Cel mai trist moment...cel mai dureros

[DeDal N.]

Ohayooo!!!! Ei bine, cred ca toti avem momente triste in viata. Cand vine vorba de familia mea, e vorba doar de faptul ca toti ne intelegem bineee si eu imi ascult parintii dar e destul de usor pentru parintii mei sa traga o plasa peste ce se intampla cu adevarat. Unul din momentele mele triste s-a intamplat acum un an si jumatate. Tatal meu are o problema cu alcoolul si de vreo 6 ani consuma alcool. Si eram intr-o seara in casa si tata era beat si a inceput sa se certe cu mama mea. Am stat acolo, langa ei pentru ca imi era frica sa plec. S-au certat groaznic de urat si simteam cum pur si simplu ma durea inima sa ii vad asa. Nu am putut dormi aproape toata noaptea si dimineata cand am plecat la scoala, ma simteam ca un nimic. De fiecare data imi spun ca e vina mea pentru problema pe care o are tatal meu pentru ca nu sunt un copil perfect pentru el. Cand ajunsesem la scoala, nu aveam nici un chef de ore si stateam cu privirea intoarsa cand a venit o prietena si m-a intrebam de ce eram asa trista. In acel moment am simtit cum mi se intoarce stomacul pe dos si am iesit din clasa, plangand. Colega mea strigase sa ma opresc, dar deja eram afara si incercam sa ma linistesc. Si cel mai mult ma doare faptul ca tatal meu e bolnav de astm si inca consuma alcool ceea ce ii agreaveaza boala. Si mama mea e destul de bolnava si in fiecare minut imi e frica de faptul ca o sa ii pierd si de fiecare data cand ma gandesc la asta, mi se face rau. Chiar daca ne intelegem groaznic si ne certam tot timpul si intr-un fel il urasc pe tatal meu pentru personalitatea pe care o are cand e beat, pur si simplu e cel mai groaznic si josnic om. Insa mi-am dat seama ca nici in parintii mei nu ma pot increde. Singurele persoane cu care vorbesc deschis sunt sora si cumnatul meu. Onesa stie cum e sa ai asa parinti, ea a fugit de acasa de groaza mamei mele. Doar ei doi ma inteleg si cu ei vorbesc despre problemele mele zilnice. Cu parintii mei nu pot vorbi numai de scoala. Si ma doare pentru ca si ei ma considera ciudata, un freak doar pentru ca imi place sa citesc, imi plac anime-urile la nebunie, ascult TH si Cinema Bizarre si Nightcore. Si fata pe care o consideram my BFF ma considera la fel, de aceea nu prea vorbesc cu nimeni, stau mai tot timpul in camera mea. Aproape toti colegii se uita la mine ca la un OZN. Doare foarte mult sa vezi ca persoanele la care tii cel mai mult te cred ciudata. Ma simt groaznic in fiecare zi si intotdeauna am impresia ca fac umbra pamantului degeaba. Cateodata imi spun ca o sa trec cu bine peste toate, insa cateodata am impresia ca nu mai pot.
Imi cer scuze daca v-am plictisit.