcut-o. Eşti la fel ca toţi ceilalţi. Pentru tine sexul e baza. Mă bucur ca m-am maturizat si am putut vedea asta...
I-aş mai fi zis multe dar braţele sale ma cuprind şi buzele-i sângerii se apropiau ameninţator de ale mele. Cât mi-aş dori să le pot gusta din nou, dar nu puteam. Mă dădeam singură de gol dacă îi răspundeam. Şi totuşi era prea puternic pentru mine. Şi-a zdrobit buzele de ale mele cu o urma de brutalitate. Ce dor îmi era de săruturile lungi, pe care doar el ştia să mi le ofere. Inima îmi bătea aproape ieşindu-mi din piept. Limba lui se juca cu a mea. De ce dracu i-am răspuns la sărut? Simţeam cum nu mai am aer, dar el nu dădea semne că ar vrea să se oprească. Într-un final îşi dezlipeşte buzele de ale mele şi îmi spune cu un zâmbet ştrengăresc pe faţă.
-Acum, uită-te în ochii mei şi spune-mi că nu mă mai iubeşti. Dacă faci asta am să te cred si te voi lăsa în pace.
Nu era corect! Asta se numeşte lovitură sub centură. Mă uitam în jos şi nu puteam schiţa nici un gest. Cu un efort supra-omenesc am şoptit un "Te urasc!" lipsit de orice urmă de credibilitate şi am luat-o la fugă. Nu îmi mai păsa de durere.
Gabi: Viaţa e o curvă; mă întreb de ce nu putem fi fericiţi? De ce nu pot fi fericit? Totul e o telenovelă până la urmă, una lungă şi tristă, ca toate telenovele de altfel. Îmi urăsc viaţa, cândva aveam tot ce voiam; eram cel mai dorit tip din zona în care locuiesc, eram cu Ramona, nu iubeam, nu sufeream şi acum… Acum sunt un prost. Acum iubesc, acum sufăr, acum sunt un mare ipocrit.
Mă mint că nu o mai iubesc, că dacă o am pe vară-sa totul va fi bine; că mă iubeşte şi că totul va fi ok. Dar nu e! Eu mă amăgesc, îmi spun că dacă Adina e fericită şi eu sunt, dar nu sunt. Eu am nevoie de ea, nu i-am cerut să se culce cu mine, nu i-am cerut nimic din lucrurile care ai putut s-o ofenseze sau ceva. Sunt confuz.
Acum aştept, şi ştiu că mă iubeşte, se vede în fiecare gest pe care-l face în preajma mea. Plângea ca disperata pentru ceva ce nu s-a întâmplat, cel puţin nu încă.
Cobor scările şi mă aşez la masă. Mă scuz că a durat atât dar le arunc în faţă ca pretext faptul că Denisei îi este rău şi am stat „la coadă†pentru a intra la baie.
Mănânc, şi o privesc pe Adina în acelaşi timp; se vede clar că e afectată.
-Adina, eÅŸti bine?
-Mamă, sunt ok.
-Flegmatic răspuns scumpo.
-Mă scuzaţi. A spus şi a plecat.
A fost un dialog sec mamă-fiică şi deja încep să mă simt în plus. Mă năpădesc fel de fel de sentimente şi vreau să mor. Era desculţă şi totuşi s-a auzi uşa. Nu avea timp să se încalţe atât de repede. Mă ridic de la masă fără să adresez cuiva vreun cuvânt şi părăsesc casa. Mă îndrept către locul unde ne-am cunoscut, nu ştiu de ce vreau să merg acolo, dar simt că mă voi relaxa.
Ah, pe cine încerc eu să mint? Sunt mai mult ca sigur că acolo s-a dus şi ea şi vreau s-o văd, s-o strâng în braţe şi toate alea. Şi am văzut-o; stătea pe bancă, desculţă şi îmbrăcată doar cu rochia aceea subţire, deşi plouă. M-am îndreptat spre ea şi i-am aşezat sacoul meu pe umeri. Tremura.
