Tumult...

[nadepsine]

nu-ti fa griji voi avea grija de imaginatie ^^
iar baiatul e un erou :P

~~~

-Arsii-de-soare ? un termen nou la urechile mele. Ce sunt aia? La ce te referi? intrebam eu nedumerita.
-Cum adica? Tresari baiatul mirat la intrebarile mele ce ii pareau prostesti. De pe ce lume esti mai fat-o? Cum sa nu stii care e cea mai periculoasa rasa umana de pe planeta!
-Nu inteleg....Cum adica rasa periculoasa? Specia umana e intr-adevar superioara celorlalte. Dar ce vrei sa spui prin "arsii de soare"?...E cumva vorba de rasa negroida?
-Te simti bine, fata? intreba el mai mirat ca niciodata.
-Da, ma simt bine - am raspuns eu ferm. Dar te rog, lamurestee-ma si pe mine despre ce vorbesti.
-.....Nu imi pot da seama de ce nu stii?...Suferi cumva de amnezie?
-Nu ma lua cu dinastea...N-am probleme cu capul! ma ratuiam eu la el. Dar nu am mai auzit vreodata de denumirea de arsi-de-soare, te rog, explica-mi.
-"Cum de nu intelege?...Arsii-de soare exista de vreo 200 de ani....Doar nu cumva...Nu prea as zice....dar.....poate..."...Auzi....zi-mi data ta de nastere. Sa verific ceva in fisiere.
-....14 august 1989. De ce ai nevoie d ea?
-Ce ai spus?! Tresari el indignat cu mainile in dosare....1989? Vrei cumva sa ma duci de nas, zise el cu un ton apasat, zi-mi o data valida si nu te mai juca!
-Nu glumesc!! am strigat eu inapoi. Acela e anul in care m-am nascut!
-Nu are cum sa fie atunci! Daca ar fi, ai avea 137 de ani, zise el si mai apasat.
-P-poftim!?!?! Nu are cum! Nu are sens! Eu atunci m-am nascut. Oare delirez?.....Nu suntem in 2008?
-"Deci se pare ca asa e...." Acum suntem in secolul XXII, mai exact 2126.
La auzul spuselor lui ochii mi se largi si chipul mi se crispa. Am inceput sa transpir, teama si panica punand stapanire pe corpul meu. Aveam senzatia ca iara sunt in visul acela blestemat. O gramada de fiori imi strabateau spinarea spre a-mi da o starea si mai incomoda. Toata tremuram.
-....NU....Nu se poate,ma panicam eu. Nu are logica! Nu se poate!...Nu are cum...Este imposibil! Nu mai inteleg nimic! Unde am ajuns!? Nu stiu nici cum am ajuns aici. Ce e locul asta atata de ireal!? Nu demult eram acasa, spaima puse control asupra corpului meu ...Ah!..Lumea asta se duce de rapa! Nuuu!
-Calmeaza-te. Cred ca acum inteleg cate ceva. Dupa reactia ta....Sustii ca datezi de acum un secol si ceva...Si din cate vad nu ai luat vreodata la cunoastere istoria acestei lumi.....
-....Ce lume e asta? Nu mai inteleg nimic! Glasuiam eu in timp ce simteam ca ma prabuseam, totul imi parea fara noima. Ce istorie? Despre ce vorbesti? Cum de am ajuns aici?
Simteam cum fiorii ce-i aveam imi inghetau sangele. Odata cu misterul ce se amplifica, aveam un presentiment rece ca ceva terifiant va avea loc. Incercam sa ma adun si sa nu o iau razna. Tanarul se aproiase de mine si imi puse mana pe umar incercand in felul lui tipic masculin sa ma linisteasca.
-Poate ca tu nu mai intelegi nimic, dar eu cred ca incep sa imi dau seama. Stii… Nu esti singura ce a patit asta. A mai fost o alta fata ca si tine. De fapt daca stau sa ma gandesc, semeni mult cu ea. Nici ea nu putea intelege ce erau arsii-de-soare. La fel ca tine, sustinea ca dateaza dintr-o perioada indelungata. Se pare ca si tu ai patit la fel ca ea...Ai calatorit in timp si spatiu....AI PATRUNS INTR-O ALTA DIMENSIUNE.....
Ceea ce el confirmase, din nefericire imi aduse si mai multa neliniste in suflet. Imi strangeam pumnii cu forta incat apropape ca imi sangerau palmele. Numai gandul ca nu ma aflu in lumea mea ma ingrozea:
-....Nu.....Nu se poate! Nu are cum.., la auzul acelor vorbe picioarele mi s-au inmuita lasandu-ma sa ingenunchez la podea.
