09-09-2010, 12:04 PM
stiu stiu stiu. sunt o intarziata si toate cele si capitolul asta e de tot rahatu dar am fost grabita in ultimul hal de partenera mea so iertare.
va multumim enorm pentru comentarii si banuiesc ca stiti cat le apreciem.
so, iata si ultimul rahat scris de mine.
　
Alarma de la telefon suna terifiant. Intind mana si apas pe toate butoanele pana nimeresc si sunetul strident se opreste. Deja era ora 07:00? Cand a trecut timpul atat de repede? Eh, nu mai conteaza.
Ma ridic de pe canapea si merg spre baie. Ma uit in oglinda si ma sperie cea care ma priveste inapoi. Parul lung si incalcit, ochii rosii, cearcane, fata palida, haine curgand sifonate si o privire de gheata din partea unor ochii albastrii, fantomatici. Aia cu siguranta nu eram eu. Dupa cateva minute, timp in care m-am convins ca eu sunt cea din oglinda, m-am hotarat sa schimb atat reflexia cat si originalul.
Am luat peria de par si am tras-o prin claia neagra dar nu am facut decat sa ma aleg cu fire de par negre pe perie. Am renuntat. Mai bine faceam un dus si ma spalam si pe cap.
Dupa jumatate de ora, aratam cat de cat acceptabil si am plecat la liceu.
In clasa, am fost ntampinati cu totii de diriginta, un tort mare, suc si urari calduroase de 1 iunie. Cea mai buna veste a fost ca nu se fac ore.
Ciudat. Am aruncat o privire prin multimea de colegi. Kara nu venise. Nu ii statea in fire sa lipseasca. Am sa o sun cand ajung acasa.
Am plecat de la liceu si pe drum, neatenta fiind, am dat peste cineva. Am cazut in fund pe asfaltul fierbinete. Toate tigarile mi s-au imprastiat pe asfaltul uscat. M-am infuriat, dar am ramas tacuta pana cand cel peste care am dat mi-a intins mana.
-Mers... N-am mai putut continua pentru ca mi-am dat seama peste cine dadusem. Era paznicul lui Jeff Parker. Si era ata de dragut. Par blond, ochi albastri, fata echilibrata, cercel rotund in ureche, inalt si avea o privire atat de patrunzatoare de parca imi citea tot trecutul in ochi.
Mi-am revenit repede si i-am multumit cum se cuvine barbatului.
-Cum te cheama? ma intreaba el dupa ce ma ridic si ma scutur pe blugi.
-Stella! ii raspund cu o voce rece si calma.
-Eu sunt Blade. Pot sa stiu si cati ani ai?
-Am saptesprezece ani! spun in timp ce imi strang tigarile de pe jos.
-Eu am nouasprezece ani. De ce fumezi? Stii ca nu e sanatos, nu?
-Fumez pentru ca asa imi calmez nervii si da. Stiu ce riscuri sunt. ii raspund indignata.
-Ce zici, vii cu mine la o cafea? Platesc eu. Macar asa imi cer scuze ca am dat peste tine. imi propune el zambind.
-S-a facut.
Nu imi prea pasa ca era un strain, nu imi pasa ca trebuia sa o sun pe Kara, nu imi mai pasa de nimeni si de nimic. Mergeam in spatele lui pana am ajuns intr-o zona aglomerata. Ma chinuiam sa tin pasul cu el prin multimea care alerga dintr-o parte in alta. Gata. L-am pierdut din ochi si m-am ratacit printre oameni.
Ma-uitam in jur si strigam dupa el dar nu era nicaieri.
Brusc ceva cald ma prinde de mana dreapta si incepe sa ma traga din multime. Dupa ce am iesit din aglomeratie l-am putut vedea pe Blade care ma tinea strans de incheietura.
-Poti sa imi dai drumul acum. ii spun uitandu-ma la mana mea dreapta.
