27-08-2010, 11:20 PM
Avertisment: Acest capitol are o scena shounen-ai.
Simti cum o raza calda de soare ii mangaia obrajii. Trupul ii amortise sub o plapuma grea, iar frunta nu i se mai parea la fel de fierbinte ca acum... Sa fi fost minute? Dar cum s-ar fi putut lumina la putin timp dupa ora noua seara? Atunci trebuiau sa fie ore... Dar unde se afla?
Deschise ochii, iar inaintea lor nu se afla decat o ceanta densa. La scurt timp insa, o imagine incepu sa devina clara. Intai zari un contur de om: putea sa vada o fata putin cam lunga, un gat putin cam scurt, niste umeri lati si un abdomen ce parea plat. Apoi, reusi sa distinga chipul acelei persoane. Vazu niste dinti albi ca laptele incadrati de niste buze cam palide, un nas carn, iar deasupra lui o pereche de ochi albastri ca marea inainte de furtuna, niste ochi in care jucau sclipiri vesele. Pe fruntea omului stateau cateva bucle blonde- ca spicele de grau...
Se repezi cu bratele deschise la tanarul pe care il recunoscuse.
- Bogdan! Bogdan! Cat ma bucur sa te...
- Si eu ma bucur de revedere, draga, o intrerupse Bogdan. Credeam ca mai trebuie sa astept vreo doua zile pana sa te trezesti.
- Ei, acum si tu...
Roxana incerca sa nu-si piarda capul. Arunca o privire asupra camerei in care se afla. Dupa ce o cerceta, isi dadu seama ca nu putea fi a prietenului sau. Peretii erau albi ca cea mai pura zapada, si nu de culoarea nisipului. De tavan atarna o lustra veche, in timp ce lustra lui Bogdan era un disc ce oferea lumina si caldura. In plus, camera era extrem de ordonata. Pe de alta parte, podeaua din camera amicului ei era tot timpul acoperita aproape in totalitate cu haine, manuale si ghiozdane.
" Este cu siguranta o diferenta de caracter intre ei doi. Nu credeam ca doi ani diferenta pot insemna atat de mult. Totusi, se vede ca asta e o garsoniera. Poate ca este verificat lunar de catre parintii lui acest Ovidiu." gandi tanara.
- Uimita, nu? Pana la urma, Ovi si-a dus propunerea pana la capat. Stai linisita" le-am spus parintilor tai ca nu te-ai simtit prea bine si te-ai hotarat sa ramai la mine. Ce-i drept, fratele tau mi-a comunicat pe un ton foarte amabil ca ma va taia in bucati daca iti fac ceva.
Abia atunci isi dadu seama cat ii lipsise umorul lui Bogdan in seara trecuta. Era sigura ca s-ar fi simtit mult mai stingherita in garsoniera lui Ovidiu daca bunul sau prieten nu i-ar fi distrus toate temerile doar prin prezenta sa. Nu aruncase o privire asupra hainelor in care era imbracata pana atunci. Deodata insa, vru sa vada in ce o schimbasera.
Purta o pijama larga, lipsita de feminitate, cenusie si neatractiva. Totusi, se simtea bine in ea. N-ar fi suportat sa mai stea o clipa in hainele purtate cu o seara inainte. Brusc, il vazu pe Ovidiu iesind din baie. Parea obosit, deoarece sub ochii lui se aflau doua umbre, iar chipul sanatos parea acum tras, cu pometii mult prea proeminenti.
" Poate ca a avut grija de mine in timpul noptii."
Roxana fu chemata la micul dejun, ce consta in doua felii de paine prajita si o cana cu lapte cald amestecat cu miere. Ii fu greu sa mearga si se clatina serios de cateva ori, astfel incat statul pe scaun i se paru o binecuvantare. Sorbi laptele cu inghitituri mari, zgomotoase, iar painii nu ii dadu nicio atentie. Se simtea mai bine si abia astepta sa se reintalneasca cu fratele si cu parintii sai. I se parea ca amintirea lor era din ce in ce mai vaga, ca se afla la mii de kilometri distanta fata de ei.
