baloane

[Teh]

Salut : ) mulţam că treceţi pe aici. aş minţi dacă aş spune: o să vă iau în considerare sfaturile. Le citesc, îmi plac şi încerc să le pun în practică. ÎNCERC, dar parcă tot de capul meu, capul lor, ies poeziile astea. Poate cu timpul o să mă cizelez şi nu o să mai am atâtea probleme. Cu timpul şi practica. Sunt conştientă că şi estetic vb., nu arată bine şi nici nu se aud prea nbine şi nu cred că seamănă prea mult cu poezii dar... hei, sunt la început. Sper să comentaţi în continuare.
Asta am scris-o acu câteva zile dar acu' m-am gândit să o postez.

Doar doi

Doar două picături de ploaie macabru revărsate
Într-o lacună secată de speranţe.
Zâmbete, doar nişte gesturi slabe-ale-unei mici expresii.
Făr’ ca-acele două feţe pieziş să se privească.
Două trupuri trecând, depăşindu-se fără să se atingă
Într-o tăcere-absurdă, în două suflete silenţioase.
S-au văzut, s-au observat, doar printr-o dâră de parfum.
Într-un îndemn profund, dorinţa de-a-se-ntoarce a apărut.
Şi totuşi, cu paşi grăbiţi şi dureroşi, au călcat mai departe.
Acele două suflete ce-n acea zi s-au depăşit, urmau curând
Să se-ntâlnească, ca inime lor , de încântare să tresalte
Un sentiment identic şi nedefinit pusese stăpânire.
„ Eu sunt... ”, „ Tu eşti...?” a fost tăcerea spartă printr-o voce uşoară,
Cuvinte de-abia rostite şi apoi doar zâmbete mai fericite.
Doar doi copii se întâlniseră atunci, de mult,
Deşi sub formă de adulţi crescuţi, maturizaţi şi duşi în luptă,
Erau doar două suflete-n visare, în căutarea unui vis ne’ndeplinit.
Şi n-au cerut nicicând, un sentiment profund. Au vrut atât, atât,
Doar doi, ei doi, oricând, oricum. Doar doi.