L's journal [shounen-ai]

[Verrine]

Nu sunt nici spion, nici detectiv=)). Desi ar fi misto @-), o sa ajung la SRI \m/. Asa, sa vedem... am adus continuarea, nu e prea mare, insa e destul de important capitolul. @-)

Capitolul 21: Codul.

-Sunt dezamagit.
Brunetul isi lua ochii de la ecranul leptopului pentru cateva momente, indreptandu-si privirea spre mine. I-am observat miscarea; nu ma gandisem ca o sa-i atrag atentia.
-Nimic, nimic. Doar ma gandeam.
Se uita cand la mine, cand la leptop. Porbabil se gandea ca se aleaga. Saracul Ryuuzaki, am ras in sinea mea. S-a ridicat de pe scaun, impingandu-l prin toata camera si asezandu-l in final langa al meu. Ma privea atent.
-Unde te-ai blocat?
L-am privit mirat. Stiam prea bine la ce se refera, insa nu ma gandeam ca o sa deschida subiectul asta atat de devreme. Inca eram suparat pentru faza de acum cateva zile, insa nu puteam sa-l ignor pur si simplu. Ceva ciudat ma atragea spre el, ca un magnet.
-Ei bine, am luat in calcul mai multe cazuri, insa sunt o multime de lucruri pe care nu mi le pot explica, ma studia atent in timp ce ii vorbeam. Am presupus ca Light ar fi avut de partea lui un Shinigami, insa nu se leaga o multime de lucruri. Nu imi pot explica cum acel Shinigami putea sa omoare mai multe persoane in acelasi timp, modul in care actiona si mai ales cum de Kira stia numele infractorilor.
M-am uitat spre el cu o speranta oarba. Stiam ca nu voi primi nici un ajutor. Mi-a zambit. M-am uitat mirat la el, fiind uluit de ceea ce vedeam. Ryuuzaki mi-a… zambit.
-Chiar esti o persoana imprevizibila Ran. Nu intelegi lucruri de care ar fi trebuit sa-ti dai seama inca de la inceput.

<< Si ce ar trebui asta sa insemne? >>

-O sa-ti dau ceva, continua acesta.
M-am uitat sceptic spre el in timp ce-l vedeam cum completeaza ceva pe o foaie alba. Imediat ce a terminat, mi-a intins-o.
-Un cod?
-In doua zile ar trebui sa-ti dai seama ce inseamna.
-Cine s-ar fi gandit ca o sa ma ajuti atat de mult. Oricum nu inteleg de ce e atat de important sa stiu despre acest caz. Credeam ca l-ai inchis.
Nu mi-a raspuns. Am lasat-o asa pentru moment. Probabil avea motivele lui. Ma bucuram insa ca de la vizita lui atmosfera aceea a disparut. As putea spune ca totul e ca inainte, poate chiar o varinata mult mai “sufletista” a lui Ryuuzaki. Am chicotit la gandul asta. M-am uitat inca o data pe foaia data de brunet: 40s M[k] LYcI. La prima vedere nu-mi spunea prea multe, mi se parea destul de incurcata treaba. Eh, daca el a spus ca in doua zile o sa-mi dau seama despre ce e vorba, atunci inseamna ca o sa imi vina mie niste idei.

***

Ingrozitor. Teribil. Devastator. N-am nici o idee! Deci nu pot sa-mi dau seama de nimic din prostia asta de cod! Pe langa ca sunt si cifre aici fara nici o logica sau vreo legatura, mi-a mai bagat si parantezele alea. Tot ce am putut sa realizez este ca se afla niste pauza intre 40s, M[k], LYcI si ca s-au folosit atat litere mari, cat si mici. Detalii care, bineinteles, nu ma ajuta la nimic. Am facut tot ce mi-a trecut prin cap. Am luat tot alfebatul cap coada, l-am numerotat de la stanga la dreapta, de la dreapta la stanga. N-am ajuns la nici o concluzie. M-am uitat la 5 tipuri diferite de documentare despre codare, insa din nou, nimic. Ryuuzaki a combinat 2 stiluri diferite care aparent nu au nici o legatura. Acele paranteze patrate ma derutau in ultimul hal.
Am auzit soneria telefonului. Perfect. Dupa melodie, era Mogami. Nu m-am intalnit cu ea de vreo doua saptamani, e disperata sa ma vada. M-am ridicat de pe scaun, intreptandu-ma spre noptiera de langa pat. Am raspuns fara sa ma mai uit la numar sau la persoana care ma sunase.
-Spune, ii zic.
-Raaaan!! Nu ne-am vazut de secole, trebuie neaparat sa ne intalnim!
Dupa cum spuneam…
-Imi pare rau, dar sunt preocupat cu ceva in momentul asta, ii spun in ciuda faptului ca preferam mai mult sa stau cu ea decat sa-mi bat capul cu un cod extraterestru.
-Despre ce e vorba?
-Ryuuzaki mi-a dat un cod si eu trebuie sa-mi dau seama despre ce e vorba. Ma chinui de cinci ore la el si nu am relizat decat niste pauze intre litere.
Nu era un subiect de discutat la telefon, insa voiam sa scap de ea pentru moment. Nu vreau sa-l mai dezamagesc pe Ryuuzaki.
-Hm… poate te pot ajuta. Ce trebuie sa afli?
Voiam sa-i raspund insa m-am blocat brusc. Era o intrebare buna, ce voiam sa aflu? Doamne, ce idiot sunt. Am inceput sa rad isteric. Saraca Mogami, cred ca o speriasem.
-Scuze Mogami, trebuie sa inchid. Multumesc pentru ajutor.
Am inchis clapita albastra a telefonului, aruncandu-l in pat. M-am lovit cu palma dreapta peste fata, razand din nou. Ce idiot sunt. Incercam sa descifrez codul, insa nici macar nu stiam la ce anume cautam raspuns. Ryuuzaki avea dreptate, chiar sunt o persoana imprevizibila. Oricum, o sa-i raman dator lui Mogami, m-a adus cu picioarele pe Pamant.