08-09-2010, 09:18 PM
Za next is here ^:)^. Multumesc foarte mult de comentarii:X. Sper sa va placa in continuare si sa nu va dezamagesc in ciuda faptului ca mai am zile cand mintea mea este ca un cucumber @-).
-Suigetsu, poti sa nu mai stai ca un idiot si sa continui sa mergi!?
-Nu e vina mea ca am luat-o pe drumul asta! Cine a fost aia care a spus “ sa mergem pe aici ca nu sunt gardieni�!
-Idiotule, nu intelegi nimic! In capul ala al tau nu se afla decat lupte si iar lupte!
M-am intors cu fata la cei doi.
-Daca mai vorbeste vreunul dintre voi o sa-i bag sabia asta pe gat si o sa-i o scot pe partea cealalta!! ma uitam amenintator la ei in timp ce vorbeam.
Idioti mai mare ca astia doi nu exista! Se cearta de doua ore pe acelasi motiv stupid. Regret ca i-am luat cu mine. Trebuia sa-l las pe Suigetsu sa putrezeasca in tubul ala si pe Karin in inchisoare. Am oftat resemnat, indreptandu-mi atentia la drum. Trebuie sa-i ignor, doar sa-i ignor. Am incercat sa adopt o atitudine pozitiva, trebuia sa-mi pastrez enegria pentru ceea ce avea sa urmeze. Hotarasem sa-l salvez pe Yuuki, desi in sinea mea nu regretam ca i l-am dat lui Roukoju. Cred ca a fost o lectie buna pentru el. Daca am admis ca am sentimente pentru el asta nu inseamna ca de acum incolo o sa-l dadacesc. Trebuie sa invete sa se descurce singur.
Ne aflam cam la o suta de kilometri de satul in care am stat acele cateva zile pentru a strange pergamentele. Padurea in care ne aflam acum era una dintre granitele naturale ce desparteau Tara Focului de Tara Raurilor. Acum un an aici isi avea ascunzatoarea Roukoju. Nu era genul de ninja care sa isi schimbe “culcusul†foarte des, ci doar atunci cand alta solutie nu exista.
Am simtit o prezenta ciudata in aer. Mi-am indreptat privirea spre Karin.
-Cincizeci de metri sub noi.
Am zambit in sinea mea. Mai bine de atat nu se putea. Mi-am activat Sharinganul, indreptandu-mi privirea sprea spre pamant. Am ramas placut surprins, cine s-ar fi gandit ca o sa fie si o bariera? Planul care il aveam in minte mergea din ce in ce mai bine. Mi-am facut o clona caruia i-am incredintat jumatate din chackra mea. A facut jutsul de teleportare si in urmatoarea secunda se afla deja inauntrul ascunzatorii. Acum nu trebuia decat sa astept semnalul.
-Sasuke pot sa omor pe oricine inafara de piticanie si soparla, nu?
Am dat afirmativ din cap, iar Suigetsu paru pe deplin satisfacut de raspunsul primit. I-am permis; macar sa se lupte cu ceilalti, sa isi etaleze cunostintele ninja -oricum asta era singurul lucru care stia sa-l faca.
Informatiile ce le primeam in momentul de fata de la clona se desfasurau in mintea mea. Suigetsu si Karin au inteles mesajul si au intrat in ascunzatoare, conform planului. Sa vedem… Yuuki se afla la saizeci de metri in jos, o suta de metri in fata mea. Eram pe deplin satisfacut. M-am dus la locul indicat si am facut pentru a doua oara jutsul de teleportare.
Acum ma aflam in camera, asteptand din umbra sa imi fac intrarea. Am avut noroc pot spune, cele doua persoane care le-am observat mai inainte cu Sharinganul erau chiar Yuuki si Roukoju. Soparla se afla langa o masa acoperita toata cu tot felul de eprubete si sticlute cu substante pe care nu le vazusem nici la Orochimaru, in timp ce Yuuki, imbracat intr-un kimono format din mai multe nuante de rosu, statea ghemuit intr-un colt al camerei.
-Cum e sa te simti abandonat? intreba Roukoju, in timp ce combina doua substante. Ar trebui sa te obisnuiesti cu ideea.
-Cum de… stii cine sunt?
Intrebarea baiatului a adus uimire pe fata lui Roukoju, insa si o satisfactie nebuna.
-Te-ai hotarat sa vorbesti deci, i-a spus in timp ce il privi cu coada ochiului. Am calatorit prin toate natiunile si deseori auzeam despre acest demon cu chip de om. M-ai facut curios, baiete.
Discutia lor mi s-a parut destul de interesanta, ma gandeam sa raman ceva mai mult pe pozitie inainte sa actionez.
-Uchiha a fost tot o comanda?
Am fost uimit de intrebarea soparlei deoarece nu ii intelegeam sensul. Acel sentiment ca un necunoscut stia mai multe despre Yuuki decat mine devenea deja frustrant si greu de suportat. Huh, pana acum nu mi-am observat latura egoista. Oricum, voiam sa vad ce spune Yuuki, raspunsul lui va schimba destul de multe lucruri.
