02-09-2010, 04:27 PM
Multumesc pentru comment. Asta e debea inceputul. Partile mai interesante vor veni in continuare.
Partea a IV a : TAKAR
Ajunsera in TAKAR cand prima luna se ridica pe cerul intunecat al noptii, raspandindu-si razele purpurii asupra naturii .Vantul incepu sa bata cu putere. Desi se lasa intunericul, pasarile inca ciripeau prin copaci.
In cele din urma, il vazu. TAKARUL. O cetate circulara pe varful unui munte scund, inconjurata de ziduri groase. Cu cat se apropiara mai mult, cu atat ornamentele zidurilor se vedeau mai bine.
Orasul -cetate era acum luminat ca de sarbatoare.
In mijloc, un conac cu 10 etaje, inalt si lung, luminat de mii de beculete ce eliberau o lumina portocalie. Urma un zid. Da-a lungul acestuia se revarsa un val de locuinte mari si mici, asemenea celor din oraselul pierdut in marea de nisip.
Inca patru ziduri, cu alte serii de case albe in jur.
In scurt timp, autovehicolul ajunsese la prima poarta. Alt control. Zidurile erau supravegheate tot timpul. Alte patru controale si, in cele din urma, ultimul sector. Conacul era acum mai maret si stralucea la lumina lunii. Pe cer, umbre intunecate pluteau amenintatoare. Erau pasari rapitoare in
cautare de hrana. Aveau ochii rosii ca sangele si o coada lunga. Aripile uriase acopereau aproape tot cerul.
Sarah privi uimita pe fereastra. Pe strazi erau o multime de oameni in haine de sarbatoare.
Autocarul opri lent si usile se deschisera.
Tot timpul calatoriei, Cane o privi cu dragoste pe fata. Sarah, de asemenea, il privea discret, cu obraji usor rosiatici.
Aceata era inceputul unei relatii ce avea sa-i duca pe un drum plin de obstacole, un drum ce avea sa le uneasca destinele pentru totdeauna.
Autovehicolul se golii intr-o clipa si Sarah ramase ultima. Cane, de asemenea. Dupa ce iesira si cei doi, autovehicolul isi continua drumul. Nayra o astepta. In autocar, o privea mereu si zambea. Desi intarziase cu aproape 4 ore, nu-i mai pasa. Sarah o ajutase cu Areth, era timpul sa-i intoarca serviciul.
Intre timp, Sarah il multumi lui Cane pentru acea calatorie care ii umplu sufletul gol. Era a doua persoana care o facuse sa rada. Intai era Cora, apoi el.
-Nici o problema ! Mi-a facut placere sa te cunosc.
Ii lua usor palma si se uita tandru ca chipul fetei. Apoi se indeparta, acoperindu-si capul.
Sarah se indrepta , zambind , spre Nayra. Brusc, isi aminti . Nayra ar fi trebuit sa ajunga in Takar acum patru ore.
-Imi pare rau, Nayra !
-Nu-i nimic! Eu am can exagerat cand am spus ca ma grabesc. Si oricum, azi ai castigat o batalie.
-Nu numai o batalie, ci tot razboiul.
Traversara o strada laturalnica. Dupa colt era Parcul Central, o gradina larga , inconjurata de un gard de lemn sculptat, cu ornamenta colorate. In centrul lui, o fantana arteziana isi inalta jeturile de apa spre cer. In jurul fantanii, rondauri de flori viu colorate zambeau la lumina lunii. Potecile se intindeau ca niste tentacule uriase prin tot parcul, asemenea unui labirint. Bancile, una dupa alta, straluceau, asteptamd revarsarea zorilor.
Copaci cu trunchiul rosu ca sangele si coroana portocalie dormeau sub aripa protectoare a primei luni. Mici vietuitoare alergau pe iarba inmiresmata a parcului. Trandafiri rosii se agatau la gardul exterior. Cateva pavilioane de lemn lacuite erau locul de intalnire al tinerilor.
-Frumos, nu-i asa? o intreba Nayra. Poate venim maine pe aici. Acum e intuneric. Casa surorii mele nu e departe.
Cele doua fete pornira inainte. Nayra in fata, Sarah in spate si Cora ... mereu inaintea lor.
Dupa o bucata buna de drum, ajunsera in fata unei case mici. Batu de doua ori la usa. O femeie, cam de 36 de ani, iesi afara cu un castron in mana.
-Dara! striga fata.
-Surioara, pe unde ai umblat? Te-am asteptat si cand am vazut ca mai apari, m-am gandit ca nu o sa ajungi.
-Imi pare rau! Am avut parte de mici ocolisuri. Vreau sa o cunosti pe Sarah. Am salvat-o pe drum.
-Imi pare bine sa te cunosc. Sunt Dara. Va rog, intrati !
-As putea sa o aduc pe Cora inauntru? intreba Sarah.
-Cora? intreba curioasa femeia.
Sarah o striga pe Cora, care se apropie cu pasi marunti de picioarele ei.