Baiatul se indeparta putin de mine si se sprijinii in maini pe birou. Rasufla in resemnare si incerca el cum putea sa imi explice situatia ce imi era atat de confuza si de neinteles:
-Se pare ca istoria se repeta...In urma cu 50 de ani Bunicul meu a intalnit o fata de seama ta, venita dintr-o alta dimensiune, zicea el. Eu nu l-a crezut cand imi povestea. Dar, se pare ca am avut ocazia sa patesc la fel ca si el.
-...Nu-mi vine sa cred, bolboroseam eu privind in gol. Totul pare atat de ireal...Cum…cum de…
Tanarul cu parul negru precum carbunele privea asupra mea si simti un sentiment de mila. Ii era mila de mine. El era constient ca nu putea sa isi dea seama ce tumult si dezordine era in sufletul meu. Trase aer in piept si se imbarbata:
-Ar fi bine sa-ti explic cum sta treaba in lumea asta. Ei bine, trecutul este foarte asemanator cu al lumii tale......pana acum 300 de ani ,cand totul s-a schimbat radical. In lumea mea, Pamantul a suferit o intoarcere brusca! Datorita unui asteroid urias Terra a fost deviata de pe traiectoria sa obijnuita. Acest lucru a bagat planeta direct intr-un nor de praf si meteoriti. Desigur atmosfera ne-a protejat, cat de cat, de majoriatatea rocilor, dar, din nefericire au fost foarte multi meteoriti mari, chiar foarte mari. Nici forta de frecare nu i-a putut opri toti bolovanii aceia. Cativa au taiat aerul si s-au izbit puternic pe suprafata. Totusi nu au facut prea mari stricaciuni pe sol. Cel mai rau era in aer. Ozonul din stratosfera, in contact cu gazele eliminate de meteoriti, a fost distrus. Astfel am ramas fara protectie impotriva radiatilor. Multa lume de pe glob a fost puternic iradiata. Cu timpul oamenii afectati de radiatii s-au adaptat, AND-ul lor schimbandu-si putin structura. Au fost puternic afectati ochii, astfel oamenii si-au imbunatatit celelalte simturi: auzul si, mai ales, mirosul. Curand oamenii noi s-au amestecat cu oamenii obijnuiti creandu-se pana la urma o noua rasa de oameni. Aceasta rasa noua a inceput sa domine in fata celorlalte 3 rase. Chiar mai rau: cei ca tine si ca mine sunt o raritate in zilele de azi, majoritatea ascunzandu-se....caci...au fost mancati de ceilalti...., rosti el cu dispret intorcandu-si capul intr-o parte.
-CEEEEEEE?!?!?! am racnit tare cand am auzit.
Indignata si ingrozita, am incremenit acolo ascultandu-l in continuare.
-Oamenii care au fost radiati direct, si au supravietuit, au multe lipsuri. Pe langa faptul ca sunt orbi de cataracta, au si gandirea mai primitiva. Tehnologia a evoluat cam la fel ca si in lumea ta...poate ceva mai lent dar tot a evoluat. Dar arsilor-de-soare le-au ramas intiparite structura , gandirea si mentalitatea neaderthalilor. Ei se poarta mecanic. La inceput nici nu iti dai seama ca sunt astfel de fiinte. Dar trebuie sa ai grija caci sunt niste oameni foarte periculosi, avand instinctul inaintea gandirii. Si deoarece duc lipsa de gandirea normala, ca sa zic asa, multi sunt inca si acum canibali. Frecvent, chiar, se devoreaza intre ei in anumite perioade ale anului…
-Dar e atat de ABSURD!!...Pe asta nu o pot intelege nici atat!....Nu are sens!!! racneam eu stupefiata.
-Pentru o persoana ca tine cu siguranta ca pare ca o gluma proasta…Asta a zis sic ea care a venit in lumea noastra ca tine. Dar te asigur ca iti vorbesc pe cel mai serios mod posibil.
-Dar…dar nu are logica! Nu are!!
-Logica lumii noastre difera de logica lumii tale, nu cu mult dar difera. Iar tu esti in mare pericol. Daca arsi-de-soare iti simt mirosul; de piele neteda, ei vor incerca sa te prinda si sa te devoreze si pe tine!
In timp ce baiatul incerca sa imi explice toate astea. Cei 2 indivizi ciudati ce i-am vazut mai devreme au ajuns in fata usii si au inceput sa urle ca niste primate intr-un limbaj pe care eu nu l-am putut intelege.
-Ce e asta?...Ce se aude?....
-Sunt cei doi!...Te-au simtit! Ti-am zis ca isi vor da seama ca nu le semeni. Le e frica de ce e diferit de ei. Ai face bine sa fugi. Du-te repede pe geam.Am sa-i retin eu cat pot! striga el impingandu-ma spre fereastra.
-Bine ...dar si tu esti ca si mine, i-am impins mana la o parte, vor incerca sa te devoreze si pe tine...Nu . Nu mi-as ierta-o!....
