22-08-2010, 02:58 PM
Next:
Shinigami, in traducere "zeu al morții", este numele japonez pentru personificarea mortii, mai exact a mortii cu coasa, importata in Japonia din Europa in perioada Erei Meiji.
“Zeu al mortiiâ€, repet pentru a cinciea oara in mintea mea. Citind de patruzeci si opt de ore detalii despre Shinigami am ajuns la urmatoarea concluzie: exista doua variante din perspectiva carora puteam privi situatia:
1.Kira a facut un pact cu un Shinigami si astfel pot explica cum a reusit sa omoare detinutii.
2. Ryuuzaki si-a batut joc de mine.
Desi ambele variante pareau destul de plauzibile, chiar si prima, tindeam sa inclin spre varianta numarul doi. Ei bine, cazul ar fi destul de simplu daca stau sa-l privesc din perspectiva numarului unu, insa imi este destul de greu sa cred in fantezii de genul. Zeu al mortii? sa fim seriosi! In credinta mea nu exista asa ceva sau cel putin pe mine nu m-a invatat nimeni de aceasta moarte cu coasa. Daca ar mai fi trait mama… as fi putut-o intreba; nu cred ca tata are prea multe cunostinte despre crestinism. Revenind la subiect, toate chestia asta cu Shinigami mi se pare o adevarata prostie. Daca stau bine sa ma gandesc, daca as merge pe ideea ca(,) Kira a facut un pact cu un Shinigami, atunci asta nu ar explica cum au murit acei oameni. Am citit in ziare ca detinutii mureau ori toti o data, ori pe rand. Daca Kira iar fi zis acelui Shinigami sa omoare persoana din sectia de politie din vestul orasului– o voi numi A- si o alta persoana, B, din partea estica a orasului, atunci el s-ar fi dus la A, ar fi omorat-o, apoi ar fi mers spre B. Dar, daca Kira iar fi zis sa-l omoare si pe A si pe B in acelasi timp, cum ar fi procedat Shinigami? Nu prea se leaga. Dupa asta, mai exista inca o problema. De unde stia Shinigami pe cine sa omoare? Kira ar fi stiut cum arata persoanele respective, insa nu avea de unde sa ia numele lor sau adresele. Nu prea imi vine sa cred ca il punea pe Shinigami sa urmareasca fiecare criminal in parte, apoi sa-i zica numele si abia dupa sa-l omoare. Si acum, daca tot m-am gandit la asta, am gasit inca o problema. Shinigami acela nu era vazut si de ceilalti oameni? Daca asta ar fi atunci faza cu urmaritul criminalilor cade.
Mi-am lasat capul pe spatarul scaunului, privind tavanul. Am oftat. Atat de multe probleme! Nu vad nici un raspuns pentru ele… Totousi daca o iau pe partea celalta si merg pe varianta numarul 2, nici asa nu prea merge. Adica… Ryuuzaki chiar nu mi se pare genul de persoana neserioasa, care sa glumeasca cu angajatii lui. As putea fi optimist si sa cred ca a vrut sa ma ajute. Daca as face asta atunci as ajunge inapoi la prima variant unde sunt o multime de probleme.
Am oftat din nou, aruncad cate o privire la obiectele din camera. M-am ridicat brusc cand am laut contact vizual cu un caiet negricios… jurnalul. M-am pleznit cu palma dreapta peste frunte.
-Am uitat de tine!
Off, m-a preocupat atat de mult treaba cu Shinigami incat am uitat complet de jurnal. Nu m-am mai uitat in el de ceva vreme, poate daca citesc intamplarea de acum doua zile din perspectiva lui Ryuuzaki o sa-mi dau seama la ce s-a gandit exact cand mi-a zis de Shinigami.
Acum este pentru prima oara cand cred cu adevarat ca jurnalul imi este de folos. Nu imi imaginam ca o sa-l folosesc vreodata ca ajutor pentru cazul Kira; de fapt nici nu ma gandeam ca au vreo legatura.
L-am luat si m-am asezat din nou pe scaunul din fata biroului. Pentru moment am inchis calculatorul; nu trebuia sa uit ca luna asta trebuia sa platesc chiria impreuna cu plata de la curent. Lasand la o parte datoriile mele ca cetatean japonez, am deschis jurnalul cautand intamplarea de acum doua zile. Am observant pe parcurs ca tot ce a facut Ryuuzaki inca de la inceputul anului era trecut acolo. M-am intrebat pe moment de ce din ianuarie si nu mai tarziu, insa n-am dat foarte multa importanta aspectului asta.
O sa merg la Ran azi. Atitudinea lui fata de mine se agraveaza pe zi ce trece. A renuntat la Cazul Kira, asta e sigur. Nu tine de planurile mele, deci nu am alta varianta decat sa-i dau un indiciu. Il credeam mai capabil de atat.
Am luat un prosop alb din dulap, niste haine de schimb si cateva pliculete cu zahar– Ran sigur nu are destule pentru o cafea. M-am incaltat, iesind pe usa.