Dupa micul dejun, imbraca cu regret hainele cu care ajunsese acolo. Fiecare fibra a lor ii reamintea de galagia pe care o indurase, de multimea sufocanta si de starea in care era odata ajunsa in tramvai. Deodata, isi dadu seama ca cei doi tineri disparusera chiar de sub nasul ei la micul dejun. Stia ca n-aveau cum sa iasa, caci usa din lemn de brad i-ar fi tradat. Balcon nu era, astfel ca singurul loc in care se puteau duce era baia. Incepu sa se intrebe ce ar putea face doi barbati intr-o baie. Nu puteau intra pe rand?
Vazu ca usa de la baie era putin crapata. Curiozitatea ii ardea sufletul. A decis in cele din urma sa priveasca. Ceea ce a vazut a socat-o. Cei doi nu numai ca isi atinsesera buzele, dar se sarutau de-a dreptul.
Se simti distrusa. Visase atat la Bogdan, chicotise de nenumarate ori la gandul ca se vor casatori si vor da nastere unor copii amuzanti, iar totul se naruia. Se invinovati ca fusese atat de visatoare. Se departa de usa cu pasi usori, pentru a nu fi auzita. Apoi, cu o voce poruncitoare le striga:
- Haideti, lenesilor! Cred ca familia imi fierbe acasa, iar voi cine stie ce faceti acolo!
Tinerii barbati iesira. La o privire mai atenta, se putea citi o urma de rusine pe chipurile lor. Erau gata imbracati, astfel ca singurul lucru pe care il aveau de facut era sa plece.
Nota: Scenele shounen-ai sunt foarte rare (probabil asta e singura), deci n-am considerat necesar sa scriu asta la titlu. Voi pune un avertisment la fiecare capitol care are cate o scena "boyxboy".
Uimita
Simti cum o raza calda de soare ii mangaia obrajii. Trupul ii amortise sub o plapuma grea, iar frunta nu i se mai parea la fel de fierbinte ca acum... Sa fi fost minute? Dar cum s-ar fi putut lumina la putin timp dupa ora noua seara? Atunci trebuiau sa fie ore... Dar unde se afla?
Deschise ochii, iar inaintea lor nu se afla decat o ceanta densa. La scurt timp insa, o imagine incepu sa devina clara. Intai zari un contur de om: putea sa vada o fata putin cam lunga, un gat putin cam scurt, niste umeri lati si un abdomen ce parea plat. Apoi, reusi sa distinga chipul acelei persoane. Vazu niste dinti albi ca laptele incadrati de niste buze cam palide, un nas carn, iar deasupra lui o pereche de ochi albastri ca marea inainte de furtuna, niste ochi in care jucau sclipiri vesele. Pe fruntea omului stateau cateva bucle blonde- ca spicele de grau...
Se repezi cu bratele deschise la tanarul pe care il recunoscuse.
- Bogdan! Bogdan! Cat ma bucur sa te...
- Si eu ma bucur de revedere, draga, o intrerupse Bogdan. Credeam ca mai trebuie sa astept vreo doua zile pana sa te trezesti.
- Ei, acum si tu...
Roxana incerca sa nu-si piarda capul. Arunca o privire asupra camerei in care se afla. Dupa ce o cerceta, isi dadu seama ca nu putea fi a prietenului sau. Peretii erau albi ca cea mai pura zapada, si nu de culoarea nisipului. De tavan atarna o lustra veche, in timp ce lustra lui Bogdan era un disc ce oferea lumina si caldura. In plus, camera era extrem de ordonata. Pe de alta parte, podeaua din camera amicului ei era tot timpul acoperita aproape in totalitate cu haine, manuale si ghiozdane.
" Este cu siguranta o diferenta de caracter intre ei doi. Nu credeam ca doi ani diferenta pot insemna atat de mult. Totusi, se vede ca asta e o garsoniera. Poate ca este verificat lunar de catre parintii lui acest Ovidiu." gandi tanara.
