30-08-2010, 08:27 PM
Sankyu Ali ca tiai facut timp si ai trecut si pe la je cu un comulet. :* Acum iata nextul.
Capitolul 4
Ma chinui sa descifrez gestul lui Bodo, desi e tot mai enigmatic. Las in urma aceasta sinchiseala si ma apuc sa-mi restabilesc gandurile si sa le pun intr-o ordine mai precisa.
Viata mi-a luat o intorsatura gresita, iar eu n-o sa stau cu mainile in san. Este dimineata si soarele imi orbeste ochii cu razele sale patrunzatoare. Este din cate vad, pe calendarul agatat in perete; sambata. O zi de libertate pe care mi-o voi petrece prizoniera intre patru pereti. Sunt adancita in suferinta si pot sa simt clar cum inima sangereaza de otrava. Toata viata mi s-a reprosat ca nu sunt buna, ca nu stiu ce. Am invatat ignor cu desavarsire toate aceste cuvinte si jigniri, care nu dau decat urme de lipsa de bun simt. Eu sunt eu, asa ca sa nu se compare cu mine!
Stau intinsa pe pat privind in vag tavanul. E o intindere de var alb lucrata cu maiestrie de zidari. Lustra este stinsa. Patul meu este dezordonat si la fel sunt si sentimentele mele. Nu mai pricep nimic. Am luat acel 4 la fizica, daca ii spun mamei, va suferi enorm. I-am promis serios ca nu vor mai fii note sub 6, dar de unde. Cu un profesor ca al meu ma mir!
Imi plimb picioarele unele peste altele in pat. N-am stare. Anxietatea se transforma in nervi fara sursa de provenienta. Stau asa ore intregi pana la pranz. Nici la micul dejun nu ma deranjez sa ma duc.
Pe la 12,30 telefonul meu suna intruna. Ma uit disperata sa vad cine era. Pe ecran apare numele Oliviei. Inima imi sta in loc si parca totusi astept cu nerabdare sa-i vorbesc. Au trecut 5-6 zile , poate chiar saptamana. Apas pe butonul de acceptare si duc celularul la ureche.
- Denissu, esti bine? Cum te simti? spuse Olivia cu o stare de ingrijorare. N-ai mai dat semn de o saptamana? Ce s-a intamplat?
- Mi-ai respectat dorinta! Asta ai facut!
- Denissu, peste o saptamana avem proba de auditii, vreau sa stiu daca vii depinde de tine!
- Cum ramane cu Bodo? intreb eu putin ironica.
- Bodo ni se va alatura! Te rog, Denissu. Trebuie sa ne atingem visul! Te rog spune-ne!
- Dar eu ce voi face...Nu sunt pregatita! exclam eu cu o voce slaba.
- Tu esti sufletul formatiei! Tu vei da valoare la RED STONES!
Cuvintele ei m-au marcat profund si sinceritatea cu care le rostise si mai tare. Faptul ca vroia sa facem o formatie cu mine ca solista, cu vocea mea cu melodiile mele. Cu toate astea, ma simt flatata ca totul sta pe baza mea. Accept propunerea ei si stabilim si o intalnire impreuna: eu, Olivia si Bodo. upa ce termin convorbirea, ma imbrac intr-un hanorac maroniu si o pereche de blugi mulati. Parul il las desfacut si pornesc pe scari in jos, inhatand telefonul in graba. Casa era pustie. Pasii mei avura ecou, semn ca traiesc intr-un loc inchis si sufocant. Merg cu taxiul pana la parc. Acolo gasesc pe cei doi uimiti si veseli ca ma revad dupa atata timp. Citesc in ochii Oliviei un dor apasator si duios , iar la Bodo un dulce sentiment de revedere. Ii pup pe amandoi pe obraji si incepem sa discutam. Bodo frecandu-si mainile,ma roaga sama alatur formatiei.
- Bine fie! Visul nostru va deveni real! Sa punem Red Stones pe picioare! Cand e reprezentatia!?
- Sambata viitoare, astfel ca nu ne afecteaza programul scolar! La ora 11 vom fi acolo, stadionul Panduru.
- Deci Olivia, ce melodie vom aborda? intreb eu putin curioasa.
Bruneta plina de incredere in sine raspunse:
- ''Broken rose!''...
