Inimile noastre bat ROCK [+16/+18]

[Heartagrama]

Capitolul 6
~Lantisorul bunicii~

Sasuke: Am plecat in graba de la asa zisa mea casa. Hinata a intrecut masura cu ceea ce a zis. Stie bine ca daca incalca promisiunea facuta va muri odata cu noi sau….Sakura va fi nevoita sa o omoare odata ce va gasi colierul bunicii ei.
Am lasat deoparte gandurile acelea si m am concentrat pe drumul meu. Nu stiam unde merg, nu stiam unde vroiam sa merg. Ma duceam acolo une vroiau aripile mele desi, nu mi prea place unde ma duc ele. In departare se vedea o casa mare alba destul de cunoscuta. Geamul de la camera de sus era larg deschis iar perdelele erau fluturate de vant inafara incaperii.
Am aterizat intr un copac din apripierea casei si mi am retras aripile apoi mi am pus pe mine camasa care era legara la brau. Dupa ce m am asigurat ca nu m a vazut nimeni am sarit in copacul din fata casei. Nu se vedea mare lucru de afara dar, de la balcon se vedea mult mai bine. Am aterizat usor in balcon si am intrat in camera. Pe patul acoperit cu un cearsaf alb dormea rozalia. Cred ca visa si, strangea ceva in mana dar, nu se putea vedea ce anume. M am asezat pe covor langa patul ei si ma uitam la ea. Era ca un inger cand dormea dar, ce strangea asa tare la piept? Am vazut ca inceout sa se agite asa ca m am ascuns dupa dulapul ei ca nu cumva sa ma vada daca se trezea.