-A ... ! Cora ! Urmeaza-ma! Si apropo, frumos nume! Dar unde ai gasit acest kudar?
-E o poveste lunga! Ti-o spun mai tarziu. Avem destul timp sa vorbim, ii spuse bruneta.
Sarah o urma pe femeie in spatele casei si deschise o usa. In cealalta parte era o curte plina de animale de toate marimile. Un grup de kudari atarnau intr-un copac, rontaind niste frunze de shyo si Cora se alatura lor.
-Cred ca v-a fi bine aici! Si acum sa mergem in casa.
Intrara inauntru. Interiorul era asemene celor dinainte. Plasme si imagini holografice. Podeaua joasa, acoperita de un covor albastru.
Dupa cina, Dara o invita sa se odihneasca.
Seara trecu. Cantecul unui cocos anunta zorii zilei. Cora ramase in curtea din spte, cu grupul de kudari.
Dupa masa, Nayra trebuia sa plece in oras. Avea ocazia sa-i arate Sahrei minunile TAKAR-ului. Dupa amiaza, cele doua fete se intoarsera. TAKAR-ul era un oras superb. Natura acoperea cea mai mare parte a teritoriului, copacii fiind peste tot in jurul lor. Iarba verde stralucea sub razele calde ale soarelui.
Partea a V a:Raytek
In zuia urmatoare incepea Festivalul de Iarna. Locuitorii sarbatoreau venirea anotimpului rece.
Pe ASSARA, un an avea 10 luni, o luna sase saptamani si fiecare luna cate 9 zile.
Anotimpul rece tinea doar patru luni, o data la 500 de ani.
Lumile anului: Cryon, Ynos, Birya, Marun, Forya,Gruam, Utar, Inoa, Zanda si Gae.
Zilele saptamanii: Lanus, Mathy, Miner, Iori, Iuae, Vimus, Vary, Saum si Niros.
Era inceputul lui Utar, prima luna a timpului racoros.
UTAR
L 8 17 26
M 9 18 27
M 1 10 19 28
I 2 11 20 29
I 3 12 21 30
V 4 13 22 31
V 5 14 23 32
S 6 15 24 33
N 7 16 25
Inca de dimineata, strazile TAKAR-ului erau pline. In glasurile locuitorilor se putea auzi fericirea. Festivalul Iernii era una din sarbatorile cele mai adorate ale poporului. In acea zi, Lordul avea sa vorbeasca. Sarah vroia sa afle mai multe. Se simtea legata de locul acela. Simtea ca Takar-ul era a doua casa a ei.
Nayra trebuia sa plece pentru doua zile. Dara accepta cu bucurie sa o insoteasca pe Sarah si sa ii spuna tot ce o interesa.
Dupa masa, cele doua urmau sa impartaseasca bucuria popurului si sa sarbatoreasca ineputul Festivalului Iernii. Asa se si intampla.
In timp ce incercau sa treaca, bruneta se pierdu in multime. In jurul ei, oamenii sareau, strigau si cantau zgomotos. Deodata, totul fu cuprins de tacere. Un corn rasuna din departare. In mintea fetei, acelasi corn anunta durere si suferinta. Se afla in aceasi camera in care mama isi lasa copilul in bratele unui strain, auzea pasii barbatului parasind incaperea, vedea lacrimile femeii ce i se revarsu pe obraji, ii auzea suspinul, ii vedea fata.
Deodata, un strigat rupse tacerea. Barbatul se repezi la geam. Groaza se desena pe chipul lui. O bubuitura facu camera sa se cutremure si fumul urca lin pana in treptul ferestrei. O explozie asurzitoare ii facu pe cei doi sa-si acopere urechile cu palmele. Focul se repezi in camera. Fata incerca sa se apropie, dar se intampla ca prima data. Fiecare pas era in zadar. Distanta nici nu se micsora. Din dreptul ferestrei, Sarah pute sa auda un singur cuvant: " Lynnet" . Restul frazei se pierdu in intuneriul noptii.
Brusc, Sarah simtii o mana grea pe umarul drept. Se trezi la realitate, cu mintea inca incetosata. Se intoarse si vazu chipul unui barbat. Ii vorbea , dar nu intelegea inca limbajul acele ciudat. Acesta o privi cu multa uimire. Cand ii intalni ochii albastrii, vocea ii amuti. Un singur cuvant evada din gura lui. " Lanna ".
-Imi pare rau, dar nu sunt eu persoana pe care o cautati, vorbi fata.
Barbatul isi lua rapid mana de pe umarul fetei.
-Scuzele mele ! Am crezut ca sunteti o veche prietena.
Se intoarse cu pasi marunti inapoi. In gandul lui, aceasi intrebare il framanta: " Cum poate fi ea ? Dar au trecut 20 de ani de cand a ... disparut. "
Nu avu timp sa se uita in juru ei, cand deodata mana Darei o stranse rapid.
-Sarah, pe unde ai umblat? intreba femeia ingrijorata.
Cu mintea inca in ceata, ii raspunse:
-M-am pierdut in multime.