Capitolul 4
Ma chinui sa descifrez gestul lui Bodo, desi e tot mai enigmatic. Las in urma aceasta sinchiseala si ma apuc sa-mi restabilesc gandurile si sa le pun intr-o ordine mai precisa.
Viata mi-a luat o intorsatura gresita, iar eu n-o sa stau cu mainile in san. Este dimineata si soarele imi orbeste ochii cu razele sale patrunzatoare. Este din cate vad, pe calendarul agatat in perete; sambata. O zi de libertate pe care mi-o voi petrece prizoniera intre patru pereti. Sunt adancita in suferinta si pot sa simt clar cum inima sangereaza de otrava. Toata viata mi s-a reprosat ca nu sunt buna, ca nu stiu ce. Am invatat ignor cu desavarsire toate aceste cuvinte si jigniri, care nu dau decat urme de lipsa de bun simt. Eu sunt eu, asa ca sa nu se compare cu mine!
Stau intinsa pe pat privind in vag tavanul. E o intindere de var alb lucrata cu maiestrie de zidari. Lustra este stinsa. Patul meu este dezordonat si la fel sunt si sentimentele mele. Nu mai pricep nimic. Am luat acel 4 la fizica, daca ii spun mamei, va suferi enorm. I-am promis serios ca nu vor mai fii note sub 6, dar de unde. Cu un profesor ca al meu ma mir!
Imi plimb picioarele unele peste altele in pat. N-am stare. Anxietatea se transforma in nervi fara sursa de provenienta. Stau asa ore intregi pana la pranz. Nici la micul dejun nu ma deranjez sa ma duc.
Pe la 12,30 telefonul meu suna intruna. Ma uit disperata sa vad cine era. Pe ecran apare numele Oliviei. Inima imi sta in loc si parca totusi astept cu nerabdare sa-i vorbesc. Au trecut 5-6 zile , poate chiar saptamana. Apas pe butonul de acceptare si duc celularul la ureche.
- Denissu, esti bine? Cum te simti? spuse Olivia cu o stare de ingrijorare. N-ai mai dat semn de o saptamana? Ce s-a intamplat?
- Mi-ai respectat dorinta! Asta ai facut!
- Denissu, peste o saptamana avem proba de auditii, vreau sa stiu daca vii depinde de tine!
- Cum ramane cu Bodo? intreb eu putin ironica.
- Bodo ni se va alatura! Te rog, Denissu. Trebuie sa ne atingem visul! Te rog spune-ne!
- Dar eu ce voi face...Nu sunt pregatita! exclam eu cu o voce slaba.
- Tu esti sufletul formatiei! Tu vei da valoare la RED STONES!
Cuvintele ei m-au marcat profund si sinceritatea cu care le rostise si mai tare. Faptul ca vroia sa facem o formatie cu mine ca solista, cu vocea mea cu melodiile mele. Cu toate astea, ma simt flatata ca totul sta pe baza mea. Accept propunerea ei si stabilim si o intalnire impreuna: eu, Olivia si Bodo. upa ce termin convorbirea, ma imbrac intr-un hanorac maroniu si o pereche de blugi mulati. Parul il las desfacut si pornesc pe scari in jos, inhatand telefonul in graba. Casa era pustie. Pasii mei avura ecou, semn ca traiesc intr-un loc inchis si sufocant. Merg cu taxiul pana la parc. Acolo gasesc pe cei doi uimiti si veseli ca ma revad dupa atata timp. Citesc in ochii Oliviei un dor apasator si duios , iar la Bodo un dulce sentiment de revedere. Ii pup pe amandoi pe obraji si incepem sa discutam. Bodo frecandu-si mainile,ma roaga sama alatur formatiei.
- Bine fie! Visul nostru va deveni real! Sa punem Red Stones pe picioare! Cand e reprezentatia!?
- Sambata viitoare, astfel ca nu ne afecteaza programul scolar! La ora 11 vom fi acolo, stadionul Panduru.
- Deci Olivia, ce melodie vom aborda? intreb eu putin curioasa.
Bruneta plina de incredere in sine raspunse:
- ''Broken rose!''...
...............![[Imagine: bnkWUB1.png?1]](http://i.imgur.com/bnkWUB1.png?1)