-Ba nu o vor face, ma contrazicea apucandu-ma de brat. Adevarul e ca au mai incercat odata, demult, altii, sa ma prinda sip e mine... Dar, ca sa ma apar, ca sa pot supravietui, am ripostat...I-am ucis, imi zise el raspicat ascuzandu-si privirea de ochii mei.
-Chiar ai….ai omorat? Nu-mi pari genul de om care sa fie asa de agresiv.
-Am vrut sa ma asigur ca nu o vor mai face...asa ca, ca sa ma pot ascunde printer ei…sa ma pot camufla de nasul lor… m-am imbaiat in sangele lor.
-Sincera sa fiu…nut e-as fi crezut in stare, ii ziceam eu uimita de vorbele lui.
-Am facut-o ca eram disperat. Era o situatie limita. Astfel am reusit sa raman viu printer monstrii astia. Dupa cum ei sunt orbi...nu isi vor da seama de ce sunt eu....Acum du-te! Repede!! striga el privindu-ma adanc in ochi.
Ochii lui straluceau. Nu am mai zis nimic. L-am ascultat si am sarit pe fereastra si am luat-o la goana. Chiar atunci indivizii aceia dubiosi dadeau buzna peste el. Vorbeau intr-o limba asemanatoare amerindiene, iar el incerca sa mai traga de timp, inducandu-i in eroare, facea pe prostul, dar si arsii-de-soare erau prosti. Oare? Ei au continuat sa ma adulmece. Luandu-se dupa miros, au sarit pe geam si m-au zarit imediat. Cu piciaorele mele scurte nici nu aveam cum sa ajung prea departe. Ma ajungeau repede din urma. alergam ingrozita pe totuarul ce parea pustiu. Tot mai aproape de mine, gata sa ma prinda! Credeam ca o sa ma prinda! O raza de speranta cand un trolebuz se opreste intr-o statie, la care eu eram aproape. Ajung la statie, urc sus repede, iar, ca prin urehile acului, usile s-au inchis la cativa centrimetri distanta de mana unuia dintre ei. Rasuflam greu, usurata ca am scapat de ei, imi aduceam aminte de ce mi-a zis baiatul acela.

".....Arsii-de-soare?...O lume paralela....Unde am ajuns si eu?!...”

M-am agatat cu o mana de o bara iar cu cealalta ma tineam de piept. Inima mea batea tare, incercam sa ma linistesc. Trolebusul porneste incet la drum. In sfarsit in siguranta, cel putin asa credeam. Insa linistea mea nu avea sa tina mult timp. In jurul meu era plin de arsii-de-soare. Cand am realizat m-au luat frisoanele, fiorii imi curentau spinarea. Multi si-au dat seama de mirosul ciudat ce-l emanam eu. Pielea mea transpirata, de la cum am alergat, sub care aveam vascularizatie puternica datorita pulsului mare, le starnea atentia. Cativa din ei m-au apucat de maini, ma pipaiau ca si cum nu ar mai fi vazut asa ceva. Fiorii imi transversau spinarea. In momentul in care firobusul a oprit la urmatoarea statie, am tasnit ca arsa, si am luat-o la fuga din nou. Tri din indivizi au coborat dupa mine. Au inceput si acestia sa ma fugareasca. Simteam ca innebunesc. Totul se intunecase in fata ochilor mei. Chiar se intuneca. Se facea seara, iar eu continuam sa alerg. abia rezitam, si indivizii continuau sa alerge dupa mine. Am luat-o dreapta dupa un colt. Ma apropiam de o piata din centru.
-"Nuuuuuu!...si acolo vor fi si mai multi altoiti ca astia....Unde sa ma ascund!....Inca nu-mi vina sa cred ca am ajuns intr-o lume paralela.....Ce se intampla cu lumea?!?!?"
Eram disperata. Picioarele imi amorteau, oboseam. Nu mai puteam alerga. Am mai cotit inca odata pe un alt drum. Langa zidul unei cladiri de pe colt erau parcate 2 masini mai ce imi aminteau de cele de tip BMW, unul indigo si unul gri.

"ASTA ESTE SANSA MEA!!!!"

Si fara sa mai stau pe ganduri, m-am aruncat intre ele si m-am ascuns in umbra de pe perete ce o faceau masinile. M-am pitit bine si taceam ca pestele. Cei 3 au ajuns imediat dupa aceea la colt si tot continuau sa alerge. Se indreptau direct spre piata, fara sa observe masinile de langa colt.

"AM SCAPAT, in sfarsit" rasuflam eu usurata.

Am atipit imediat, eram epuizata. Simteam nevoia sa ma odihnesc. aveam nevoie de odihna.....mai ales pentru ceea ce tocmai urma....
_______________________


iar ca sa nu se zica ca nu stiti cum arata tanarul erou:
http://i140.photobucket.com/albums/r8/an...__by_K.jpg -ceva de genu

astept critici ^^