Putin mai tarziu, cand isi revenii, o intreba pe femeie:
-Cine era barbatul acela care tocmai a plecat?
-Cum? Care barbat?
-Urca acum in trasura.
Femeia arunca o privire spre locul unde oamenii se impingeau, pentru a face loc unei trasuri impodobite cu trandafiri rosii. Deasupra ei, un steag cu un soim rosu flutura in vant. Un barbat, purtand o haina pana la pamant, cu o bereta pe cap, toate rosii, urca in ea. Dara isi muta privirea spre fata, si ii spune cu o voce calma:
-Barbatul pe care tocmai l-ai vazut este Lordul Raytek Sargas, conducatorul TAKAR-ului.
" Raytek ". Numele acela ii rasuna pana in cea mai intunecata partea a mintii. I se parea ca l-a mai auzit, dar nu stia unde.
-S-a intamplat ceva ? inteba femeia.
-Nu, dar mi-a spus " Lanna ". Sti cumva ce inseamna ?
Se gandi un timp, dupa care ii spuse:
-Nu l-am auzit niciodata! minti ea. Sa mergem mai departe. Inca nu ai vazut nimic.
Cele doua pornira inainte. Fata simti ca Dara evita un raspuns care i-ar schimba complet viata.
Cateva minute mai tarziu, Sarah o intreba:
-De ce se uita toata lumea la mine?
Toti ochii erau acum asupra fetei. Soapte se auzeau din multime, soapte pe care Sarah nu le putea intelege, insa femeia parea atenta la fiecare cuvant. Simtea ca Dara ii ascunde un lucru important. Trebuia sa afle ce anume. Se gandi din nou la Raytek. Ii recunoscu . Cane avea acelasi chip serios . Dar nu putea fi o legatura intre ei. Raytek era nobil , iar Cane era doar un simplu calator. Ceva nu se lega.
Lordul Raytek Sargas era un barbat de varsta mijlocie, cu parul castaniu inchis si ochi verzi, asemenea stralucirii unui smarald. Isi tinea parul lung legat intr-o coada. Bretonul ii era dat pe spate si o mustata subtire ii stralucea la lumina celor doi sori. Barba usor carunta ii amintea de Cora. Avea o privire blanda, vorbea calm si rar ca un avocat priceput. Rareori il vedeai suparat. Era mereu vesel si avea simtul umorului.
Dar viata fusese cruda cu el. Se casatorise cu o femeie care avea o situatie modesta. La inceput, dragstea era reciproca. Dar lacomia i-a otravit sufletul si a inceput sa iubeasca banii.
Cativa ani mai tarziu, primul si singurul lor fiu se nascuse, Tysiah Caneth Sargas. Cateva saptamani mai tarziu, femeia fugise cu alt barbat si cu o parte din avere, lasandu-i copilul pe cap. Dar Raytek nu se ocupa niciodata de el.
Desi Tysiah stia cine erau parintii lui, nu-i spusese niciodata " tata " lui Raytek. Cea mai mare parte a timpului si-l petrecea pribegind pe strazile pusti ale TAKAR-ului. Ii placea sa calatoreasca. Saptamani intregi disparea si aparea ziua urmatoare, pentru a pleca din nou mai departe.
Dar Raytek mai fusese indragostit o data. Era o fata frumoasa si gingasa. Lanna. Un nume care ii rasuna si acum in minte. O iubise mult, dar nu ii era destinata. Raytek facuse o mare greseala, o greseala ce o indeparta de el si o arunca in bratele lui Ryhard, fiul unui nobil din Suutar, un oras la cateva mile departare de resedinta familiei regale. Mai tarziu, afla ca Lanna se casatorise cu acesta. Poate ca era mai bine. El nu era de incredere. Ramase foarte bun prieten cu Ryhard si il ajutase nu o data, ci de mai multe ori.
Partea a VI a : Rapunsuri
Dara ii arata Sahrei bogatiile capitalei. Takar-ul era minunat ziua, dar noaptea se arata in toata splendoarea lui.
Plimbandu-se pe strazile luminate, fata avu ocazia sa afle mai multe despre bucata de hartie pe care o gasise in desert, acum trei saptamani. O scoase din buzunar si se uita atenta la ea.
" Ce poate fi ? " se intreba ea.
Se intoarse catre Dara si ii vorbi:
-Am nevoie de ajutorul tau. Tu sti atat de multe. Poti sa-mi traduci asta?
Femeia lua hartia in mana si incepu sa citeasca cu voce tare:
-" Sy, Ryhard Teynar, firoth to Naucon laroc Nudi ... "
-Ei, ce inseamna? o intreba fata.
-" Eu, Ryhard Teynar, membru al Consiliului celor 12 ... " si restul e prea stres sa inteleg.
-Ryhard Teynar , unde am auzit numele asta? Imi amintesc acum ! Cand eram in desert cu sora ta, am facut popas langa o stanca. Eu am iesit sa iau putin aer si am descoperit o scobitura. " Ryhard " era cuvantul scris. Cora a gasit hartia.