Isi retrage mana si pornim mai departe spre cafenea. Nu stiu de ce dar aveam o presimtire cum ca acest Blade o sa isi dea seama ca sunt Zaara. Deja incep sa ma macine gandurile. Imi vine sa plang, sa tip, sa sparg, sa rup, sa distrug, sa... orice numai sa ma descarc de toata furria asta. Nimeni nu trebuia sa stie cat de are ma dureau diferite lucruri sa cat de tare imi era frica uneori. Toti trebuiau sa ma stie ca fiind o persoana rece, dura, care suporta orice si nu se lasa mai prejos. Trebuia sa tin totul ascuns in mine. Ma intepau usor ochii si simt cum niste lacrimi tradatoare vor sa evadeze din inchisoarea ochilor mei. Probabil ca imi lacrimau si din cauza lentilelor. Aveam cutiuta cu dezinfectant la mine. Am sa merg la baia cafenelei si am sa verific.
Mi-am ridicat privirea din pamant si am intrat intr-o cafenea micuta, aproape de blocul unde locuiesc.
-Ce zici de masa aia? ma intreaba blondul aratand cu degetul o masa de la geam, intr-un colt al cafenelei. Am dat din cap si ne-am asezat acolo asteptand sa vina sa ne ia comanda.
Nu stiu de ce dar omul asta imi inspira atata incredere si ma simteam ciudat in preajma lui. Probabil nu am sa descopar niciodata ce e cu acel sentiment. Dupa ce am fost sa-mi verific lentilele de contact, am baut sucul si am plecat acasa.
Mi-am amintit in timp ce imi pregateam geanta pentru a doua zi, sa o sun pe Kara. Am pus mana pe telefon si am fost surprinsa sa aud vocea de la capatul celalalt al firului.
-Oh, Stella! Nici nu stii cat ma bucur ca ai sunat! Sunt bunica Karei ( scuzati-mi cacofonia ) .
-Buna ziua! Kara nu e pe acolo? intreb eu in timp ce, ma gandeam oare de ce era asa de entuziasmata.
-Scuza-mi nerusinarea dar am o foarte mare favoare sa te rog. Kara va avea o nunta aranjata in august cu fiul unui multimilionar din cauza ca nu mai merg afacerile raposatului sau tata. Voiam sa te invit sa-i fi domnisoara de onoare.
-Aha. Bine! Nu este o favoare asa de mare.
-De fapt nu asta era favoarea ce voiam sa ti-o cer. Tu ai aceleasi masuri cu Kara, nu?
-Pai da. Eu sunt putin mai slaba decat ea.
-Nu ai vrea te rog sa probezi tu rochiile ca sa-i pot alege una, ca sa nu afle ea? Te rog!
-Bine!
-Aaa! Ca sa nu uit, te rog sa nu ii spui nimic. O sa primesti o invitatie cum se cuvine cu ora si data exacta cat si locul unde va avea loc nunta. Iti multumesc din tot sufletul!
-Nu aveti pentru ce! Kara unde este? A lipsit azi de la scoala.
-Este la Kevin.
-Kevin?
-Logodnicul ei.
-Aha. Pai atunci sa ma chemati cand voi proba rochii. spun eu nu prea incantata si dupa ce o salut inchid telefonul.
Nunta aranjata. Baba aia chiar nu e in toate mintile. Acum chiar imi parea rau pentru Kara.
Saptamana a trecut fara alte evenimente. Kara a lipsit de la scoala si nu am mai putut vorbi cu ea. Luni, adica peste doua zile, avem toate examenele. Sper sa vina ca altfel ii rup gatul. Probabil ca acum era cu logodnicul ei, Kevin si nu mai avea timp de scoala. Speram ca tipul ala sa-i faca viata un chin.
Tot saptamana viitoare, vineri, e balul de sfarsit de liceu. Ah! In sfarsit e gata scoala.
Majoritatea timpului il petreceam invatand sau hoinarind pe aleile din parcuri.
Zaara nu a mai ucis pe nimeni saptamana asta si Stella se bucura de viata.
M-am mai gandit ocazional la Blade. Nu stiu de ce, dar pur si simplu am facut-o.
Nu mai conta. A trecut prima saptamana de la moartea parintilor mei cand m-am simtit excelent. Zambeam cu adevarat, radeam si ma bucuram de viata. Parea doar un vis frumos care se va spulbera curand. Gresit. Nu era buna comparatia. Era mai de graba o bila de cristal care la cel mai mic dezechilibru putea sa cada si sa se sparga. Profitam de ea, atat cat ma lasa viata.
va multumim enorm pentru comentarii si banuiesc ca stiti cat le apreciem.
so, iata si ultimul rahat scris de mine.
