Scriu foarte multe povesti, dar pana la urma m-am hotarat sa postez si eu una dintre ele, pentru a vedea parerea celorlalti :D. Sper sa va placa si sa imi urati succes pentru a o continua :x.
Scz pt cele intamplate, promit ca nu se mai intampla. :D
Capitol 1 : Un oaspete nepoftit
Era liniste. Cerul senin a fost acoperit de sute de nori cenusii. Brusc au inceput sa cada picaturi mici ce stropeau strada calda. Masinile roiau in goana, stroping oamenii ce is cautau un adapost. Ploaia domnea in intreg orasul. Deodata o voce patrunzatoare a deranjat intreaga mare de liniste.
-Mai incet,surioara.Nu pot sa te ajung.
-Grabeste-te, Sai. O sa ne facem baie pana ajungem acasa. Inca o zi in care tata a uitat de noi. Mi-as dori ca o sigura data sa-si lase afacerile si sa-si aduca aminte de noi.Cei doi copii alergau cat puteau de repede. Drumul spre casa era lung si ploaia nu se oprea, era asemanatoare unei tornade.
-Karina, aici!,s-a auzit un glas copilaros.
-Alice?Ma bucur sa te intalnesc.
-Si eu. Credeam ca o sa pier daca voi mai alerga mult. Sai deabia putea respira si cu greu is gasea cuvintele.
-Saracutul de tine, cred ca esti bosit.Fata s-a indreptat spre baiat punandu-si mana calca pe crestetul acestuia, atingandu-i parul umed si ciufulit.Privirea ei era calda si induiosetoare, o privire ce nu-i putea-i rezista.Sora ta te-a alergat mult, nu-i asa?
Copilul nu i-a mai raspuns, dar zambetul pe care i l-a adresat spunea totul. Karina,privindu-i simte o furie nestapanita. Nu-i convenea ca fratele ei se intelegea mai bine cu Alice deact cu ea. Statea si se intreba cum o fata de optisprezece ani se descurca cu un baiat de zece ani, enervant si prost crescut, asa cum il stia. Dupa cateva minute si-a dat seama ca prietena ei ii observase reactia si stia ca era cuprinsa de invidie. De cum s-a oprit din picurat,iar razele de soare au strapuns perdeaua de fum, fiecare a pornit spre drumul sau.
-Haide,Sai! Am intarziat destul.La revedere, Alice, ne vedem luni la scoala.
-Cu bine, apoi fata a inceput sa alerge spre o masina ce deabia parcase in fata lor.
Cu pasi marunti cei doi au pornit spre casa.Karina era trista, ceva nu-i dadea pace,dar tine totul in ea si nu vroia ca cineva sa afle.De cand mama sa o parasise, se simtea uitata.Tatal era prea ocupat sa aiba grija de ei,dar sa mai le adreseze cateva vorbe.Cand a vazut ca Alice a fost luata de parinti si ca acestia si-au facut grija sa nu fi fost plouata, si-ar fi dorit sa i se intample acelasi lucru,dar in zadar.
Minutele treceau repede.Seara punea stapanire peste tot. Mici luminite argintii au rasarit pe cer,cand cei doi au ajuns in fata porti.De la cativa metri se zarea de printre copaci o casa mare si luminoasa.Cu cat se indreptau spre ea, intreaca poteca se lumina de felinare.Pe de o parete si alta a drumului pavat cu pietre aduse din intreaga tara, flori mi si mi le indrumau calea. Mireasma ce plutea in aerul rece ii adormea, ii facea sa isi aduca aminte de copilaria in care erau cu toti o familie fericita.Se parea ca aveau oaspeti.In fata garajului se mai afla inca o masina necunoscuta.
-Priveste, Karina!Mereu mi-am dorit o masina ca asta, putem sa avem si noi?
Fata nu i-a raspuns.A trecut pe langa el fara sa-l bage in seama.Usa era crapata,iar inauntru,in living, era o galagie si o aglomeratie de nedescris.Servitorii alergau peste tot, in functie de ordinele pe care le primeau.
-Grabiti-va,duceti sus bagajele.
-Tata, ce se intampla?
-Avem un oaspete, scumpo.Da-mi voie sa ti-l prezint pe Akamaru Shun.Este nou venit in domeniul afacerilor si eu trebuie sa-l instruiesc.