Femeia o privi atenta.
-Se pare ca nu pot tine adevarul ascuns la nesfarsit. Ryhard Teynar era un membru al Consiliului celor 12 .
-Dar de ce vorbesti despre el la trecut?
-Deoarece in consiliu nimic nu era cum parea. Vezi tu, Takar-ul e condus de 12 de barbati si Ryhard era unul din ei. Consiliul era format , la vremea aceea, din Lordul Raytek, care era doar un consilier, Ryhard, Lynnet Xenon
si altii mai putin importanti. Fostul conducator era pe moarte, Marea Adunare urma sa se sfatuiasca in dupa-amiaza aceea. Era o zi caldurosa, cum e de obicei pe aici. Consilierul Teynar urma sa ajunga in doua ore din Suutar. Dar un incident neasteptat i-a curmat viata. Sedinta a fost anulata din cauza absentei lui.
A doua zi, poporul din Takar a inmarmurit la auzirea vestii. Ryhard a murit in incendiul Suutar-ului, impreuna cu sotia lui, Lanna ...
Fata sarii speriata.
" Ryhard, Lanna si incendiul , camera cu peretii albi, tipele, fumul, fetita, usa care se inchide cu zgomot. Poate fi o legaura intre incident si visul meu? Am vazut fumul ce se ridica in vazduh, luna care suspina ... "
Femeia se opri din povestit.
-Sarah, esti bine ?
-Da, dar trebuie sa ma asculti. Mi s-a intamplat ceva ciudat. De cateva saptamani am aceste vise, viziuni. Azi, cand ma aflam in mijlocul multimii, am vazut o camera cu peretii albi, pe mijloc, un pat in care statea culcata o femeie. Langa, un barbat ii tinea mana dreapta. Ii spunea Lanna , iar lui Ryhard. Apoi barbatul alerga la fereastra. Un tipat. Camera se unplu de fum si femeia il privi, parca cerand un raspuns. Un singur cuvant am putut intelege. " Lynnet. " Apoi m-am trezit la realitate, cu mana Lordului Raytek pe umarul drept.
-Lynnet! Esti sigura?
-Foarte sigura!
" Deci nu a fost doar un accident. El e vinovatul. " gandi femeia.
Se ridica si se indeparta de Sarah, spunandu-i:
-Trebuie sa dau un telefon. Ma intorc imediat.
Fata ramase pe loc, in timp ce Dara merse inainte.
Scoase un mic aparat din buzunar si instantaneu o imagine holografica aparu de nicaieri.
-Buna ,Dara! rasuna o voce.
-Areth, bine ca te-am gasit. Am primit mesajul tau si ai dreptate. Poate fi ea. Ii seamana foarte mult. Multumes pentru informatie.
-Cu placere!
-Am mai aflat ceva despre accidentul din Suutar. De fapt, nu era un accident. Era doar un plan reusit. Si Sarah mi-a mai dat o informatie pretioasa. Ryhard stia cine e vinovatul . Nici n-ai sa crezi!
-Incearca-ma!
-Nimeni altul decat consilierul Lynnet Xenon.
-Nu mi-as fi imaginat sa fie altcineva. Il ura asa de mult pe Ryhard, incat si-ar fi dat si viata pentru a-l vedea in ghearele Diavolului. Nici pe Raytek nu il prea simpatizeaza. Ma tem ca el poate fi urmatoarea tinta.
-Ai dreptate! Te poti astepta la orice din partea lui.Trebiue sa inchid. Pe mai tarziu si mult noroc cu investigatiile. Poate mai aflu ceva de la Sarah.
-Bine! Transmite-i salutarile mele Nayrei.
-E plecata de ieri. Doar o cunosti, e mereu pe drumuri.
-Multumesc din nou. Ne mai auzim.
Puse aparatul la loc in buzunar si se intoarse la fata, spunandu-i:
-Sa mergem! Se lasa intunericul si cam vrea sa poua.
Dar ziua nu era inca pe sfarsite, si odata cu ea, mana destinului avea sa-i puna in cale niste vechi cunostinte.
Cand cele doua pornira din nou la drum, fata se opri, cu o privire serioasa pe chip. Dara se uita uimita la ea si o intreba:
-Ce s-aintamplat? De ce te-ai oprit asa brusc?
Cu privirea inca inerta, ii raspunse:
-Iti mai amintesti povestea care ti-am spus-o acum ceva timp? Daca te uiti acum inainte, vei vedea personalele principale.
Partea a IV a : TAKAR
Ajunsera in TAKAR cand prima luna se ridica pe cerul intunecat al noptii, raspandindu-si razele purpurii asupra naturii .Vantul incepu sa bata cu putere. Desi se lasa intunericul, pasarile inca ciripeau prin copaci.
In cele din urma, il vazu. TAKARUL. O cetate circulara pe varful unui munte scund, inconjurata de ziduri groase. Cu cat se apropiara mai mult, cu atat ornamentele zidurilor se vedeau mai bine.