Imi placea sa merg cu metroul, insa era o situatie prea urgenta ca sa pierd vremea cu asa ceva; am folosit un taxi.
<< Nu l-am mai vazut niciodata pe L atat de grabit. >>
Taximetristul era un om in varsta, in jur de patruzeci si cinci de ani cu nasul mare, carn si cu o fata rigida. Ochii caprui, atenti la drum, i se reflectau in oglinda retrovizoarea. Expresia fetei sale mi-a atras atentia. Arata ca unul dintre criminalii care i-am arestat in urma cu o luna.
<< Si eu care credeam ca Ryuuzaki s-a gandit in sfarsit sa pretuiasca si existenta celorlalti oameni. Nu mai fac greseala de a-i subestima orgoliul imens si indiferenta.>>
A incercat sa poarte o discutie cu mine, insa nu ii raspundeam la intrebarile banale. Era o pierdere de vreme sa vorbesti cu oameni ca el. M-am uitat la geamul masinii. Era udata din abundenta de picaturile de apa; incepuse sa ploua.
Am stat si am privit fereastra pana cand am auzit vocea groasa a taximetristului. Chiar imi aducea aminte de criminalul de luna trecuta. I-am platit, m-am dat jos din masina si m-am indreptat spre apartamentul lui Ran. M-am interesat cu o zi in urma de programul lui de la facultate, azi ar trebui sa inceapa mai devreme. Este treaz, probabil isi bea cafeaua.
<< Baiatu asta cred ca e vreo ruda dea lui Nostradamus… >>
Am batut la usa apartamentului, asteptand sa se deschida. O sa fie uimit cand o sa ma vada.
-Buna dimineata, ii zic imediat ce usa se deschise.
-Ryuuzaki?! Ce cauti aici la ora asta?
Dupa cum am zis, va fi uimit.
-Am venit pentru baia de dimineata, i-am spus in timp ce am intrat pe usa.
-Baia de dimineata?! De ce trebuie sa o faci la mine acasa?
Era iritat de idee. Nu m-am gandit ca o sa fie nervos. De fapt, eram sigur ca o sa fie fericit de prezenta mea. Da, uite de ce il prefer eu pe Ran, mereu imprevizibil. Si eu care credeam ca are o gandirea prea simplista.
-Din cauza samponului. Al tau miroase a miere.
-Oh, da. Dragostea vietii tale, mi-a spus razand.
O schimbare rapida de comportament. Totusi, chiar imi placea samponul ala, plus ca il puteam folosi ca pretext ca sa vin aici de cate ori doresc. Ar trebui sa se simta norocos ca are asa ceva.
<< Clar. Imi schimb samponul. >>
M-a lasat sa intru in baie. Pana la urma mintea lui nu se poate opune sentimentelor. Chiar si asa, inca de la bun inceput am stiut ca o sa fie de acord sa-mi fac “baia de dimineata†la el acasa. Ran este o persoana foarte moale, usor manipulabila. Aproape ca imi pare rau pentru el. Oricum, azi nu mi-am propus sa fac nimic legat de faptul acesta, am un scop “bun†de data asta- asa cred ca l-ar cataloga Ran.
Imediat ce am terminat sa ma spal, m-am imbracta cu hainele de schimb si am iesit din baie. Nu mi-am sters parul, tropi de apa inca scruganduse din el.
L-am vazut pe Ran, imbracat, aranjat, gata sa plece la facultate.
-Deci, de ce ai venit?
-Pentru baia de dimineata, ii repet.
Poate pana la urma si-a dat seama ca nu asta e motivul adevarat pentru care ma aflu aici. Bine gandit, Ran. Incepi sa faci progrese.
Si-a incrucisat mainile, asteptand un raspuns care, bineinteles ca nu i l-am dat. S-a dat batut, avand in vedere ca nu avea sa primeasca nici un cuvant din partea mea.
-Eu trebuie sa plec la facultate, poti sa mai ramai daca vrei, insa sa inchizi usa inainte sa pleci, imi zice in timp ce-mi arat cheia de pe masa din bucatarie. A da, si inainte de asta, mai bine ti-ai usca parul, doar nu vrei sa racesti, nu-i asa?
Am fost uimit de ultima sa fraza. Am zambit in sinea mea. Numai Ran se putea gandi la lucruri de genul intr-o situatie ca asta. Inatrdevar, imprevizibil.
A dat sa iasa pe usa, insa l-am oprit:
-Shinigami, ii zic.
-Eh?
Parea uimit de spusele mele. Imi parea intr-un fel rau ca faceam asta, insa era necesar. Ran deja renuntase la caz, eu doar i-am dat un impuls.
-Shinigami, de aici trebuie sa pornesti.
Sper doar sa ma ia inserios.
Pff, am inchis jurnalul, dezamagit de ceea ce am citit. Am incercat eu sa fac “haz de necaz†insa am si eu o limita. S-a schimbat atat de mult de prima data cand l-am cunoscut… sau poate cine stie, asa a fost dintotdeauna. Ii privea pe toti oameni ca pe niste pioni, toate cuvintele care i le-am spus pentru el erau pur si simplu… nimicuri. Uneori chiar ma intrebam de ce fac toate astea; parca de la bun inceput am stiut ca totul va fi in van. Vreau atat de mult sa-l vad in siguranta, departe de probleme. Chiar sunt prea moale. Ma intreb oare daca el isi da seama de asta. Prea orgolios. Indiferent ce plan idiot are, nu vreau sa iau parte la el.