-Eu…eu…
Propozitia i-a fost insa intrerupta de un fum dens ce a inceput sa invaluie camera. De unde dracu a mai aparut si asta? Nu-mi spune…
-Se pare ca am ajuns la timp.
Vocea lui Suigetsu s-a auzit ca un ecou in acea camera. Il omor, deci de data asta chiar il omor! Am iesit din locul in care ma ascundeam, intreptandu-ma mai intai -in ciuda afirmatiei de mai sus- spre Yuuki.
-Sasu…ke.
Expresia pe care o avea pe fata nu era una uimit, nici pe departe, imi zambea larg, in timp ce isi rezema capul de pieptul meu. Fumul din camera a inceput sa se piarda, lucrurile devenind din ce in ce mai clare.
-Uchiha, ti-a luat cam mult. M-am plictisit asteptand, plus ca piticania nu e nici pe departe ceea ce am auzit eu.
Un val inconstient de furie mi-a traversat corpul cand am auzit tonul si mai ales dezamagirea din glasul soparlei. Trebuia insa sa stau calm, daca il omoram nu rezolvam nimic.
-Ar fi mai bine sa plecati.
Afrimatia soparlei m-a uitmit. Sa plecam?
-Sa plecam?! Iti bati joc de noi sau ce? izbucni Suigetsu in timp ce isi fixa mai bine mainile pe sabie.
-Nu ati venit aici sa il salvati? a intrebat in timp ce si-a indreptat privirea spre Yuuki.
L-am ridicat de jos, luandu-l in brate. Soparla aia iar planuia ceva. I-am aruncat o privire fulgeratore, in timp ce il studiam folosindu-ma de Sharingan.
-Voaim doar sa te avertizez, continua acesta. Si asa nu e genul meu de jucarie.
Toata lumea il vedea ca pe o jucarie. Mi-am lasat capul in jos, privindu-l. Fata lui nu emana nici o expresie, era ca intr-o transa. Abia acum ii puteam observa trasaturile fine ale fetei.
-Sa mergem, le spun in timp ce imi pregateam chackra pentru urmatorul jutsu.
-Uchiha, nu fi pacalit de ipocrizia demonului, cu cat il satisfaci mai mult, cu atat devine mai fatal.
Am zambit, in timp ce corpurile noastre isi pierdeau din contur, ramand doar o amintire in ochii soparlei.
-Deja am facut-o.
Capitolul 23:
-Suigetsu, poti sa nu mai stai ca un idiot si sa continui sa mergi!?
-Nu e vina mea ca am luat-o pe drumul asta! Cine a fost aia care a spus “ sa mergem pe aici ca nu sunt gardieni�!
-Idiotule, nu intelegi nimic! In capul ala al tau nu se afla decat lupte si iar lupte!
M-am intors cu fata la cei doi.
-Daca mai vorbeste vreunul dintre voi o sa-i bag sabia asta pe gat si o sa-i o scot pe partea cealalta!! ma uitam amenintator la ei in timp ce vorbeam.
Idioti mai mare ca astia doi nu exista! Se cearta de doua ore pe acelasi motiv stupid. Regret ca i-am luat cu mine. Trebuia sa-l las pe Suigetsu sa putrezeasca in tubul ala si pe Karin in inchisoare. Am oftat resemnat, indreptandu-mi atentia la drum. Trebuie sa-i ignor, doar sa-i ignor. Am incercat sa adopt o atitudine pozitiva, trebuia sa-mi pastrez enegria pentru ceea ce avea sa urmeze. Hotarasem sa-l salvez pe Yuuki, desi in sinea mea nu regretam ca i l-am dat lui Roukoju. Cred ca a fost o lectie buna pentru el. Daca am admis ca am sentimente pentru el asta nu inseamna ca de acum incolo o sa-l dadacesc. Trebuie sa invete sa se descurce singur.
Ne aflam cam la o suta de kilometri de satul in care am stat acele cateva zile pentru a strange pergamentele. Padurea in care ne aflam acum era una dintre granitele naturale ce desparteau Tara Focului de Tara Raurilor. Acum un an aici isi avea ascunzatoarea Roukoju. Nu era genul de ninja care sa isi schimbe “culcusul†foarte des, ci doar atunci cand alta solutie nu exista.
Am simtit o prezenta ciudata in aer. Mi-am indreptat privirea spre Karin.
-Cincizeci de metri sub noi.
Am zambit in sinea mea. Mai bine de atat nu se putea. Mi-am activat Sharinganul, indreptandu-mi privirea sprea spre pamant. Am ramas placut surprins, cine s-ar fi gandit ca o sa fie si o bariera? Planul care il aveam in minte mergea din ce in ce mai bine. Mi-am facut o clona caruia i-am incredintat jumatate din chackra mea. A facut jutsul de teleportare si in urmatoarea secunda se afla deja inauntrul ascunzatorii. Acum nu trebuia decat sa astept semnalul.