-Si unde ar fi acest Shun?Nu-l vad,s-a ascuns cumvacand a descoperit ca nu este o munca usoara?
-Este cumva o gluma?Nu te ingrijora de mine.Ma descurc mai bine decat te vei descurca tu.
Iritata de vorbele ironice ale baiatului, s-a intors spre el incercand sa-l loveasca,dar nici nu s-a invartit bine caci a intalnit ochii sai albastrii, asemanatori cu un cer senin. In fata ei nu se afla un tocilar, asa cum credea ca sunt toti oamenii de afacere, ci din contra era total diferit.Nu parea ca avea mai mult de nouasprezece ani.Era inalt, slab si avea ceva pe care nu-l mai inatlnise la alti barbati,dar ce?Hainele sale era toate negre si ii dadeau o aura misterioasa.Suvite blonde ii acopereau privirea in timp ce restul parului avea forma unor tepi.
Inima fetei nu mia se oprea din a scoate sunete stridente, nici daca se speria nu patea asa.In scurt timp Krina,si-a scuturat capul, incercand sa revina din transa. Baiatul era nedumerit de comportamentul ei. Dupa ce a ras de el, nu-l mai scapa din ochi si acum il evita.
-Serios, unde este acest Shun.Nu il vad.Singurul pe care il vad este acest culturist. Nu-i nici-un ochelarist cu vreo carete in mana.Nu e nici un ciudat din ala, asa cum sunt toti oamenii de afacere.
-Haha! Nu staiam ca fica dumneavoastra este amuzanta, apoi tanarul s-a retras in camera sa.
-Asa se comporta cu un oaspete?Karina, m-ai dezamagit.Era mai bine daca te-ai fi dus in camera ta fara sa vorbesti.Vroiai sa te dai in spectacol?Tatal acesteia,Kirie Chan,era un om serios.Nu il placeau glumele si nu dorea ca prin comportamentul prost crescut al ficei sale sa se faca de ras.
Ranita de criticile aduse, copila a fugit spre singurul loc unde se simte cel mai bine, in camera sa. Intelegea ca acum tatal era prea ocupat cu noul venit, dar nu-i convenea ca acesta a patruns pana si in casa nu numai intre ea si familie. Trebuia sa faca ceva sa-l dea afara, sa scape de el pentru totdeauna.
Scz pt cele intamplate, promit ca nu se mai intampla. :D
Capitol 1 : Un oaspete nepoftit
Era liniste. Cerul senin a fost acoperit de sute de nori cenusii. Brusc au inceput sa cada picaturi mici ce stropeau strada calda. Masinile roiau in goana, stroping oamenii ce is cautau un adapost. Ploaia domnea in intreg orasul. Deodata o voce patrunzatoare a deranjat intreaga mare de liniste.
-Mai incet,surioara.Nu pot sa te ajung.
-Grabeste-te, Sai. O sa ne facem baie pana ajungem acasa. Inca o zi in care tata a uitat de noi. Mi-as dori ca o sigura data sa-si lase afacerile si sa-si aduca aminte de noi.Cei doi copii alergau cat puteau de repede. Drumul spre casa era lung si ploaia nu se oprea, era asemanatoare unei tornade.
-Karina, aici!,s-a auzit un glas copilaros.
-Alice?Ma bucur sa te intalnesc.
-Si eu. Credeam ca o sa pier daca voi mai alerga mult. Sai deabia putea respira si cu greu is gasea cuvintele.
-Saracutul de tine, cred ca esti bosit.Fata s-a indreptat spre baiat punandu-si mana calca pe crestetul acestuia, atingandu-i parul umed si ciufulit.Privirea ei era calda si induiosetoare, o privire ce nu-i putea-i rezista.Sora ta te-a alergat mult, nu-i asa?
Copilul nu i-a mai raspuns, dar zambetul pe care i l-a adresat spunea totul. Karina,privindu-i simte o furie nestapanita. Nu-i convenea ca fratele ei se intelegea mai bine cu Alice deact cu ea. Statea si se intreba cum o fata de optisprezece ani se descurca cu un baiat de zece ani, enervant si prost crescut, asa cum il stia. Dupa cateva minute si-a dat seama ca prietena ei ii observase reactia si stia ca era cuprinsa de invidie. De cum s-a oprit din picurat,iar razele de soare au strapuns perdeaua de fum, fiecare a pornit spre drumul sau.