- Uimita, nu? Pana la urma, Ovi si-a dus propunerea pana la capat. Stai linisita" le-am spus parintilor tai ca nu te-ai simtit prea bine si te-ai hotarat sa ramai la mine. Ce-i drept, fratele tau mi-a comunicat pe un ton foarte amabil ca ma va taia in bucati daca iti fac ceva.
Abia atunci isi dadu seama cat ii lipsise umorul lui Bogdan in seara trecuta. Era sigura ca s-ar fi simtit mult mai stingherita in garsoniera lui Ovidiu daca bunul sau prieten nu i-ar fi distrus toate temerile doar prin prezenta sa. Nu aruncase o privire asupra hainelor in care era imbracata pana atunci. Deodata insa, vru sa vada in ce o schimbasera.
Purta o pijama larga, lipsita de feminitate, cenusie si neatractiva. Totusi, se simtea bine in ea. N-ar fi suportat sa mai stea o clipa in hainele purtate cu o seara inainte. Brusc, il vazu pe Ovidiu iesind din baie. Parea obosit, deoarece sub ochii lui se aflau doua umbre, iar chipul sanatos parea acum tras, cu pometii mult prea proeminenti.
" Poate ca a avut grija de mine in timpul noptii."
Roxana fu chemata la micul dejun, ce consta in doua felii de paine prajita si o cana cu lapte cald amestecat cu miere. Ii fu greu sa mearga si se clatina serios de cateva ori, astfel incat statul pe scaun i se paru o binecuvantare. Sorbi laptele cu inghitituri mari, zgomotoase, iar painii nu ii dadu nicio atentie. Se simtea mai bine si abia astepta sa se reintalneasca cu fratele si cu parintii sai. I se parea ca amintirea lor era din ce in ce mai vaga, ca se afla la mii de kilometri distanta fata de ei.
Dupa micul dejun, imbraca cu regret hainele cu care ajunsese acolo. Fiecare fibra a lor ii reamintea de galagia pe care o indurase, de multimea sufocanta si de starea in care era odata ajunsa in tramvai. Deodata, isi dadu seama ca cei doi tineri disparusera chiar de sub nasul ei la micul dejun. Stia ca n-aveau cum sa iasa, caci usa din lemn de brad i-ar fi tradat. Balcon nu era, astfel ca singurul loc in care se puteau duce era baia. Incepu sa se intrebe ce ar putea face doi barbati intr-o baie. Nu puteau intra pe rand?
Vazu ca usa de la baie era putin crapata. Curiozitatea ii ardea sufletul. A decis in cele din urma sa priveasca. Ceea ce a vazut a socat-o. Cei doi nu numai ca isi atinsesera buzele, dar se sarutau de-a dreptul.
Se simti distrusa. Visase atat la Bogdan, chicotise de nenumarate ori la gandul ca se vor casatori si vor da nastere unor copii amuzanti, iar totul se naruia. Se invinovati ca fusese atat de visatoare. Se departa de usa cu pasi usori, pentru a nu fi auzita. Apoi, cu o voce poruncitoare le striga:
- Haideti, lenesilor! Cred ca familia imi fierbe acasa, iar voi cine stie ce faceti acolo!
Tinerii barbati iesira. La o privire mai atenta, se putea citi o urma de rusine pe chipurile lor. Erau gata imbracati, astfel ca singurul lucru pe care il aveau de facut era sa plece.
Nota: Scenele shounen-ai sunt foarte rare (probabil asta e singura), deci n-am considerat necesar sa scriu asta la titlu. Voi pune un avertisment la fiecare capitol care are cate o scena "boyxboy".
Cine spune ca n-a avut parte de tristete este un mincinos.
Violenta este ultimul refugiu al incompetentei.
Optimistul e un prost fericit. Desigur, pesimistul e doar prost.
Nu sufar de nebunie, ma bucur de ea in fiecare clipa!
Violenta este ultimul refugiu al incompetentei.
Optimistul e un prost fericit. Desigur, pesimistul e doar prost.
Nu sufar de nebunie, ma bucur de ea in fiecare clipa!