-Sasuke pot sa omor pe oricine inafara de piticanie si soparla, nu?
Am dat afirmativ din cap, iar Suigetsu paru pe deplin satisfacut de raspunsul primit. I-am permis; macar sa se lupte cu ceilalti, sa isi etaleze cunostintele ninja -oricum asta era singurul lucru care stia sa-l faca.
Informatiile ce le primeam in momentul de fata de la clona se desfasurau in mintea mea. Suigetsu si Karin au inteles mesajul si au intrat in ascunzatoare, conform planului. Sa vedem… Yuuki se afla la saizeci de metri in jos, o suta de metri in fata mea. Eram pe deplin satisfacut. M-am dus la locul indicat si am facut pentru a doua oara jutsul de teleportare.
Acum ma aflam in camera, asteptand din umbra sa imi fac intrarea. Am avut noroc pot spune, cele doua persoane care le-am observat mai inainte cu Sharinganul erau chiar Yuuki si Roukoju. Soparla se afla langa o masa acoperita toata cu tot felul de eprubete si sticlute cu substante pe care nu le vazusem nici la Orochimaru, in timp ce Yuuki, imbracat intr-un kimono format din mai multe nuante de rosu, statea ghemuit intr-un colt al camerei.
-Cum e sa te simti abandonat? intreba Roukoju, in timp ce combina doua substante. Ar trebui sa te obisnuiesti cu ideea.
-Cum de… stii cine sunt?
Intrebarea baiatului a adus uimire pe fata lui Roukoju, insa si o satisfactie nebuna.
-Te-ai hotarat sa vorbesti deci, i-a spus in timp ce il privi cu coada ochiului. Am calatorit prin toate natiunile si deseori auzeam despre acest demon cu chip de om. M-ai facut curios, baiete.
Discutia lor mi s-a parut destul de interesanta, ma gandeam sa raman ceva mai mult pe pozitie inainte sa actionez.
-Uchiha a fost tot o comanda?
Am fost uimit de intrebarea soparlei deoarece nu ii intelegeam sensul. Acel sentiment ca un necunoscut stia mai multe despre Yuuki decat mine devenea deja frustrant si greu de suportat. Huh, pana acum nu mi-am observat latura egoista. Oricum, voiam sa vad ce spune Yuuki, raspunsul lui va schimba destul de multe lucruri.
-Eu…eu…
Propozitia i-a fost insa intrerupta de un fum dens ce a inceput sa invaluie camera. De unde dracu a mai aparut si asta? Nu-mi spune…
-Se pare ca am ajuns la timp.
Vocea lui Suigetsu s-a auzit ca un ecou in acea camera. Il omor, deci de data asta chiar il omor! Am iesit din locul in care ma ascundeam, intreptandu-ma mai intai -in ciuda afirmatiei de mai sus- spre Yuuki.
-Sasu…ke.
Expresia pe care o avea pe fata nu era una uimit, nici pe departe, imi zambea larg, in timp ce isi rezema capul de pieptul meu. Fumul din camera a inceput sa se piarda, lucrurile devenind din ce in ce mai clare.
-Uchiha, ti-a luat cam mult. M-am plictisit asteptand, plus ca piticania nu e nici pe departe ceea ce am auzit eu.
Un val inconstient de furie mi-a traversat corpul cand am auzit tonul si mai ales dezamagirea din glasul soparlei. Trebuia insa sa stau calm, daca il omoram nu rezolvam nimic.
-Ar fi mai bine sa plecati.
Afrimatia soparlei m-a uitmit. Sa plecam?
-Sa plecam?! Iti bati joc de noi sau ce? izbucni Suigetsu in timp ce isi fixa mai bine mainile pe sabie.
-Nu ati venit aici sa il salvati? a intrebat in timp ce si-a indreptat privirea spre Yuuki.
L-am ridicat de jos, luandu-l in brate. Soparla aia iar planuia ceva. I-am aruncat o privire fulgeratore, in timp ce il studiam folosindu-ma de Sharingan.
-Voaim doar sa te avertizez, continua acesta. Si asa nu e genul meu de jucarie.
Toata lumea il vedea ca pe o jucarie. Mi-am lasat capul in jos, privindu-l. Fata lui nu emana nici o expresie, era ca intr-o transa. Abia acum ii puteam observa trasaturile fine ale fetei.
-Sa mergem, le spun in timp ce imi pregateam chackra pentru urmatorul jutsu.
-Uchiha, nu fi pacalit de ipocrizia demonului, cu cat il satisfaci mai mult, cu atat devine mai fatal.
Am zambit, in timp ce corpurile noastre isi pierdeau din contur, ramand doar o amintire in ochii soparlei.
-Deja am facut-o.
![[Imagine: asdsadfu.jpg]](http://img855.imageshack.us/i/asdsadfu.jpg/)
Sank you, Valkyrja *hug*