Capitolul 5
　
Alarma de la telefon suna terifiant. Intind mana si apas pe toate butoanele pana nimeresc si sunetul strident se opreste. Deja era ora 07:00? Cand a trecut timpul atat de repede? Eh, nu mai conteaza.
Ma ridic de pe canapea si merg spre baie. Ma uit in oglinda si ma sperie cea care ma priveste inapoi. Parul lung si incalcit, ochii rosii, cearcane, fata palida, haine curgand sifonate si o privire de gheata din partea unor ochii albastrii, fantomatici. Aia cu siguranta nu eram eu. Dupa cateva minute, timp in care m-am convins ca eu sunt cea din oglinda, m-am hotarat sa schimb atat reflexia cat si originalul.
Am luat peria de par si am tras-o prin claia neagra dar nu am facut decat sa ma aleg cu fire de par negre pe perie. Am renuntat. Mai bine faceam un dus si ma spalam si pe cap.
Dupa jumatate de ora, aratam cat de cat acceptabil si am plecat la liceu.
In clasa, am fost ntampinati cu totii de diriginta, un tort mare, suc si urari calduroase de 1 iunie. Cea mai buna veste a fost ca nu se fac ore.
Ciudat. Am aruncat o privire prin multimea de colegi. Kara nu venise. Nu ii statea in fire sa lipseasca. Am sa o sun cand ajung acasa.
Am plecat de la liceu si pe drum, neatenta fiind, am dat peste cineva. Am cazut in fund pe asfaltul fierbinete. Toate tigarile mi s-au imprastiat pe asfaltul uscat. M-am infuriat, dar am ramas tacuta pana cand cel peste care am dat mi-a intins mana.
-Mers... N-am mai putut continua pentru ca mi-am dat seama peste cine dadusem. Era paznicul lui Jeff Parker. Si era ata de dragut. Par blond, ochi albastri, fata echilibrata, cercel rotund in ureche, inalt si avea o privire atat de patrunzatoare de parca imi citea tot trecutul in ochi.
Mi-am revenit repede si i-am multumit cum se cuvine barbatului.
-Cum te cheama? ma intreaba el dupa ce ma ridic si ma scutur pe blugi.
-Stella! ii raspund cu o voce rece si calma.
-Eu sunt Blade. Pot sa stiu si cati ani ai?
-Am saptesprezece ani! spun in timp ce imi strang tigarile de pe jos.
-Eu am nouasprezece ani. De ce fumezi? Stii ca nu e sanatos, nu?
-Fumez pentru ca asa imi calmez nervii si da. Stiu ce riscuri sunt. ii raspund indignata.
-Ce zici, vii cu mine la o cafea? Platesc eu. Macar asa imi cer scuze ca am dat peste tine. imi propune el zambind.
-S-a facut.
Nu imi prea pasa ca era un strain, nu imi pasa ca trebuia sa o sun pe Kara, nu imi mai pasa de nimeni si de nimic. Mergeam in spatele lui pana am ajuns intr-o zona aglomerata. Ma chinuiam sa tin pasul cu el prin multimea care alerga dintr-o parte in alta. Gata. L-am pierdut din ochi si m-am ratacit printre oameni.
Ma-uitam in jur si strigam dupa el dar nu era nicaieri.
Brusc ceva cald ma prinde de mana dreapta si incepe sa ma traga din multime. Dupa ce am iesit din aglomeratie l-am putut vedea pe Blade care ma tinea strans de incheietura.
-Poti sa imi dai drumul acum. ii spun uitandu-ma la mana mea dreapta.