Orasul -cetate era acum luminat ca de sarbatoare.
In mijloc, un conac cu 10 etaje, inalt si lung, luminat de mii de beculete ce eliberau o lumina portocalie. Urma un zid. Da-a lungul acestuia se revarsa un val de locuinte mari si mici, asemenea celor din oraselul pierdut in marea de nisip.
Inca patru ziduri, cu alte serii de case albe in jur.
In scurt timp, autovehicolul ajunsese la prima poarta. Alt control. Zidurile erau supravegheate tot timpul. Alte patru controale si, in cele din urma, ultimul sector. Conacul era acum mai maret si stralucea la lumina lunii. Pe cer, umbre intunecate pluteau amenintatoare. Erau pasari rapitoare in
cautare de hrana. Aveau ochii rosii ca sangele si o coada lunga. Aripile uriase acopereau aproape tot cerul.
Sarah privi uimita pe fereastra. Pe strazi erau o multime de oameni in haine de sarbatoare.
Autocarul opri lent si usile se deschisera.
Tot timpul calatoriei, Cane o privi cu dragoste pe fata. Sarah, de asemenea, il privea discret, cu obraji usor rosiatici.
Aceata era inceputul unei relatii ce avea sa-i duca pe un drum plin de obstacole, un drum ce avea sa le uneasca destinele pentru totdeauna.
Autovehicolul se golii intr-o clipa si Sarah ramase ultima. Cane, de asemenea. Dupa ce iesira si cei doi, autovehicolul isi continua drumul. Nayra o astepta. In autocar, o privea mereu si zambea. Desi intarziase cu aproape 4 ore, nu-i mai pasa. Sarah o ajutase cu Areth, era timpul sa-i intoarca serviciul.
Intre timp, Sarah il multumi lui Cane pentru acea calatorie care ii umplu sufletul gol. Era a doua persoana care o facuse sa rada. Intai era Cora, apoi el.
-Nici o problema ! Mi-a facut placere sa te cunosc.
Ii lua usor palma si se uita tandru ca chipul fetei. Apoi se indeparta, acoperindu-si capul.
Sarah se indrepta , zambind , spre Nayra. Brusc, isi aminti . Nayra ar fi trebuit sa ajunga in Takar acum patru ore.
-Imi pare rau, Nayra !
-Nu-i nimic! Eu am can exagerat cand am spus ca ma grabesc. Si oricum, azi ai castigat o batalie.
-Nu numai o batalie, ci tot razboiul.
Traversara o strada laturalnica. Dupa colt era Parcul Central, o gradina larga , inconjurata de un gard de lemn sculptat, cu ornamenta colorate. In centrul lui, o fantana arteziana isi inalta jeturile de apa spre cer. In jurul fantanii, rondauri de flori viu colorate zambeau la lumina lunii. Potecile se intindeau ca niste tentacule uriase prin tot parcul, asemenea unui labirint. Bancile, una dupa alta, straluceau, asteptamd revarsarea zorilor.
Copaci cu trunchiul rosu ca sangele si coroana portocalie dormeau sub aripa protectoare a primei luni. Mici vietuitoare alergau pe iarba inmiresmata a parcului. Trandafiri rosii se agatau la gardul exterior. Cateva pavilioane de lemn lacuite erau locul de intalnire al tinerilor.
-Frumos, nu-i asa? o intreba Nayra. Poate venim maine pe aici. Acum e intuneric. Casa surorii mele nu e departe.
Cele doua fete pornira inainte. Nayra in fata, Sarah in spate si Cora ... mereu inaintea lor.
Dupa o bucata buna de drum, ajunsera in fata unei case mici. Batu de doua ori la usa. O femeie, cam de 36 de ani, iesi afara cu un castron in mana.
-Dara! striga fata.
-Surioara, pe unde ai umblat? Te-am asteptat si cand am vazut ca mai apari, m-am gandit ca nu o sa ajungi.
-Imi pare rau! Am avut parte de mici ocolisuri. Vreau sa o cunosti pe Sarah. Am salvat-o pe drum.
-Imi pare bine sa te cunosc. Sunt Dara. Va rog, intrati !
-As putea sa o aduc pe Cora inauntru? intreba Sarah.
-Cora? intreba curioasa femeia.
Sarah o striga pe Cora, care se apropie cu pasi marunti de picioarele ei.
-A ... ! Cora ! Urmeaza-ma! Si apropo, frumos nume! Dar unde ai gasit acest kudar?
-E o poveste lunga! Ti-o spun mai tarziu. Avem destul timp sa vorbim, ii spuse bruneta.
Sarah o urma pe femeie in spatele casei si deschise o usa. In cealalta parte era o curte plina de animale de toate marimile. Un grup de kudari atarnau intr-un copac, rontaind niste frunze de shyo si Cora se alatura lor.
-Cred ca v-a fi bine aici! Si acum sa mergem in casa.
Intrara inauntru. Interiorul era asemene celor dinainte. Plasme si imagini holografice. Podeaua joasa, acoperita de un covor albastru.
