01-09-2010, 05:18 PM
Nu am reuşit încă să mă uit peste toate posturile ( când aţi ajuns măi la pagina a 3-a ? ) dar în mare îmi voi spune şi eu părerea despre acest subiect.
Eu sunt şi nu sunt credincioasă. Să ne înţelegem, cred în Dumnezeu. Un Dumnezeu, Zeu ( ar fi absurd, inutil şi greşit să adaug şi " absolut", se înţelege de la sine ). Îmi place să cred. Vreau să cred. Cred şi atât. Şi totuşi, religia nu înseamnă neapărat Dumnezeu.
Uitaţi-vă şi voi câte religii sunt! O să vorbesc din vise pentru că nu sunt total documentată în acest subiect, nu m-a interesat atât de mult cât să intru în detalii, în orice caz : o religie o contrazice pe alta. Adventiştii au zi de "duminică" ( ştiţi voi, odihna, ziua în care nu se munceşte ) sâmbăta. Ortodoxii, for instance, o au duminica. Ăsta a fost un exemplu micuţ şi fără prea multe importanţe, maybe, dar aşa se începe, de la ceva micuţ şi mai mare şi mai mare, până când diferenţele devin absurde şi începi să te întrebi: ce e de fapt religia? Religia... Eh, asta a fost creată de oameni! Nu mă îndoiesc că a existat Iisus. Cred şi în El cum cred şi în Dumnezeu. Poate că vi se pare absurd, poate că nu. A existat. Cineva sub numele lui sau sub alt nume, trebuie să îl numim cumva, a existat. A făcut ceva. A lăsat ceva după El. Cum s-au întâmplat astea, nu ştiu, nici nu pot presupune. Cineva / Ceva acolo a existat. Şi Dumnezeu... ei bine, nu cred că există vreo îndoială, un " Zeu Suprem" ( ştiu că nu e prea corect ) există. Dar de aici până la religie... Mult de mers.
Crede şi nu cerceta, zice şi Kashim. Merg pe acelaşi principiu. Nu caut să cercetez în ceea ce este, înseamnă, cum s-a întâmplat cu Dumnezeu. Ştiu că exstă. Cred în El.
Pe de altă parte, mi-e greu să cred în religie. Sunt prea multe şi diverse. Cum eu cred în religia mea, creştin-ortodoxă, şi să zicem că am o prietenă care e adventistă şi începe să mă contrazică cu totul, că nu faci aşa, că aşa e bine, că aşa spune religia! Şi eu cu argumentele mele despre religie. Şi începem să ne certăm. Ce e frumos în asta? Religia e ceva în care lumea trebuie să creadă, Biserica/ Catedrala / Mănăstirea / Templul este un loc în care un om vine să se roage/închine/ să mulţumească. Nu contest, se poate ca locurile astea să aibă o anumită putere. Nu, să mă corectez, nu neapărat locurile ci există un Dumnezeu acolo " sus " care atunci când vede oameni atât de necăjiţi care vin special pentru a I se ruga LUI atunci se întâmplă aaşa zisele " minuni" Nu neapărat pentru locul acela. Eu aşa cred.
Poţi să te rogi şi acasă dacă ai credinţă cu adevărat. Poţi să te pui în genunchi în mijlocul străzii şi să începi să te rogi din toată inima ta, sincer, curat, pur, ca şi cum ai fi în faţa unei icoane, într-o biserică. Crezi. Te rogi. Crezi, din nou, şi ţi se întâmplă şi aşa lucruri bune, cel puţin sufleteşte devii mai împăcat. Dar nu locul, nu icoanele, nu o carte, nu un preot care înjură de mama focului chiar şi în locul sacru, Biserica. Se spune că Biserica ( şi aici intră şi celelalte denumiri din cine ştie câte religii or fi ) e Casa lui Dumnezeu. Poate aşa e, dar atunci e ponegrită de prea multe persoane ca să rămână sfântă. Biserica e un loc creat de om. De OM! Şi asta ce legătură are cu credinţa ? Pentru Dumnezeu... Mda, nu ştiu ce folos are pentru El acel loc dacă se duce lumea şi înjură şi ... aţi priceput ideea. Crezi în El oriunde , nu doar în biserică.