Sakura: -Bunico, stai!! Am strigat si m am ridicat din pat cu mana dreapta stransa la piept si cealalta intinsa in fata.
Mi am indepartat mana de langa corpul meu si am deschis o; nu era nimic.
“-Cand te vei trezi, colierul de la mine va disparea.”
Cred ca a avut dreptate. M am dat incet jos din pat si am iesit pe balcon ca sa I au o gura de aer. M am uitat indelung la luna ce lumina strada cu o noanta usoara de albastru. M am intors in camera si am inceput sa mi caut haine. Am luat din dulap niste blugi negri, un maieu de aceiasi culoare cu un mic dragon in partea dreapta si m am incaltat cu niste sk8 ari negri. Am coborat incet pe scari si am iesit in graba din casa. Daca luam masina faceam zgomot asa ca am ales sa alerg pana la biblioteca. Nu am intors capul sa ma uit cine era dar stiu ca eram urmarita. Am incepout sa alerg din ce in ce mai tare, pana am ajuns la biblioteca.
“-Cand ajungi la biblioteca uitate in stanga ta. Vei vedea o casa mare darapanata. Dute la usa si bate de doua ori apoi poti intra.”
In timp ce imi aduceam aminte de spusele bunicii mele, mergeam si le puneam in practica.
“-Intra incet si lasa usa deschisa. Urca pe scarile din dreapta doua trepte apoi sari direct la a patra. Dupa ce uric, in stanga ta este o usa acoperita cu praf; sterge partea de stanga de jos si citeste ce scrie acolo cu voce tare”
Nu stiu ce limba era dar am incercat cu greu sa citesc. Era vechea Japoneza si era mai greu de citit.
-流血の世界に、ドアを開き、
そして、私の背中の痛みを持ってみましょう.
“-Date doi pasi in spate si asteapta pana ce usile se vor deschide pana la capat. Cum auzi usile trantinduse de perete fugi fara sa intorci capul in urma ta. Cand ajungi in capat deschide repede usa apoi incideo cu forta.
-Dar…usa nu va cadea?
-Draga mea, acea usa nu a cazut la cel mai puternic cutremur din Japonia si crezi ca vor cadea din cauza ta?”
Dupa ce le am trantit m am rezemat cu spatele de ele si m am uitat in fata. Erau niste scari mari din argint laminate de luna. Era putin ciudat, nu amintesc sa mi fi spus ceva de ele, sau da?
“-Vei gasi niste scari albe laminate de luna dar, nu vei urca pe ele. Trebuie sa te urci pe balustra pana sus fara sa cazi. Apoi vei vedea usile podului. De aici sti ce trebuie facut.”
Am impreunat palmele si m am concentrat. Intre ele a aparut o mingiuta mica roz pe care am lipit o de usa. Aceasta a luminat toata camera iar usa se deschise.
Cifarul din dreapta camerei, trebuie deschis cu cheia de langa usa dar, sunt trei chiei. Nu am voie sa le sterg pe toate, trebuie sa o aleg pe cea corecta din propria intuitie. Razele lunii nu trebuie sa fie in camera decat dup ace voi allege cheia corecta pentru a deschide cufarul.
In moment ca alea nu stiam ce sa fac; niciodata nu am fost buna la asa ceva. Am inchis ochi si am inspirat adanc. Am intins mana si am lasat o sa aleaga singura cheia. Simteam cheia in mana mea, am simtit ca tot corpul mi se intoarce si se indreapta spre cufarul din mijloc. Am deschis incet ochi si m am lasat pe vine. M am folosit de o carpa de pe jos ca sa ster deschizatoarea si am bagat cheia inautru intorcand o cu ezitare. Sa auzit un clincet micut iar cufarul se deschise. Se pare ca am nimerit cheia corecta. Am deschis incet capacul si l am vazut. Pe o perna mare, rosie, din catifea, statea un colier din argint cu un safir albastru inchis inconjurat de niste diamante false.
“-Acel lantisor l am purtat in ziua nuntii si in ziua mortii mele. Tatal tau la luat si la dus in casa unde familita sa antrenat de a lungul anilor. Intr un colt indepartat al camerei trebuie sa gasesti un sul negru. Inauntru de afla sabia cu care am nimicit vampirii de la varsta ta si in special, pe ea se afla sangele lui Shira.”
Am deschis sulul si am vazut sabia bunicii mele. Pe ea inca se mai vedeau petele de sange ale lui.
“-Se spune, ca daca pui sabia in lumina lunii intr o zi de 13 ma poti vedea, sau poti vedea pe cineva pe care trebuie sa l omori desi nu sti cine este.”
Din pacate nu este 13 dar nu mai sunt multe zile pana atunci. Din moment ce este 3 mai sunt zece zile si, maine am scoala. O sa ma omoare profi ca n am fost azi dar, o sa face u rost de scutire.
Mi am pus sabia in spate si am luat lantisorul din cufar. O miscare rapida prin fata geamului mi a atras atentia cand vroiam sa ies. M am indreptat spre geam si l am deschis iesind afara. In dreapta mea zbura ceva dar era prea departe ca sa vad cine sau ce era. Am inchis geam si m am urcat pe acoperis sa vad unde anume se ducea. M am uitat la fasiru care era luminat de luna; era frumos asa cum a zis bunica mea. L am mai privit odata apoi mi l am pus la gat. Am inceput sa alerg spre capatul acoperisului apoi am sarit intr un copac.
“-Daca cineva ti se arata cand gasesti lantisorul si sabia trebuie sa l distrugi. Te vei simti ca un future care a inceput o viata noua. In cazul in care acel cineva este la o distant prea mare ca sa l prinzi scoate sabia si foloseste aceiasi migiuta ca ceea pe care ai folosit o sa deschizi usa. Ai grija, numai o sansa ai sa l tintesti asa ca fi precauta. Acea raza paralizeaza cand este folosita cu sabia.”
Se pare ca am tinta mai buna decat credeam, l am nimerit in…aripi? Daca era un inger, am dat de drac.
M am grabit sa vad ce nimerisem in aripi si sa l ajut in caz ca era ranit. Nu cazuse prea departe de mine asa ca, nu mi a luat mult sa ajung. Am coborat din copac si l am vazut.
Avea aripile mov si incetul cu incetul se retrageau in corpul unu baiat. Era brunet iar camasa o avea legata la brau. M am dus langa el si l am intors incet cu fata la mine. Cand am vazut cine era de fapt am ramas muta. Ce cauta el aici si mai ales de c ema urmarea pe mine? L am sprijinit de un copac din apropriere si am astepat. M a uital ma luna si ma gandeam la ce mi a zis bunica mea.
“-Si? Cine era?
-Era Shira; ma urmarise atata drum doar ca sa puna man ape colier, dar atunci nu stiam asta. Pe atunci crede am ca este o coincidenta ca se afla acolo si crede am ca adevaratul meu inamic disparuse, dar ma inselam. Inamicul meu statea in fata mea, inconstient si ranit de raza mea.
-Si, l ai omorat?
-Nu, am avut grija de ranile lui si am asteptat sa se trezeasca.”
Mi a zis sa l omor pe cel ce ma urmarit dar, nu pot s o fac. Chiar daca m au pacalit, nu merita sa moara.
“-Draga mea, cand iubesti ceva, trebuie sa l eliberezi!
-Ce legatura are asta cu ceea ce ti se intampla?
-Shira era prins de acea raza care il face inconstient. Pentru ca l iubeam prea mult, al dat jos acel camp si l am salvat de la moarte sigura.”
Atunci mi am amintit de Sasuke si de faptul ca putea murii. M am grabit sa scot bariera dar, nu se trezea. Statea nemiscat, precum o statuie. M am dat cativa pasi mai in spate si mi am indreptat privirea catre luna.
“-Cu timpul vei intekege ce inseamna sa iubesti persoana nepotrivita, pana atunci, traiesteti viata…”
-Cu bune si rele, a zis o voce inceata in acelasi timp cu gandul meu.
Mi am indreptat capul catre locul unde statea Sasuke dar, nu mai era acolo. M am ridicat alarmata de jos si m am uitat in jur; nici urma de el.
Am oftat dezamagita si m am mai uitat odata la luna.
-Tu poti vedea ce se intampla cu viata mea?
Imi va fi dor de ea. Cum ma pieptana noaptea ca sa pot adormi, cum mergeam ziua la biblioteca sa citesc despre familia mea, cum incepea sa rada cand il lasam pe tata fara pantaloni la antrenamente. Imi va fi dor de fiinta ei si de sufletul ei bun si curat.
Am sarit intr un copac si am incercat sa vad unde ma aflam exact. Daca acea saca era in spatele meu…casa mea este in dreapta mea. Hm… ce usor e atunci cand sti din ce directive ai plecat. Am ajuns acasa destul de repede, m am schimbat de haine si m am bagat in pat. Eram destul de obosita dupa asa noapte.

