29-08-2010, 05:30 PM
Va multumiiim pentru comentrii fetelor si sper ca veti comenta si capitolul asta:D
So...lectura placuta^_^
Eram in gradina asezata in leagan gandindu-ma la discutia mea cu Stella. Nu intelegeam de ce ma mintea, pentru ca era evident ca asta facea.
Credeam ca eram cele mai bune prietene si ne puteam spune uneia alteia totul. Mi-am acoperit fata cu mainile stand asa cateva minute. Dupa aceea m-am ridicat greoi de pe scaun intrand in vila. Am intrat in bucatarie deschizand frigiderul. Am bagat mana inauntru luandu-mi cutia cu lapte. Mi-am turnat intr-un pahar dupa care am pus cutia la loc. Am urcat in camera mea cu paharul in mana. M-am asezat pe pat luand cateva guri din lichidul albicios, dupa care l-am asezat pe noptiera. M-am intins pe suprafata moale inchizand ochii.
Dupa ce am meditat putin, am hotarat ceva. Nu vroiam sa raman suparata pe ea, in fond, era cea mai buna prietena a mea si singura, pentru ca celelalte fete se dadeau pe langa mine doar pentru ca eram bogata. Nu suportam lucrul asta. Decat sa am prieteni falsi, mai bine sa nu am deloc.
In pauza, m-am dus la bruneta cerandu-mi scuze pentru comportamentul meu de seara trecuta. Ea a zambit luandu-ma in brate.
La celelalte ore nu s-a intamplat nimic extraordinar cu exceptia prostiilor facute de prietena mea. Abea ma abtineam sa nu rad. Parca venise de pe Marte, sau Aprilie, cum zisese ea, ca dupa planeta Marte urmeza Aprilie.
Cand m-au observat, cei doi s-au ridicat in picioare salutandu-ma politicos. Am facut si eu acelasi lucru dupa care am privit-o intrbatoare pe bunica. Aceasta s-a ridicat de pe fotoliul pe care statuse si s-a apropiat de mine.
-Bine ai venit draga mea! Sa tii prezint pe domni: El este domnul Sebastian Bonarotti, iar celalalt este fiul dumnealui, Kevin, viitorul tau logodnic.
-Viitor ce? am zis speriata. Nu-mi venea sa cred ce auzisem. Logodnic, unde, cum? Nu mai intelegeam nimic. Ma scuzati! am continuat urcand in fuga scarile si intrand in camera mea. M-am trantit pe pat tinand o perna in brate.
Nu dupa mult timp, in camera a intrat femeia ce-mi era ca o mama.
-Draga mea, stiu ca te-am luat prin surprindere, dar trebuie sa ma intelegi. Afacerile nu ne merg prea bine, iar domnul Bonarotti a zis ca o sa ne ajute doar daca tu te casatoresti cu fiul lui. Trebuie sa intelegi! Daca nu faci asta o sa se duca de rapa afacerea pentru care tatal tau a trudit atata timp sa o puna pe picioare. mi-a zis bunica. Eu deja incepusem sa plang. M-am ridicat din pat uitandu-ma furioasa spre ea.
-Si crezi ca-mi pasa? E in joc fericirea mea. Cum crezi ca o sa ma casatoresc cu un barbat pe care nu-l iubesc, cum? Te urasc, va urasc pe toti! spun dupa care ies ca vijelia din camera coborand scarile si iesind afara. Am inceput sa fug nepasandu-mi de nimic. Incepuse si ploaia. Si ce ploaie! Era furtuna. Hainele mi se lipisera de corp eu incepand sa tremur din cauza vantului. Nu-mi pasa, nu-mi mai pasa de nimic. Mergeam cu capul in pamant, mii de lacrimi brazdandu-mi fata. Nu-mi venea sa cred ca mi se intampla una ca asta.
Dintr-o data am auzit un clacson puternic de masina. Mi-am ridicat privirea. Eram in mijlocul strazii si o masina se indrepta periculos spre mine. Am inchis ochii asteptand impactul, dar am simtit doar doua maini ce ma trageau inapoi.
Am deschis incet ochii ridicandu-mi privirea. Cel ce ma salvase era Kevin.
-De ce m-ai salvat? Nu puteai sa ma lasi sa mor? Mai bine asta decat sa ma marit cu tine! am zis dandu-i cu pumnii in piept. Acesta nu a schitat niciun gest lasandu-ma sa ma calmez dupa care m-a luat in brate ducandu-ma la masina lui. M-a asezat pe scaunul din dreapta, el punandu-se la volan. Si-a dat geaca jos acoperindu-ma cu ea.