M-am aşezat lângă ea luând-o în braţe. Plângea. Uram asta; este singura persoană pe care nu suport s-o văd plângând. I-am luat faţa în palme, ah cât putea fi de frumoasă! Faţa micuţă, încadrată de părul şaten, buclat, ochii căprui şu buzele micuţe mă înebunesc pur şi simplu. Ce să mai, încă o iubesc!
Se uita la mine plângând, părea că nu se mai opreşte, am impresia că va rămâne fără aer. O privesc şi un sentiment de neputinţă mă cuprinde; nu ştiu ce să fac sau să-i spun ca să o opresc.
-Adina….
-Lasă-mă! Pleacă, ai făcut destule.
-Ştii ce Adina? Eu chiar nu te mai înţeleg; vreau să spun că mi-ai cerut o pauză şi acum dacă mă vezi cu altă fată eşti ca futută-n cur, dar ştii ce? M-am săturat, fă ce vrei.
Cu toate că plângea şi că era rănită i-am aruncat aceste vorbe-n faţă. Sunt absolut sigur că mâine-mi va părea rău de ce am zis, că mâine voi încerca să caut o scuză plauzabilă pentru ca ea să mă ierte; dar totuşi încă sper că mâine îi voi putea spune din nou ce mult o iubesc.
O las în urmă pe leagăn, dar nu înainte de a o privi încă o dată. Plânge. Mi se rupe sufletul, i-am vorbit destul de dur, având în vedere că o cunosc, dar pur şi simplu nu am să-mi mai bat capul. Dacă până acum nu m-am culcat cu Denisa din aşa zisul respect pentru Adina, că vezi Doamne o iubesc şi nu vreau s-o înşel sau ceva, de-acum totul se schimbă. Am să mă întorc acasă, mă duc la Denisa şi fac ce trebuia să fac de când a început chiar ea. Fir-ar ea de viaţă.
Drumul mi s-a părut şi mai scurt decât atunci când am alergat să ajung la Adina; am intrat încet pe uşă şi am urcat scările. Pun pariu că Den e în camera Adinei, aşa că intru fără să bat.
-Te-ai răzgândit? M-a întrebat cu glas pervers.
Părerea mea personală e că eşti o mare târfă scumpo, dar eşti bună în loc de altceva.
Mă apropii de ea şi o trântesc pe spate; îi desfac halatul şi rămâne doar în boxeri. O sărut în timp ce-i masez sânii; îmi desface cămaşa şi mi-o dă jos cu o mână în timp ce cu cealată îmi desface pantalonii. Mă ridic puţin de pe ea şi mă descotorosesc repede de pantaloni. Mă aşez în apoi peste ea şi, fără nici-o jenă îmi bag mâna în boxerii ei şi o pătrund cu două degete; ea geme şi mă roagă să trec mai departe. Tipa asta nu mai e virgină de mult. Îşi bagă unghiile în spatele meu şi mă zgârie.
UÅŸor scumpo, nu e ceva romantic, e pur ÅŸi simplu pentru satisfacerea nevoilor mele.
Îi îndepărtez boxerii şi îi arunc undeva prin cameră, mi-i dau şi eu jos şi o pătrund. Îţi arcuieşte spatele de durere iar apoi începe să geamă. Fac mişcări de du-te vino până simt că-mi vine; o mai pătrund o dată şi-mi dau drumul. Slavă Domnului că mi-am luat prezervativele la mine.
Mă îmbrac mai mult automat şi părăsesc camera. Cobor scările iar jos, la uşă o văd pe Adina, neagră pe toată faţa şi cu rochia destul de şifonată, am impresia că şi ruptă.
History- Mamiii, mersi mult de comentariu şi mă bucur mult că-ţi place cum scriem. Sper să citeşti în continuare.
