Für Elise

[Teh]

Nu am comentat mai devreme, nici nu ştiam de existenţa acestui fic dar din diferite circumstanţe am ajuns şi eu pe aici. aşa că am zis să las un comentariu care, oricum nu cred că va supăra pe nimeni.

Uite o să menţionez la început ceva ce mă deranjează la titlu, anume că e în.. germană, cred, adică acel „ fur” . Puteai să îl pui pur şi simplu în limba română. Apoi mai sunt flashbackurile, end of flashback, sincer şi pe astea puteai să le pui în română ( în trecut, acum nu ştiu cât timp, înapoi în prezent, etc ) mereu m-au deranjat chestiile astea la un fic în română. Bine, nu mereu, de fapt e de curând. În rest, replicile din engleză, franceză, latină ce mai ai tu pe acolo, se îmbină perfect, merg perfect şi îmi plac, în afară de partea la titlu şi ceea ce am menţionat. ( oh şi pt replicile mai grele, scrie în josul paginii după ce termini, cu steluţă eventual, traducerea – deşi nu ai folosit nicio replică ieşită din comun până acum ) .

Prologul a fost foarte, foarte dar foarte reuşit. Chiar mi-a plăcut. Desigur, ai descris frumos şi asta a fost destul de bine, mi-a plăcut la nebunie partea aceea în care îşi descria păpuşa şi făcea analogia aia dintre ea , mamă , păpuşă şi tatăl ei ajuns în Rai ( ? ) deşi eu mă întreb de ce naiba nu voia să îi arate o poză ( deci existaaaaau fotografii pe vremea aia, yeah nu am noţiunea timpului şi am şi febră aşa că iertaţi-mă ) în fine, a fost frumos scris. Ai avut nişte greşeli de tastare pe care nu le-am notat, nişte virgule lipsă pe care nu le-am notat şi nişte diacritice lipsă .Pot presupune că persoanele dinaintea mea au notat greşelile de asemenea natură şi nu are rost să mă repet, plus că nu le-am notat şi mi-este imposibil să îmi amintesc. În orice caz, ai descris foarte bine. Partea în care a intrat L.... în casa lor a fost puţin stranie. Asta pt. că nu a fost descris chiar ca şi un impact, dar având în vedere faptul că deşi naraţiune era la persoana III, toată atenţia era revărsată asupra personajului Elise, deci se poate spune că era povestit într-o oarecare măsură prin ochii ei, aşa că se înţelege de ce impactul şi momentul acela a fost confuz, la o adică, a fost bine descris. De la început până la final, mi-a plăcut, a fost reuşit.