Sasuke:-Mersi baieti dar, de ce ati venit dupa mine?
-Ce? Si sa te lasam sa mori asa? Nici vorba baiete. A zis Naruto vesel.
-Imi pare rau pentru cearta, nu ar trebui sa mai facem asta doar ne cunoastem de mici, nu?
-Asa e prietene.
Ne am strans mainile si apoi ne am intors cu totii acasa. Hinata si a cerut scuze pentru ce a zis a promis ca nu va mai adduce vorba de acea “Piatra” niciodata.
Ca sa va lamuresc ce e cu piatra asta trebuie sa va zic ca, de cand lumile naotre traiau in evul mediu mereu au existat vampire si vrajitori. Acea piatra este o mingie multicolora care poate distruge orice vampire dar, exista un risc. Cel care va folosi piatra va muri odata cu victimele daca nu, razboinicul o va ucide ca nimeni sa nu mai afle de existent niastra si a pietrei. In cazul nostru daca piatra este folosita si daca Hinata supravietuieste, Sakura are sarcina de a o ucide. Aceasta “Piatra” si safirul de la lantisorul ei sunt legate printrun fel de magie.
Cand am fost cu Sakura in padure, pentru cateva minute, am reusit sa I aud gandurile, dar nu stiu cum. Cred ca acel safir iti poate da puterea asta, oare merge si cu piatra?
M am dus in camera ascunsa in spatele bibliotecii si am luat piatra de pe masa si m am concentrat.

“-Bunico, cum de avem aceste puteri?-
-Ei bine, cu mult timp in urmaau existam mai multe regate ce se luptau pentru putere si in fiecare regat exista cate un vrajitor. Familia noastra a trait timp de generatii dar toate s au oprit atunci. Acel vrajitor vroia puterea noastra si ca so i a, a inceput sa vaneze toti garienii care doborau vampirii. Stra stra stra bunica mea a fost si ea prinsa dar…cu ajutorul acelei celorlalti l au infrant. Sufletele lor s au stransformat in pulbere iar acea pulbere a devenit o mingie multicolora. “Piatra” o puteai folosi sa uzici vampire dar pretul era prea mare ca sa risti.”

Da, tot ce zice este adevarat. Dintr o data piatra a inceput sa tremure sis a ridicat din mainile mele. Sa dus in fata ferestrei si o imagine a aparut pe peretele din stanga mea. Era un barbat batran, cu barba alba si imbracat ca vrajitorii din vechime. Cred ca vrea sa ma avertizeze in leegatura cu ceva dar, cu ce?

“-Bunico, pot sa te intreb ceva?
-Sigur draga mea.
-Cine sunt eu cu adevarat?”