Adina: Alergam cât puteam de repede. O durere îngrozitoare la picior mă face să şchiopătez puţin, dar o ignor şi alerg mai tare. În baie mea, cu curva de vară-mea?! Idiotul de Gabi la faza asta a intrecut orice masura posibilă. Îl urăsc! Dacă tot voiau să se fută nu puteau sa o faca si ei altundeva? Sau măcar să închidă uşa aia nenorocită. Iar plângeam! Am plâns pentru baiatul ăsta mai mult decât pentru oricare altul şi pe el puţin îl doare de mine. Dacă aş fi avut un cuţit i l-aş fi băgat in gât fară să stau pe gânduri. Ah, pe cine încerc să păcalesc? Lui nu i-aş putea face rău niciodata, nu lui! L-am iubit prea mult ca să fiu in stare să am măcar un gând rău pentru el. Nu pot! Aş vrea atât de mult să pot să-mi iau zborul in seara asta. Să plec, să dispar pur şi simplu. Să stau undeva pe un deal, sub un stejar bătrân şi să privesc apusul soarelui. Să admir culoare roşiatica cu tente portocalii a cerului si să aud doar ciripitul vesel a păsărelelor pe fundal. Dar nu pot! Trebuie să stau aici şi să fiu martoră la măcelăritul propie-mi inimi. Pentru că asta făcea. Rupea bucată cu bucată din inima mea când îi făcea ei ochi dulci, când o săruta sau cănd îşi plimba buzele atât de moi pe gâtul ei lung ca de girafă. Măcar încă pot să ascund aparenţele, să mă prefac ca nu îmi pasă când de fapt eu mă macin pe dinauntru. Nu i-aş spune lui asta niciodată. Nu aş recunoaşte nici să stai cu un pistol la tâmpla mea ca încă îl mai iubesc. Sunt prea orgolioasă. Asta mă face să il pierd de tot. Dar nu eu sunt cea care ar trebui să îşi ceară scuze. În fond el e de vină. Mereu aşa va fi. Doar el e vinovatul in toată povestea asta. Simt cum piciorul îmi cedeaza. Mă las să alunc uşor pe peretele din hol şi mă prăbuşesc la pământ. Statem în fund cu lacrimile în ochi si mă uitam în gol. Dintr-o dată aud paşi în spatele meu si o voce ingrijorata îmi zice:
-Adina, tu plângi?
Îmi întorc capul şi îl văd pe el. Stătea acolo şi se holba la mine. Ochii lui negrii atât de neexpresivi în acest moment mă analizau din cap pana-n picioare. Va să zică curva de vară-mea nu l-a satisfăcut şi acum mai vrea. Păcat ca a greşit adresa, de la mine nu v-a obţine nimic. Îi arunc o privire glaciară şi incerc să mă ridic. Nu mai voiam să stau acolo cu el lânga mine. Nu ştiam cât de bine îmi pot ascunde sentimentele faţă de Gabi. Cu chin cu vai reuşesc. Mi-am înghiţit cu greu un urlet de durere. O data cum m-am simţit pe propile picioare mi-am şters lacrimilie, l-am ocolit şi am vrut să cobor la masă, dar m-a prins de mână. Avea mâna fierbinte. Un fior cald mi-a strabatut tot corpul. Chiar trebuia să facă acest gest?! Îmi smucesc mâna dintr-a lui dar tot nu mă eliberase. Mă întorc, dupa ce am tras o gura mare de aer in piept, şi îi spun pe cel mai urât ton pe care eram în stare să il adresez:
-Ce vrei? Nu te-a satisfăcut suficent Denisa? Fugi după ea, poate o mai prinzi din urma! Acum lasă-mă să plec, nu vreau să stau în calea fericirii ta... voastre.
Încerc să mă smucesc iar din strânsoarea mâinii lui, dar nu voia să imi dea drumul. Deja eram chiar nervoasă. Cu mâna liberă îi trântesc o palmă cu toată puterea. Urma degetelor mele s-a imprimat bine pe pielea lui catifelată. Nu reacţionase. Doar işi duse mâna libera la obrazul lovit. Nici vorbă să mai slăbească strâmsoarea ca să pot fugi. Se uita adânc în ochii mei parcă încercând să ajungă la adevaratele sentimente care le aveam pentru el, ascunse intr-o cutie bine ingropată în inima mea. Deja picioarele aproape-mi tremurau. Nu mai puteam să mă uit în ochii lui, ma pierdeam pe secundă ce trecea tot mai mult în ei. Privirea îmi era aţintită în pământ. Îl aud chicotind şi mă uit la el.