De faptul că ne-a creat El. O cred. Poate că nu ne-a creat pe noi mai întâi. Poate că au fost create animalele mai întâi şi noi am evoluat din vreun animal. Poate. Nu ştiu; cine ştie? Poate că nu au fost 7 zile. Sau poate au fost; Dar nu în timpul nostru, pentru că " noi am creat acest timp" într-un fel... Calendare, date, bla - bla - bla. E omenesc. E al nostru. În orice caz, nu ştiu dacă a fost Adam şi Eva. Nu pot să ştiu dacă am credinţă în asta sau nu. Pot spune doar faptul că eu cred în Dumnezeu.
Acum, partea cu ştiinţa. E logică şi de crezut, sincer. Adică, sunt mult prea multe lucruri explicate, detaliate încât să nu crezi nici în asta. Eu le combin, să zic aşa ,fără a o trăda pe cealaltă. Are frumuseţea ei, şi ştiinţa. Faptul că am evoluat din maimuţe mi se pare destul de logic deşi apoi te apucă întrebarea: maimuţele de acum de ce nu mai evoluează în oameni? * laughs *.
Cum a fost creată lumea, Big BANG-ul and such. La fel, destul de paluzibil. Şi apoi, ce rău face ştiinţa? Se aduc dovezi, se explică, nu manipulează neapărat pe nimeni. Mai rău manipulează biserica, au fost cruciadele, poporul s-a luptat pt. religie, ok - dar au uitat ei probabil de ce fac asta? Adică, un singur DUMNEZEU există. Şi noi se spune că suntem cu toţii fii lui, e greşit să ne batem din această cauză. Nu? Şi totuşi, religia mea e mai bună, baaa nu, a mea e, bine *- hai să ne baaaatem... uahahahah. Asta e manipularea religiei, s-a manipulat poporu' şi a fost război. Biserica a luptat pt. putere ( de ce să aibă armata puterea şi banii când putem noi să facem asta?!?!?!?!?! ).... în fine, mi se pare stupid. credinţa ar trebui să fie ceva frumos, pur, ceva să te liniştească, să îţi dea speranţe... dar religia aceasta pe care am trăit-o şi o trăim în continuare... e ceva greşit la ea. Şi aici generalizez referindu-mă la toate formele sale.
Eu sunt şi nu sunt credincioasă. Să ne înţelegem, cred în Dumnezeu. Un Dumnezeu, Zeu ( ar fi absurd, inutil şi greşit să adaug şi " absolut", se înţelege de la sine ). Îmi place să cred. Vreau să cred. Cred şi atât. Şi totuşi, religia nu înseamnă neapărat Dumnezeu.
Uitaţi-vă şi voi câte religii sunt! O să vorbesc din vise pentru că nu sunt total documentată în acest subiect, nu m-a interesat atât de mult cât să intru în detalii, în orice caz : o religie o contrazice pe alta. Adventiştii au zi de "duminică" ( ştiţi voi, odihna, ziua în care nu se munceşte ) sâmbăta. Ortodoxii, for instance, o au duminica. Ăsta a fost un exemplu micuţ şi fără prea multe importanţe, maybe, dar aşa se începe, de la ceva micuţ şi mai mare şi mai mare, până când diferenţele devin absurde şi începi să te întrebi: ce e de fapt religia? Religia... Eh, asta a fost creată de oameni! Nu mă îndoiesc că a existat Iisus. Cred şi în El cum cred şi în Dumnezeu. Poate că vi se pare absurd, poate că nu. A existat. Cineva sub numele lui sau sub alt nume, trebuie să îl numim cumva, a existat. A făcut ceva. A lăsat ceva după El. Cum s-au întâmplat astea, nu ştiu, nici nu pot presupune. Cineva / Ceva acolo a existat. Şi Dumnezeu... ei bine, nu cred că există vreo îndoială, un " Zeu Suprem" ( ştiu că nu e prea corect ) există. Dar de aici până la religie... Mult de mers.
Crede şi nu cerceta, zice şi Kashim. Merg pe acelaşi principiu. Nu caut să cercetez în ceea ce este, înseamnă, cum s-a întâmplat cu Dumnezeu. Ştiu că exstă. Cred în El.