Dupa cina, Dara o invita sa se odihneasca.
Seara trecu. Cantecul unui cocos anunta zorii zilei. Cora ramase in curtea din spte, cu grupul de kudari.
Dupa masa, Nayra trebuia sa plece in oras. Avea ocazia sa-i arate Sahrei minunile TAKAR-ului. Dupa amiaza, cele doua fete se intoarsera. TAKAR-ul era un oras superb. Natura acoperea cea mai mare parte a teritoriului, copacii fiind peste tot in jurul lor. Iarba verde stralucea sub razele calde ale soarelui.
Partea a V a:Raytek
In zuia urmatoare incepea Festivalul de Iarna. Locuitorii sarbatoreau venirea anotimpului rece.
Pe ASSARA, un an avea 10 luni, o luna sase saptamani si fiecare luna cate 9 zile.
Anotimpul rece tinea doar patru luni, o data la 500 de ani.
Lumile anului: Cryon, Ynos, Birya, Marun, Forya,Gruam, Utar, Inoa, Zanda si Gae.
Zilele saptamanii: Lanus, Mathy, Miner, Iori, Iuae, Vimus, Vary, Saum si Niros.
Era inceputul lui Utar, prima luna a timpului racoros.
UTAR
L 8 17 26
M 9 18 27
M 1 10 19 28
I 2 11 20 29
I 3 12 21 30
V 4 13 22 31
V 5 14 23 32
S 6 15 24 33
N 7 16 25
Inca de dimineata, strazile TAKAR-ului erau pline. In glasurile locuitorilor se putea auzi fericirea. Festivalul Iernii era una din sarbatorile cele mai adorate ale poporului. In acea zi, Lordul avea sa vorbeasca. Sarah vroia sa afle mai multe. Se simtea legata de locul acela. Simtea ca Takar-ul era a doua casa a ei.
Nayra trebuia sa plece pentru doua zile. Dara accepta cu bucurie sa o insoteasca pe Sarah si sa ii spuna tot ce o interesa.
Dupa masa, cele doua urmau sa impartaseasca bucuria popurului si sa sarbatoreasca ineputul Festivalului Iernii. Asa se si intampla.
In timp ce incercau sa treaca, bruneta se pierdu in multime. In jurul ei, oamenii sareau, strigau si cantau zgomotos. Deodata, totul fu cuprins de tacere. Un corn rasuna din departare. In mintea fetei, acelasi corn anunta durere si suferinta. Se afla in aceasi camera in care mama isi lasa copilul in bratele unui strain, auzea pasii barbatului parasind incaperea, vedea lacrimile femeii ce i se revarsu pe obraji, ii auzea suspinul, ii vedea fata.
Deodata, un strigat rupse tacerea. Barbatul se repezi la geam. Groaza se desena pe chipul lui. O bubuitura facu camera sa se cutremure si fumul urca lin pana in treptul ferestrei. O explozie asurzitoare ii facu pe cei doi sa-si acopere urechile cu palmele. Focul se repezi in camera. Fata incerca sa se apropie, dar se intampla ca prima data. Fiecare pas era in zadar. Distanta nici nu se micsora. Din dreptul ferestrei, Sarah pute sa auda un singur cuvant: " Lynnet" . Restul frazei se pierdu in intuneriul noptii.
Brusc, Sarah simtii o mana grea pe umarul drept. Se trezi la realitate, cu mintea inca incetosata. Se intoarse si vazu chipul unui barbat. Ii vorbea , dar nu intelegea inca limbajul acele ciudat. Acesta o privi cu multa uimire. Cand ii intalni ochii albastrii, vocea ii amuti. Un singur cuvant evada din gura lui. " Lanna ".
-Imi pare rau, dar nu sunt eu persoana pe care o cautati, vorbi fata.
Barbatul isi lua rapid mana de pe umarul fetei.
-Scuzele mele ! Am crezut ca sunteti o veche prietena.
Se intoarse cu pasi marunti inapoi. In gandul lui, aceasi intrebare il framanta: " Cum poate fi ea ? Dar au trecut 20 de ani de cand a ... disparut. "
Nu avu timp sa se uita in juru ei, cand deodata mana Darei o stranse rapid.
-Sarah, pe unde ai umblat? intreba femeia ingrijorata.
Cu mintea inca in ceata, ii raspunse:
-M-am pierdut in multime.
Putin mai tarziu, cand isi revenii, o intreba pe femeie:
-Cine era barbatul acela care tocmai a plecat?
-Cum? Care barbat?
-Urca acum in trasura.
Femeia arunca o privire spre locul unde oamenii se impingeau, pentru a face loc unei trasuri impodobite cu trandafiri rosii. Deasupra ei, un steag cu un soim rosu flutura in vant. Un barbat, purtand o haina pana la pamant, cu o bereta pe cap, toate rosii, urca in ea. Dara isi muta privirea spre fata, si ii spune cu o voce calma:
-Barbatul pe care tocmai l-ai vazut este Lordul Raytek Sargas, conducatorul TAKAR-ului.