-Adina, mă iubeşti, ştii asta. Acum şi eu o ştiu...
Am tresarit la vorbele sale. Cum şi-a dat seama. Bine, nu sunt o actriţa bună, dar la minciună sunt campioană!
-Fraiere! Pentru mine nu mai exişti. Eşti doar un nimeni, lipsit de orice importanţă. Cum crezi ca te-aş putea iubi? Am fost mică şi proastă când am făcut-o. Eşti la fel ca toţi ceilalţi. Pentru tine sexul e baza. Mă bucur ca m-am maturizat si am putut vedea asta...
I-aş mai fi zis multe dar braţele sale ma cuprind şi buzele-i sângerii se apropiau ameninţator de ale mele. Cât mi-aş dori să le pot gusta din nou, dar nu puteam. Mă dădeam singură de gol dacă îi răspundeam. Şi totuşi era prea puternic pentru mine. Şi-a zdrobit buzele de ale mele cu o urma de brutalitate. Ce dor îmi era de săruturile lungi, pe care doar el ştia să mi le ofere. Inima îmi bătea aproape ieşindu-mi din piept. Limba lui se juca cu a mea. De ce dracu i-am răspuns la sărut? Simţeam cum nu mai am aer, dar el nu dădea semne că ar vrea să se oprească. Într-un final îşi dezlipeşte buzele de ale mele şi îmi spune cu un zâmbet ştrengăresc pe faţă.
-Acum, uită-te în ochii mei şi spune-mi că nu mă mai iubeşti. Dacă faci asta am să te cred si te voi lăsa în pace.
Nu era corect! Asta se numeşte lovitură sub centură. Mă uitam în jos şi nu puteam schiţa nici un gest. Cu un efort supra-omenesc am şoptit un "Te urasc!" lipsit de orice urmă de credibilitate şi am luat-o la fugă. Nu îmi mai păsa de durere.
Gabi: Viaţa e o curvă; mă întreb de ce nu putem fi fericiţi? De ce nu pot fi fericit? Totul e o telenovelă până la urmă, una lungă şi tristă, ca toate telenovele de altfel. Îmi urăsc viaţa, cândva aveam tot ce voiam; eram cel mai dorit tip din zona în care locuiesc, eram cu Ramona, nu iubeam, nu sufeream şi acum… Acum sunt un prost. Acum iubesc, acum sufăr, acum sunt un mare ipocrit.
Mă mint că nu o mai iubesc, că dacă o am pe vară-sa totul va fi bine; că mă iubeşte şi că totul va fi ok. Dar nu e! Eu mă amăgesc, îmi spun că dacă Adina e fericită şi eu sunt, dar nu sunt. Eu am nevoie de ea, nu i-am cerut să se culce cu mine, nu i-am cerut nimic din lucrurile care ai putut s-o ofenseze sau ceva. Sunt confuz.
Acum aştept, şi ştiu că mă iubeşte, se vede în fiecare gest pe care-l face în preajma mea. Plângea ca disperata pentru ceva ce nu s-a întâmplat, cel puţin nu încă.
Cobor scările şi mă aşez la masă. Mă scuz că a durat atât dar le arunc în faţă ca pretext faptul că Denisei îi este rău şi am stat „la coadă†pentru a intra la baie.
Mănânc, şi o privesc pe Adina în acelaşi timp; se vede clar că e afectată.
-Adina, eÅŸti bine?
-Mamă, sunt ok.
-Flegmatic răspuns scumpo.
-Mă scuzaţi. A spus şi a plecat.
A fost un dialog sec mamă-fiică şi deja încep să mă simt în plus. Mă năpădesc fel de fel de sentimente şi vreau să mor. Era desculţă şi totuşi s-a auzi uşa. Nu avea timp să se încalţe atât de repede. Mă ridic de la masă fără să adresez cuiva vreun cuvânt şi părăsesc casa. Mă îndrept către locul unde ne-am cunoscut, nu ştiu de ce vreau să merg acolo, dar simt că mă voi relaxa.
