One-shots.

[Abbeh.]

@.Denissu, thanks că ai trecut pe aici şi mă bucur că-ţi plac.
Åži acum, alt oneshot.

Te iubesc.

Îl văd, e acolo cu prietenii lui, râde şi e fericit. Eu, stau şi-l privesc de aici, de la fereastra camerei mele şi aştept sincer să mă sune. Inima îmi bate ca la maraton şi obraji-mi acum roşii ard. Îmi sclipesc ochii când îl văd şi mă pierd de-a dreptul. Îmi vine să râd în ultimul hal, cel mai probabil ca o isterică.
Are un zâmbet fabulos, după ani întregi în care mi-a fost alături, momente pe care le-am petrecut împreună şi l-am simţit aproape, nu i-am putut găsi vreun defect. Ochii lui mari şi verzi, atât de sinceri sclipesc chiar şi noaptea.
Mereu a fost nevoie doar de un telefon sau sms şi el a fost lângă mine; şi eu lângă el. Suntem cei mai buni prieteni de când l-am văzut prima dată şi mereu am spus că ar fi imposibil să-l plac.
Mă ajută să trec peste, iar mai nou, dacă se uită după alte fete când e cu mine mă simt extraordinar de geloasă; pur şi simplu îl vreau doar pentru mine.
Acum câteva luni treaba stătea altfel; el era doar cel mai bun prieten al meu, pe care pot conta oricând, dar niciodată văzut ca pe un potenţial iubit.
Şi acum ce? Ce-aş putea spune? Că m-am îndrăgostit?
Nu, nu cred. În fond, ce sunt îndragostiţii?
Nu sunt altceva decât nişte toxicomani în legalitate, înşelaţi de propria judecată.
Iar eu nu sunt aÅŸa. Nu!
Refuz să cred că m-am îndrăgostit de cel mai bun prieten al meu...