" Raytek ". Numele acela ii rasuna pana in cea mai intunecata partea a mintii. I se parea ca l-a mai auzit, dar nu stia unde.
-S-a intamplat ceva ? inteba femeia.
-Nu, dar mi-a spus " Lanna ". Sti cumva ce inseamna ?
Se gandi un timp, dupa care ii spuse:
-Nu l-am auzit niciodata! minti ea. Sa mergem mai departe. Inca nu ai vazut nimic.
Cele doua pornira inainte. Fata simti ca Dara evita un raspuns care i-ar schimba complet viata.
Cateva minute mai tarziu, Sarah o intreba:
-De ce se uita toata lumea la mine?
Toti ochii erau acum asupra fetei. Soapte se auzeau din multime, soapte pe care Sarah nu le putea intelege, insa femeia parea atenta la fiecare cuvant. Simtea ca Dara ii ascunde un lucru important. Trebuia sa afle ce anume. Se gandi din nou la Raytek. Ii recunoscu . Cane avea acelasi chip serios . Dar nu putea fi o legatura intre ei. Raytek era nobil , iar Cane era doar un simplu calator. Ceva nu se lega.
Lordul Raytek Sargas era un barbat de varsta mijlocie, cu parul castaniu inchis si ochi verzi, asemenea stralucirii unui smarald. Isi tinea parul lung legat intr-o coada. Bretonul ii era dat pe spate si o mustata subtire ii stralucea la lumina celor doi sori. Barba usor carunta ii amintea de Cora. Avea o privire blanda, vorbea calm si rar ca un avocat priceput. Rareori il vedeai suparat. Era mereu vesel si avea simtul umorului.
Dar viata fusese cruda cu el. Se casatorise cu o femeie care avea o situatie modesta. La inceput, dragstea era reciproca. Dar lacomia i-a otravit sufletul si a inceput sa iubeasca banii.
Cativa ani mai tarziu, primul si singurul lor fiu se nascuse, Tysiah Caneth Sargas. Cateva saptamani mai tarziu, femeia fugise cu alt barbat si cu o parte din avere, lasandu-i copilul pe cap. Dar Raytek nu se ocupa niciodata de el.
Desi Tysiah stia cine erau parintii lui, nu-i spusese niciodata " tata " lui Raytek. Cea mai mare parte a timpului si-l petrecea pribegind pe strazile pusti ale TAKAR-ului. Ii placea sa calatoreasca. Saptamani intregi disparea si aparea ziua urmatoare, pentru a pleca din nou mai departe.
Dar Raytek mai fusese indragostit o data. Era o fata frumoasa si gingasa. Lanna. Un nume care ii rasuna si acum in minte. O iubise mult, dar nu ii era destinata. Raytek facuse o mare greseala, o greseala ce o indeparta de el si o arunca in bratele lui Ryhard, fiul unui nobil din Suutar, un oras la cateva mile departare de resedinta familiei regale. Mai tarziu, afla ca Lanna se casatorise cu acesta. Poate ca era mai bine. El nu era de incredere. Ramase foarte bun prieten cu Ryhard si il ajutase nu o data, ci de mai multe ori.
Partea a VI a : Rapunsuri
Dara ii arata Sahrei bogatiile capitalei. Takar-ul era minunat ziua, dar noaptea se arata in toata splendoarea lui.
Plimbandu-se pe strazile luminate, fata avu ocazia sa afle mai multe despre bucata de hartie pe care o gasise in desert, acum trei saptamani. O scoase din buzunar si se uita atenta la ea.
" Ce poate fi ? " se intreba ea.
Se intoarse catre Dara si ii vorbi:
-Am nevoie de ajutorul tau. Tu sti atat de multe. Poti sa-mi traduci asta?
Femeia lua hartia in mana si incepu sa citeasca cu voce tare:
-" Sy, Ryhard Teynar, firoth to Naucon laroc Nudi ... "
-Ei, ce inseamna? o intreba fata.
-" Eu, Ryhard Teynar, membru al Consiliului celor 12 ... " si restul e prea stres sa inteleg.
-Ryhard Teynar , unde am auzit numele asta? Imi amintesc acum ! Cand eram in desert cu sora ta, am facut popas langa o stanca. Eu am iesit sa iau putin aer si am descoperit o scobitura. " Ryhard " era cuvantul scris. Cora a gasit hartia.
Femeia o privi atenta.
-Se pare ca nu pot tine adevarul ascuns la nesfarsit. Ryhard Teynar era un membru al Consiliului celor 12 .
-Dar de ce vorbesti despre el la trecut?
-Deoarece in consiliu nimic nu era cum parea. Vezi tu, Takar-ul e condus de 12 de barbati si Ryhard era unul din ei. Consiliul era format , la vremea aceea, din Lordul Raytek, care era doar un consilier, Ryhard, Lynnet Xenon
si altii mai putin importanti. Fostul conducator era pe moarte, Marea Adunare urma sa se sfatuiasca in dupa-amiaza aceea. Era o zi caldurosa, cum e de obicei pe aici. Consilierul Teynar urma sa ajunga in doua ore din Suutar. Dar un incident neasteptat i-a curmat viata. Sedinta a fost anulata din cauza absentei lui.
