Ego, alter ego

[Paradox]

Scriu de ceva timp, desi m-am dat pe tanjala rau de tot in ultima vreme... Tocmai de aceea o sa postez poezii vechi. Dar imi va reveni si mie cheful... One day or another.


Dialog

M-am mutat într-o cameră insalubră de spital,
pentru că nu am mai avut curaj
să îmi caut inima.

Mi s-a înnegrit,
pentru că treceam absentă pe vechile alei
în paragină.

S-a fosilizat,
pentru că am uitat ce e curajul -
îmi acopeream ochii mai întâi cu moloz, apoi cu beton.

Åži la spital era un om, care mi-a spus :
“Mai aproape de nefiinţă decât de om
este Demiurgul”.

“Mai degrabă privesc pe geam, la vechile mele alei
decat să ajung unde poate ajunge oricine”, i-am răspuns.

“Nu vrea nimeni cu adevărat. Şi stii de ce?
Pentru că
acolo nu se află nimic.”

Şi ochii lui iluzorii îmi cercetau trupul
de parcă vedeau numai pante, valuri şi văi cu fum
hieratic.

“Sunt obosită. Vreau să dorm,
vreau să ajung
în visare;
dar nu vreau să fiu
visare.”

Åži am adormit.