Acum, cât despre cele două capitole
Lady – Lady, din moment ce te-ai decis să foloseşti acest titlu, este un titlu, trebuie să îl scri cu literă majusculă la început, aşa se vede mai bine şi este şi mai corect. Şi Milady de asemenea Adică, nu doar când le foloseşti individual, ci pur şi simplu Lady Rose, pricepi tu..
masive de lemn – cred că în loc “ de” ai putea folosi “ din” , se înţelege mult mai bine şi este o formă ceva mai corectă, având în vedere că uşa era confecţionată din lemn. Mă rog, cred că înţelegi şi tu ce vreau să spun şi nu e cazul să o mai lungesc.
Ai folosit undeva „ statul Francez”, dacă ai de gând să fac „francez” cu „F” majusculă, atunci ar fi fost mai bine să scrii : Statul Francez, se vede mult mai bine şi e mai corect aşa.
Primul capitol ţi-a ieşit şi el bine, mi-a plăcut şi partea cu articolul din Times deşi mi s-a părut la un moment dat uşor informal, nu ştiu de ce. poate pt că tu ţi-ai ales o perioadă atât de îndepărtată în timp pt . a relata şi cuvintele, unele cuvinte, mi se par atât de noi, sau nu –doar folosite şi acum încât nu prea reuşesc să îmi fac o viziune prea bună. În orice caz, este interesant. Ai avut câteva greşeli de scriere, cred, pe undeva, de exprimare nu am văzut în mod special :-? . Ai descris bine şi plăcut, am putut să îmi fac o imagine bună asupra tuturor lucrurilor de acolo şi am văzut că nu ai lăsat descrierea doar pt şi din perspectiva Elisabethei, ci ai menţionat acolo şi gândurile Amandei, asta a fost oarecum reconfortant.
Hmm ceva ce aş fi vrut să notez este că am fost uimită de reacţia ei când a aflat de moartea părinţilor ei ( deşi dacă presupunerea mea este corectă şi probabil este şi evident... în fine ) adică, mă aşteptam să fie şi ea puţin mai... şocată, sau ceva de genul * laughs* Auuu muuuurit, ce mă fac fără ei? Mamă, tată, nu ! bla bla bla, dar de fapt ea mai mult se gândea la orfelinatul acela despre care nu am idee , adică nu ştiu care e treaba cu el deşi am presupunerile mele. În orice caz, a reacţionat cam rece dar având în vedere că ea este o domnişoară englezoaică, e de înţeles. Ai creat tipul perfect englez, o pot spune cu fermitate. Cât despre tipul ăla, avocatul, hmm, dur şi crud, fără pic de suflet, om inuman. A spus totul atât de rece şi fără să îi pese măcar de ceea ce zicea. Mi-a plăcut, clar. Deşi cred că mai bine de pricepi la descris locuri, situaţii, acţiunea. Cum credeam, nu eşti genul cu filozofatul, te pricepi mai bine cu acţiunea. Şi dialogul este bun : )

( acum mă duc să citesc următorul capitol )

Capitolul doi, trebuie să recunosc că m-a şocat. Mă aşteptam ca Elisabeth să fie elise, dar nu, acum observ că nu e deloc aşa. Deci, da, sunt şocată * laughs * într-un sens bun . Ai făcut o treabă foarte bună cu asta şi ideea mi se pare totodată originală, poate foarte originală şi captivantă, plus interesantă. Şi păstrezi şi misterul. E fooarte bine.
stătea întinsă pe o câmpie destul de întinsă.- doar chestiunea asta m-a deranjat la acest capitol, repetiţia asta m-a super deranjat. Ai putea spune : stătea aşezată pe o câmpie destul de întinsă, sau stătea întinsă pe o câmpie .. ( nu am un cuvânt, ceva sinonim cu mare, largă , întinsă, pricepi tu ). În orice caz, am văzut greşeli de tastare şi câteva cuvinte care nu aveau diacriticile puse, în rest : nimic de reproşat.
Aşa cum zicea cineva mai sus ( nu am citit comentariile dar mi-a sărit în ochi pur şi simplu ) : dialog, naraţiune,everything is there. E bine că te axezi pe acţiune şi pe locul unde eşti şi îmbini toate astea cu dialogul. Dacă ai băga filozofie în fic-ul tău, l-ar strica. Pt. că altfel este perfect, adică – îmi place, este interesant, captivant şi totodată foarte misterios, te face să te întrebi ce va fi în continuare.
În orice caz, nu pot pricepe de ce te subestimezi. Mă aşteptam la un dezastru, mă înarmasem cu toată răbdarea din lume şi când colo : ))) Doamne, m-am speriat degeaba. Povestea este minunată şi te pricepi foarte bine în ceea ce scri. Un singur cuvând de subestimare dacă mai aud şi bătaia ta nu o ia nimeni.
Acum ,despre acţiunea în sine, eu sunt total nedumerită şi îmi place. Mă întreb cine era fetiţa din tablou. Mă întreb de ce e Elise( Emily? ) acolo, şi de ce totul este... aşa. Mă întreb ce s-a întâmplat cu ani în urmă şi de ce au ajuns în situaţia asta. Apropo, unde naiba e Amanda? Era cu ele, cred, dar nici nu am realizat asta * laughs * nu am dat atenţie. În orice caz, îmi place, îmi place foarte mult.

Succes în continuare, baftă la scris şi aşteptăm ultimul capitol.

Ps: dacă te mai subestimezi, te pun să faci ture triple, soldat!