Teh`s oneshots

[Paradox]

Vaaai, cat imi place! Deja ti-am zis, dar vreau sa imi exprim dragostea mea nemarginita si in mod public - lol.

Prima parte, cea povestita la persoana I este absolut halucinanta. Cuvintele au curs, asa, unul dupa altul si nu stiam cum sa citesc mai incet ca sa nu pierd esenta fiecarui enunt. Felul in care e structurat, si felul in care este narat... Sentimentele sarmanei Irina (Doamne, de cand am citit O moarte care nu dovedeste nimic am impresia ca toate sinucigasele au numele de Irina) mi-au intrat la inimioara (ah, rar mi se intampla asta), ceea ce nu poate fi decat de bine.

Imi pare rau de nenea Marius ala... Cred ca e trist sa ai un mormant abandonat (nu as vrea sa imi vad mormatul, tho...). Dar asa merita... Desi tot il compatimesc. Singuratatea e groaznica - chiar daca esti dead and gone... Eh, cui ii mai pasa?

Apropo, o chestie care s-a cam observat... Ai o obsesie cu "negru abisal"; am vazut-o de vreo doua ori. =)) Esti nebuna... Negrul nu poate fi abisal. -_- It's kinda... Aa... Un pleonasm.

Gata, ma duc la comentarii. Spor in continuare, Bombonel! >:D<