Mi-am lipit capul de geam privind pierduta ploaia ce incepea sa se domoleasca.
Cred ca am adormit deoarece atunci cand am deschis ochii eram intr-o camera mare, de culoare albastra amenajata cu foarte mult gust. Am incercat sa ma ridic, dar ma durea tot corpul. Pana la urma am reusit. Am dat patura de pe mine punandu-ma pe picioare. Cand m-am uitat in jos, am observat ca eram imbracata cu o camasa ce-mi ajungea pana putin mai jos de fund. Am pasit pe covorul moale iesind din camera intr-un hol. Priveam peretii ce erau incarcati cu tablouri. Am coborat scarile intrand in bucatarie. Acolo, la o masa, cu capul in palme, statea satenul.
-C-ce caut eu aici? l-am intrebat cu o voce joasa, iar acesta si-a ridicat capul apropiindu-se de mine.
-De ce te-ai dat jos din pat? Trebuie sa te odihnesti. mi-a zis ingrijorat. In acel moment am simtit cum pamantul se duce de sub mine si nu mai aveam stabilitate. Cadeam daca nu m-ar fi prins baiatul.
-Odihneste-te printesa. Vom vorbii maine! am auzit ca prin vis inainte de a adormi.
So...lectura placuta^_^
Capitolul 4
Eram in gradina asezata in leagan gandindu-ma la discutia mea cu Stella. Nu intelegeam de ce ma mintea, pentru ca era evident ca asta facea.
Credeam ca eram cele mai bune prietene si ne puteam spune uneia alteia totul. Mi-am acoperit fata cu mainile stand asa cateva minute. Dupa aceea m-am ridicat greoi de pe scaun intrand in vila. Am intrat in bucatarie deschizand frigiderul. Am bagat mana inauntru luandu-mi cutia cu lapte. Mi-am turnat intr-un pahar dupa care am pus cutia la loc. Am urcat in camera mea cu paharul in mana. M-am asezat pe pat luand cateva guri din lichidul albicios, dupa care l-am asezat pe noptiera. M-am intins pe suprafata moale inchizand ochii.
Dupa ce am meditat putin, am hotarat ceva. Nu vroiam sa raman suparata pe ea, in fond, era cea mai buna prietena a mea si singura, pentru ca celelalte fete se dadeau pe langa mine doar pentru ca eram bogata. Nu suportam lucrul asta. Decat sa am prieteni falsi, mai bine sa nu am deloc.
* * *
A doua zi a venit cu pasi repezi. M-am ridicat somnoroasa din pat destinzandu-mi trupul. Desi era doar ora sapte, soarele stralucea puternic pe cer incalzind pamantul. Am mai admirat putin bila galbena si stralucitoare dupa care am intrat in baie facandu-mi siesta de dimineata. M-am imbracat cu o fusta pana putin mai sus de genunchi de un verde crud, un tricou galben si sandale asortate. Mi-am pieptanat parul dupa care m-am machiat discret. Mi-am luat geanta coborand in sufragerie pentru a lua micul dejun.* * *
In clasa era o agitatie de nedescris. Am oftat asezandu-ma in prima banca din mijloc. Mi-am scos cartiile incepand sa citesc ceva din cartea de istorie. Am fost atenta la toate orele spre deosebire de Stella care dormise majoritatea timpului.In pauza, m-am dus la bruneta cerandu-mi scuze pentru comportamentul meu de seara trecuta. Ea a zambit luandu-ma in brate.
La celelalte ore nu s-a intamplat nimic extraordinar cu exceptia prostiilor facute de prietena mea. Abea ma abtineam sa nu rad. Parca venise de pe Marte, sau Aprilie, cum zisese ea, ca dupa planeta Marte urmeza Aprilie.
* * *
Inca o zi obositoare de scoala s-a sfarsit. Am bagat masina in garaj -deoarece urma sa ploua avand in vedere norii intunecati ce domneau pe cer- si am intrat in vila. M-am descaltat dupa care am vrut sa intru in camera mea, dar cand am trecut prin sufragerie, m-am oprit. Acolo, pe canapea, erau asezati doi barbati. Primul, avea parul negru si ochii verzi si cred ca avea in jur de patruzeci de ani. Celalalt era leit el, doar ca varianta mai tanara. Cred ca avea aproximativ douazeci de ani.Cand m-au observat, cei doi s-au ridicat in picioare salutandu-ma politicos. Am facut si eu acelasi lucru dupa care am privit-o intrbatoare pe bunica. Aceasta s-a ridicat de pe fotoliul pe care statuse si s-a apropiat de mine.