A doua zi, poporul din Takar a inmarmurit la auzirea vestii. Ryhard a murit in incendiul Suutar-ului, impreuna cu sotia lui, Lanna ...
Fata sarii speriata.
" Ryhard, Lanna si incendiul , camera cu peretii albi, tipele, fumul, fetita, usa care se inchide cu zgomot. Poate fi o legaura intre incident si visul meu? Am vazut fumul ce se ridica in vazduh, luna care suspina ... "
Femeia se opri din povestit.
-Sarah, esti bine ?
-Da, dar trebuie sa ma asculti. Mi s-a intamplat ceva ciudat. De cateva saptamani am aceste vise, viziuni. Azi, cand ma aflam in mijlocul multimii, am vazut o camera cu peretii albi, pe mijloc, un pat in care statea culcata o femeie. Langa, un barbat ii tinea mana dreapta. Ii spunea Lanna , iar lui Ryhard. Apoi barbatul alerga la fereastra. Un tipat. Camera se unplu de fum si femeia il privi, parca cerand un raspuns. Un singur cuvant am putut intelege. " Lynnet. " Apoi m-am trezit la realitate, cu mana Lordului Raytek pe umarul drept.
-Lynnet! Esti sigura?
-Foarte sigura!
" Deci nu a fost doar un accident. El e vinovatul. " gandi femeia.
Se ridica si se indeparta de Sarah, spunandu-i:
-Trebuie sa dau un telefon. Ma intorc imediat.
Fata ramase pe loc, in timp ce Dara merse inainte.
Scoase un mic aparat din buzunar si instantaneu o imagine holografica aparu de nicaieri.
-Buna ,Dara! rasuna o voce.
-Areth, bine ca te-am gasit. Am primit mesajul tau si ai dreptate. Poate fi ea. Ii seamana foarte mult. Multumes pentru informatie.
-Cu placere!
-Am mai aflat ceva despre accidentul din Suutar. De fapt, nu era un accident. Era doar un plan reusit. Si Sarah mi-a mai dat o informatie pretioasa. Ryhard stia cine e vinovatul . Nici n-ai sa crezi!
-Incearca-ma!
-Nimeni altul decat consilierul Lynnet Xenon.
-Nu mi-as fi imaginat sa fie altcineva. Il ura asa de mult pe Ryhard, incat si-ar fi dat si viata pentru a-l vedea in ghearele Diavolului. Nici pe Raytek nu il prea simpatizeaza. Ma tem ca el poate fi urmatoarea tinta.
-Ai dreptate! Te poti astepta la orice din partea lui.Trebiue sa inchid. Pe mai tarziu si mult noroc cu investigatiile. Poate mai aflu ceva de la Sarah.
-Bine! Transmite-i salutarile mele Nayrei.
-E plecata de ieri. Doar o cunosti, e mereu pe drumuri.
-Multumesc din nou. Ne mai auzim.
Puse aparatul la loc in buzunar si se intoarse la fata, spunandu-i:
-Sa mergem! Se lasa intunericul si cam vrea sa poua.
Dar ziua nu era inca pe sfarsite, si odata cu ea, mana destinului avea sa-i puna in cale niste vechi cunostinte.
Cand cele doua pornira din nou la drum, fata se opri, cu o privire serioasa pe chip. Dara se uita uimita la ea si o intreba:
-Ce s-aintamplat? De ce te-ai oprit asa brusc?
Cu privirea inca inerta, ii raspunse:
-Iti mai amintesti povestea care ti-am spus-o acum ceva timp? Daca te uiti acum inainte, vei vedea personalele principale.
Soarele-i felinar ascuns printre stele
Ce straluceste in visele mele.
Iar carte-ai regina,cu parul de aur,
In ochii de gheata ascunde-un tezaur.
Fantana-i oglinda ce-n somn a cazut
Cand regele vulpe cu oaste-a trecut,
peste mosia lui cioara-mparat
Caruia viata el i-a crutat.
Dincolo de adevar:
http://animezup.com/forum/showthread.php...407&page=1
KatieÈš;
http://animezup.com/forum/showthread.php...569&page=1
![[Imagine: chibi_5539.gif]](http://animezup.com/chibi/img/user/chibi_5539.gif)
Iasym
Ce straluceste in visele mele.
Iar carte-ai regina,cu parul de aur,
In ochii de gheata ascunde-un tezaur.
Fantana-i oglinda ce-n somn a cazut
Cand regele vulpe cu oaste-a trecut,
peste mosia lui cioara-mparat
Caruia viata el i-a crutat.
Dincolo de adevar:
http://animezup.com/forum/showthread.php...407&page=1
KatieÈš;
http://animezup.com/forum/showthread.php...569&page=1
Iasym