Isi retrage mana si pornim mai departe spre cafenea. Nu stiu de ce dar aveam o presimtire cum ca acest Blade o sa isi dea seama ca sunt Zaara. Deja incep sa ma macine gandurile. Imi vine sa plang, sa tip, sa sparg, sa rup, sa distrug, sa... orice numai sa ma descarc de toata furria asta. Nimeni nu trebuia sa stie cat de are ma dureau diferite lucruri sa cat de tare imi era frica uneori. Toti trebuiau sa ma stie ca fiind o persoana rece, dura, care suporta orice si nu se lasa mai prejos. Trebuia sa tin totul ascuns in mine. Ma intepau usor ochii si simt cum niste lacrimi tradatoare vor sa evadeze din inchisoarea ochilor mei. Probabil ca imi lacrimau si din cauza lentilelor. Aveam cutiuta cu dezinfectant la mine. Am sa merg la baia cafenelei si am sa verific.
Mi-am ridicat privirea din pamant si am intrat intr-o cafenea micuta, aproape de blocul unde locuiesc.
-Ce zici de masa aia? ma intreaba blondul aratand cu degetul o masa de la geam, intr-un colt al cafenelei. Am dat din cap si ne-am asezat acolo asteptand sa vina sa ne ia comanda.
Nu stiu de ce dar omul asta imi inspira atata incredere si ma simteam ciudat in preajma lui. Probabil nu am sa descopar niciodata ce e cu acel sentiment. Dupa ce am fost sa-mi verific lentilele de contact, am baut sucul si am plecat acasa.
Mi-am amintit in timp ce imi pregateam geanta pentru a doua zi, sa o sun pe Kara. Am pus mana pe telefon si am fost surprinsa sa aud vocea de la capatul celalalt al firului.
-Oh, Stella! Nici nu stii cat ma bucur ca ai sunat! Sunt bunica Karei ( scuzati-mi cacofonia ) .
-Buna ziua! Kara nu e pe acolo? intreb eu in timp ce, ma gandeam oare de ce era asa de entuziasmata.
-Scuza-mi nerusinarea dar am o foarte mare favoare sa te rog. Kara va avea o nunta aranjata in august cu fiul unui multimilionar din cauza ca nu mai merg afacerile raposatului sau tata. Voiam sa te invit sa-i fi domnisoara de onoare.
-Aha. Bine! Nu este o favoare asa de mare.
-De fapt nu asta era favoarea ce voiam sa ti-o cer. Tu ai aceleasi masuri cu Kara, nu?
-Pai da. Eu sunt putin mai slaba decat ea.
-Nu ai vrea te rog sa probezi tu rochiile ca sa-i pot alege una, ca sa nu afle ea? Te rog!
-Bine!
-Aaa! Ca sa nu uit, te rog sa nu ii spui nimic. O sa primesti o invitatie cum se cuvine cu ora si data exacta cat si locul unde va avea loc nunta. Iti multumesc din tot sufletul!
-Nu aveti pentru ce! Kara unde este? A lipsit azi de la scoala.
-Este la Kevin.
-Kevin?
-Logodnicul ei.
-Aha. Pai atunci sa ma chemati cand voi proba rochii. spun eu nu prea incantata si dupa ce o salut inchid telefonul.
Nunta aranjata. Baba aia chiar nu e in toate mintile. Acum chiar imi parea rau pentru Kara.
Saptamana a trecut fara alte evenimente. Kara a lipsit de la scoala si nu am mai putut vorbi cu ea. Luni, adica peste doua zile, avem toate examenele. Sper sa vina ca altfel ii rup gatul. Probabil ca acum era cu logodnicul ei, Kevin si nu mai avea timp de scoala. Speram ca tipul ala sa-i faca viata un chin.
Tot saptamana viitoare, vineri, e balul de sfarsit de liceu. Ah! In sfarsit e gata scoala.
Majoritatea timpului il petreceam invatand sau hoinarind pe aleile din parcuri.
Zaara nu a mai ucis pe nimeni saptamana asta si Stella se bucura de viata.
M-am mai gandit ocazional la Blade. Nu stiu de ce, dar pur si simplu am facut-o.
Nu mai conta. A trecut prima saptamana de la moartea parintilor mei cand m-am simtit excelent. Zambeam cu adevarat, radeam si ma bucuram de viata. Parea doar un vis frumos care se va spulbera curand. Gresit. Nu era buna comparatia. Era mai de graba o bila de cristal care la cel mai mic dezechilibru putea sa cada si sa se sparga. Profitam de ea, atat cat ma lasa viata.
Hi :3