-Haide,Sai! Am intarziat destul.La revedere, Alice, ne vedem luni la scoala.
-Cu bine, apoi fata a inceput sa alerge spre o masina ce deabia parcase in fata lor.
Cu pasi marunti cei doi au pornit spre casa.Karina era trista, ceva nu-i dadea pace,dar tine totul in ea si nu vroia ca cineva sa afle.De cand mama sa o parasise, se simtea uitata.Tatal era prea ocupat sa aiba grija de ei,dar sa mai le adreseze cateva vorbe.Cand a vazut ca Alice a fost luata de parinti si ca acestia si-au facut grija sa nu fi fost plouata, si-ar fi dorit sa i se intample acelasi lucru,dar in zadar.
Minutele treceau repede.Seara punea stapanire peste tot. Mici luminite argintii au rasarit pe cer,cand cei doi au ajuns in fata porti.De la cativa metri se zarea de printre copaci o casa mare si luminoasa.Cu cat se indreptau spre ea, intreaca poteca se lumina de felinare.Pe de o parete si alta a drumului pavat cu pietre aduse din intreaga tara, flori mi si mi le indrumau calea. Mireasma ce plutea in aerul rece ii adormea, ii facea sa isi aduca aminte de copilaria in care erau cu toti o familie fericita.Se parea ca aveau oaspeti.In fata garajului se mai afla inca o masina necunoscuta.
-Priveste, Karina!Mereu mi-am dorit o masina ca asta, putem sa avem si noi?
Fata nu i-a raspuns.A trecut pe langa el fara sa-l bage in seama.Usa era crapata,iar inauntru,in living, era o galagie si o aglomeratie de nedescris.Servitorii alergau peste tot, in functie de ordinele pe care le primeau.
-Grabiti-va,duceti sus bagajele.
-Tata, ce se intampla?
-Avem un oaspete, scumpo.Da-mi voie sa ti-l prezint pe Akamaru Shun.Este nou venit in domeniul afacerilor si eu trebuie sa-l instruiesc.
-Si unde ar fi acest Shun?Nu-l vad,s-a ascuns cumvacand a descoperit ca nu este o munca usoara?
-Este cumva o gluma?Nu te ingrijora de mine.Ma descurc mai bine decat te vei descurca tu.
Iritata de vorbele ironice ale baiatului, s-a intors spre el incercand sa-l loveasca,dar nici nu s-a invartit bine caci a intalnit ochii sai albastrii, asemanatori cu un cer senin. In fata ei nu se afla un tocilar, asa cum credea ca sunt toti oamenii de afacere, ci din contra era total diferit.Nu parea ca avea mai mult de nouasprezece ani.Era inalt, slab si avea ceva pe care nu-l mai inatlnise la alti barbati,dar ce?Hainele sale era toate negre si ii dadeau o aura misterioasa.Suvite blonde ii acopereau privirea in timp ce restul parului avea forma unor tepi.
Inima fetei nu mia se oprea din a scoate sunete stridente, nici daca se speria nu patea asa.In scurt timp Krina,si-a scuturat capul, incercand sa revina din transa. Baiatul era nedumerit de comportamentul ei. Dupa ce a ras de el, nu-l mai scapa din ochi si acum il evita.
-Serios, unde este acest Shun.Nu il vad.Singurul pe care il vad este acest culturist. Nu-i nici-un ochelarist cu vreo carete in mana.Nu e nici un ciudat din ala, asa cum sunt toti oamenii de afacere.
-Haha! Nu staiam ca fica dumneavoastra este amuzanta, apoi tanarul s-a retras in camera sa.
-Asa se comporta cu un oaspete?Karina, m-ai dezamagit.Era mai bine daca te-ai fi dus in camera ta fara sa vorbesti.Vroiai sa te dai in spectacol?Tatal acesteia,Kirie Chan,era un om serios.Nu il placeau glumele si nu dorea ca prin comportamentul prost crescut al ficei sale sa se faca de ras.
Ranita de criticile aduse, copila a fugit spre singurul loc unde se simte cel mai bine, in camera sa. Intelegea ca acum tatal era prea ocupat cu noul venit, dar nu-i convenea ca acesta a patruns pana si in casa nu numai intre ea si familie. Trebuia sa faca ceva sa-l dea afara, sa scape de el pentru totdeauna.