Pe de altă parte, mi-e greu să cred în religie. Sunt prea multe şi diverse. Cum eu cred în religia mea, creştin-ortodoxă, şi să zicem că am o prietenă care e adventistă şi începe să mă contrazică cu totul, că nu faci aşa, că aşa e bine, că aşa spune religia! Şi eu cu argumentele mele despre religie. Şi începem să ne certăm. Ce e frumos în asta? Religia e ceva în care lumea trebuie să creadă, Biserica/ Catedrala / Mănăstirea / Templul este un loc în care un om vine să se roage/închine/ să mulţumească. Nu contest, se poate ca locurile astea să aibă o anumită putere. Nu, să mă corectez, nu neapărat locurile ci există un Dumnezeu acolo " sus " care atunci când vede oameni atât de necăjiţi care vin special pentru a I se ruga LUI atunci se întâmplă aaşa zisele " minuni" Nu neapărat pentru locul acela. Eu aşa cred.
Poţi să te rogi şi acasă dacă ai credinţă cu adevărat. Poţi să te pui în genunchi în mijlocul străzii şi să începi să te rogi din toată inima ta, sincer, curat, pur, ca şi cum ai fi în faţa unei icoane, într-o biserică. Crezi. Te rogi. Crezi, din nou, şi ţi se întâmplă şi aşa lucruri bune, cel puţin sufleteşte devii mai împăcat. Dar nu locul, nu icoanele, nu o carte, nu un preot care înjură de mama focului chiar şi în locul sacru, Biserica. Se spune că Biserica ( şi aici intră şi celelalte denumiri din cine ştie câte religii or fi ) e Casa lui Dumnezeu. Poate aşa e, dar atunci e ponegrită de prea multe persoane ca să rămână sfântă. Biserica e un loc creat de om. De OM! Şi asta ce legătură are cu credinţa ? Pentru Dumnezeu... Mda, nu ştiu ce folos are pentru El acel loc dacă se duce lumea şi înjură şi ... aţi priceput ideea. Crezi în El oriunde , nu doar în biserică.
De faptul că ne-a creat El. O cred. Poate că nu ne-a creat pe noi mai întâi. Poate că au fost create animalele mai întâi şi noi am evoluat din vreun animal. Poate. Nu ştiu; cine ştie? Poate că nu au fost 7 zile. Sau poate au fost; Dar nu în timpul nostru, pentru că " noi am creat acest timp" într-un fel... Calendare, date, bla - bla - bla. E omenesc. E al nostru. În orice caz, nu ştiu dacă a fost Adam şi Eva. Nu pot să ştiu dacă am credinţă în asta sau nu. Pot spune doar faptul că eu cred în Dumnezeu.
Acum, partea cu ştiinţa. E logică şi de crezut, sincer. Adică, sunt mult prea multe lucruri explicate, detaliate încât să nu crezi nici în asta. Eu le combin, să zic aşa ,fără a o trăda pe cealaltă. Are frumuseţea ei, şi ştiinţa. Faptul că am evoluat din maimuţe mi se pare destul de logic deşi apoi te apucă întrebarea: maimuţele de acum de ce nu mai evoluează în oameni? * laughs *.
Cum a fost creată lumea, Big BANG-ul and such. La fel, destul de paluzibil. Şi apoi, ce rău face ştiinţa? Se aduc dovezi, se explică, nu manipulează neapărat pe nimeni. Mai rău manipulează biserica, au fost cruciadele, poporul s-a luptat pt. religie, ok - dar au uitat ei probabil de ce fac asta? Adică, un singur DUMNEZEU există. Şi noi se spune că suntem cu toţii fii lui, e greşit să ne batem din această cauză. Nu? Şi totuşi, religia mea e mai bună, baaa nu, a mea e, bine *- hai să ne baaaatem... uahahahah. Asta e manipularea religiei, s-a manipulat poporu' şi a fost război. Biserica a luptat pt. putere ( de ce să aibă armata puterea şi banii când putem noi să facem asta?!?!?!?!?! ).... în fine, mi se pare stupid. credinţa ar trebui să fie ceva frumos, pur, ceva să te liniştească, să îţi dea speranţe... dar religia aceasta pe care am trăit-o şi o trăim în continuare... e ceva greşit la ea. Şi aici generalizez referindu-mă la toate formele sale.