Ah, pe cine încerc eu să mint? Sunt mai mult ca sigur că acolo s-a dus şi ea şi vreau s-o văd, s-o strâng în braţe şi toate alea. Şi am văzut-o; stătea pe bancă, desculţă şi îmbrăcată doar cu rochia aceea subţire, deşi plouă. M-am îndreptat spre ea şi i-am aşezat sacoul meu pe umeri. Tremura.
M-am aşezat lângă ea luând-o în braţe. Plângea. Uram asta; este singura persoană pe care nu suport s-o văd plângând. I-am luat faţa în palme, ah cât putea fi de frumoasă! Faţa micuţă, încadrată de părul şaten, buclat, ochii căprui şu buzele micuţe mă înebunesc pur şi simplu. Ce să mai, încă o iubesc!
Se uita la mine plângând, părea că nu se mai opreşte, am impresia că va rămâne fără aer. O privesc şi un sentiment de neputinţă mă cuprinde; nu ştiu ce să fac sau să-i spun ca să o opresc.
-Adina….
-Lasă-mă! Pleacă, ai făcut destule.
-Ştii ce Adina? Eu chiar nu te mai înţeleg; vreau să spun că mi-ai cerut o pauză şi acum dacă mă vezi cu altă fată eşti ca futută-n cur, dar ştii ce? M-am săturat, fă ce vrei.
Cu toate că plângea şi că era rănită i-am aruncat aceste vorbe-n faţă. Sunt absolut sigur că mâine-mi va părea rău de ce am zis, că mâine voi încerca să caut o scuză plauzabilă pentru ca ea să mă ierte; dar totuşi încă sper că mâine îi voi putea spune din nou ce mult o iubesc.
O las în urmă pe leagăn, dar nu înainte de a o privi încă o dată. Plânge. Mi se rupe sufletul, i-am vorbit destul de dur, având în vedere că o cunosc, dar pur şi simplu nu am să-mi mai bat capul. Dacă până acum nu m-am culcat cu Denisa din aşa zisul respect pentru Adina, că vezi Doamne o iubesc şi nu vreau s-o înşel sau ceva, de-acum totul se schimbă. Am să mă întorc acasă, mă duc la Denisa şi fac ce trebuia să fac de când a început chiar ea. Fir-ar ea de viaţă.
Drumul mi s-a părut şi mai scurt decât atunci când am alergat să ajung la Adina; am intrat încet pe uşă şi am urcat scările. Pun pariu că Den e în camera Adinei, aşa că intru fără să bat.
-Te-ai răzgândit? M-a întrebat cu glas pervers.
Părerea mea personală e că eşti o mare târfă scumpo, dar eşti bună în loc de altceva.
Mă apropii de ea şi o trântesc pe spate; îi desfac halatul şi rămâne doar în boxeri. O sărut în timp ce-i masez sânii; îmi desface cămaşa şi mi-o dă jos cu o mână în timp ce cu cealată îmi desface pantalonii. Mă ridic puţin de pe ea şi mă descotorosesc repede de pantaloni. Mă aşez în apoi peste ea şi, fără nici-o jenă îmi bag mâna în boxerii ei şi o pătrund cu două degete; ea geme şi mă roagă să trec mai departe. Tipa asta nu mai e virgină de mult. Îşi bagă unghiile în spatele meu şi mă zgârie.
UÅŸor scumpo, nu e ceva romantic, e pur ÅŸi simplu pentru satisfacerea nevoilor mele.
Îi îndepărtez boxerii şi îi arunc undeva prin cameră, mi-i dau şi eu jos şi o pătrund. Îţi arcuieşte spatele de durere iar apoi începe să geamă. Fac mişcări de du-te vino până simt că-mi vine; o mai pătrund o dată şi-mi dau drumul. Slavă Domnului că mi-am luat prezervativele la mine.
Mă îmbrac mai mult automat şi părăsesc camera. Cobor scările iar jos, la uşă o văd pe Adina, neagră pe toată faţa şi cu rochia destul de şifonată, am impresia că şi ruptă.
![[Imagine: adp075.jpg]](http://oi42.tinypic.com/adp075.jpg)