-Bine ai venit draga mea! Sa tii prezint pe domni: El este domnul Sebastian Bonarotti, iar celalalt este fiul dumnealui, Kevin, viitorul tau logodnic.
-Viitor ce? am zis speriata. Nu-mi venea sa cred ce auzisem. Logodnic, unde, cum? Nu mai intelegeam nimic. Ma scuzati! am continuat urcand in fuga scarile si intrand in camera mea. M-am trantit pe pat tinand o perna in brate.
Nu dupa mult timp, in camera a intrat femeia ce-mi era ca o mama.
-Draga mea, stiu ca te-am luat prin surprindere, dar trebuie sa ma intelegi. Afacerile nu ne merg prea bine, iar domnul Bonarotti a zis ca o sa ne ajute doar daca tu te casatoresti cu fiul lui. Trebuie sa intelegi! Daca nu faci asta o sa se duca de rapa afacerea pentru care tatal tau a trudit atata timp sa o puna pe picioare. mi-a zis bunica. Eu deja incepusem sa plang. M-am ridicat din pat uitandu-ma furioasa spre ea.
-Si crezi ca-mi pasa? E in joc fericirea mea. Cum crezi ca o sa ma casatoresc cu un barbat pe care nu-l iubesc, cum? Te urasc, va urasc pe toti! spun dupa care ies ca vijelia din camera coborand scarile si iesind afara. Am inceput sa fug nepasandu-mi de nimic. Incepuse si ploaia. Si ce ploaie! Era furtuna. Hainele mi se lipisera de corp eu incepand sa tremur din cauza vantului. Nu-mi pasa, nu-mi mai pasa de nimic. Mergeam cu capul in pamant, mii de lacrimi brazdandu-mi fata. Nu-mi venea sa cred ca mi se intampla una ca asta.
Dintr-o data am auzit un clacson puternic de masina. Mi-am ridicat privirea. Eram in mijlocul strazii si o masina se indrepta periculos spre mine. Am inchis ochii asteptand impactul, dar am simtit doar doua maini ce ma trageau inapoi.
Am deschis incet ochii ridicandu-mi privirea. Cel ce ma salvase era Kevin.
-De ce m-ai salvat? Nu puteai sa ma lasi sa mor? Mai bine asta decat sa ma marit cu tine! am zis dandu-i cu pumnii in piept. Acesta nu a schitat niciun gest lasandu-ma sa ma calmez dupa care m-a luat in brate ducandu-ma la masina lui. M-a asezat pe scaunul din dreapta, el punandu-se la volan. Si-a dat geaca jos acoperindu-ma cu ea.
Mi-am lipit capul de geam privind pierduta ploaia ce incepea sa se domoleasca.
Cred ca am adormit deoarece atunci cand am deschis ochii eram intr-o camera mare, de culoare albastra amenajata cu foarte mult gust. Am incercat sa ma ridic, dar ma durea tot corpul. Pana la urma am reusit. Am dat patura de pe mine punandu-ma pe picioare. Cand m-am uitat in jos, am observat ca eram imbracata cu o camasa ce-mi ajungea pana putin mai jos de fund. Am pasit pe covorul moale iesind din camera intr-un hol. Priveam peretii ce erau incarcati cu tablouri. Am coborat scarile intrand in bucatarie. Acolo, la o masa, cu capul in palme, statea satenul.
-C-ce caut eu aici? l-am intrebat cu o voce joasa, iar acesta si-a ridicat capul apropiindu-se de mine.
-De ce te-ai dat jos din pat? Trebuie sa te odihnesti. mi-a zis ingrijorat. In acel moment am simtit cum pamantul se duce de sub mine si nu mai aveam stabilitate. Cadeam daca nu m-ar fi prins baiatul.
-Odihneste-te printesa. Vom vorbii maine! am auzit ca prin vis inainte de a adormi.
After a while you learn the difference between holding a hand and falling in love. You begin to learn that kisses don`t always mean something. Promises can be broken just as quickly as they are made and that goodbyes really are forever. . .