Capitolul 20: Indiferena pura.
Shinigami, in traducere "zeu al morții", este numele japonez pentru personificarea mortii, mai exact a mortii cu coasa, importata in Japonia din Europa in perioada Erei Meiji.
“Zeu al mortiiâ€, repet pentru a cinciea oara in mintea mea. Citind de patruzeci si opt de ore detalii despre Shinigami am ajuns la urmatoarea concluzie: exista doua variante din perspectiva carora puteam privi situatia:
1.Kira a facut un pact cu un Shinigami si astfel pot explica cum a reusit sa omoare detinutii.
2. Ryuuzaki si-a batut joc de mine.
Desi ambele variante pareau destul de plauzibile, chiar si prima, tindeam sa inclin spre varianta numarul doi. Ei bine, cazul ar fi destul de simplu daca stau sa-l privesc din perspectiva numarului unu, insa imi este destul de greu sa cred in fantezii de genul. Zeu al mortii? sa fim seriosi! In credinta mea nu exista asa ceva sau cel putin pe mine nu m-a invatat nimeni de aceasta moarte cu coasa. Daca ar mai fi trait mama… as fi putut-o intreba; nu cred ca tata are prea multe cunostinte despre crestinism. Revenind la subiect, toate chestia asta cu Shinigami mi se pare o adevarata prostie. Daca stau bine sa ma gandesc, daca as merge pe ideea ca(,) Kira a facut un pact cu un Shinigami, atunci asta nu ar explica cum au murit acei oameni. Am citit in ziare ca detinutii mureau ori toti o data, ori pe rand. Daca Kira iar fi zis acelui Shinigami sa omoare persoana din sectia de politie din vestul orasului– o voi numi A- si o alta persoana, B, din partea estica a orasului, atunci el s-ar fi dus la A, ar fi omorat-o, apoi ar fi mers spre B. Dar, daca Kira iar fi zis sa-l omoare si pe A si pe B in acelasi timp, cum ar fi procedat Shinigami? Nu prea se leaga. Dupa asta, mai exista inca o problema. De unde stia Shinigami pe cine sa omoare? Kira ar fi stiut cum arata persoanele respective, insa nu avea de unde sa ia numele lor sau adresele. Nu prea imi vine sa cred ca il punea pe Shinigami sa urmareasca fiecare criminal in parte, apoi sa-i zica numele si abia dupa sa-l omoare. Si acum, daca tot m-am gandit la asta, am gasit inca o problema. Shinigami acela nu era vazut si de ceilalti oameni? Daca asta ar fi atunci faza cu urmaritul criminalilor cade.
Mi-am lasat capul pe spatarul scaunului, privind tavanul. Am oftat. Atat de multe probleme! Nu vad nici un raspuns pentru ele… Totousi daca o iau pe partea celalta si merg pe varianta numarul 2, nici asa nu prea merge. Adica… Ryuuzaki chiar nu mi se pare genul de persoana neserioasa, care sa glumeasca cu angajatii lui. As putea fi optimist si sa cred ca a vrut sa ma ajute. Daca as face asta atunci as ajunge inapoi la prima variant unde sunt o multime de probleme.
Am oftat din nou, aruncad cate o privire la obiectele din camera. M-am ridicat brusc cand am laut contact vizual cu un caiet negricios… jurnalul. M-am pleznit cu palma dreapta peste frunte.
-Am uitat de tine!
Off, m-a preocupat atat de mult treaba cu Shinigami incat am uitat complet de jurnal. Nu m-am mai uitat in el de ceva vreme, poate daca citesc intamplarea de acum doua zile din perspectiva lui Ryuuzaki o sa-mi dau seama la ce s-a gandit exact cand mi-a zis de Shinigami.
Acum este pentru prima oara cand cred cu adevarat ca jurnalul imi este de folos. Nu imi imaginam ca o sa-l folosesc vreodata ca ajutor pentru cazul Kira; de fapt nici nu ma gandeam ca au vreo legatura.
L-am luat si m-am asezat din nou pe scaunul din fata biroului. Pentru moment am inchis calculatorul; nu trebuia sa uit ca luna asta trebuia sa platesc chiria impreuna cu plata de la curent. Lasand la o parte datoriile mele ca cetatean japonez, am deschis jurnalul cautand intamplarea de acum doua zile. Am observant pe parcurs ca tot ce a facut Ryuuzaki inca de la inceputul anului era trecut acolo. M-am intrebat pe moment de ce din ianuarie si nu mai tarziu, insa n-am dat foarte multa importanta aspectului asta.
O sa merg la Ran azi. Atitudinea lui fata de mine se agraveaza pe zi ce trece. A renuntat la Cazul Kira, asta e sigur. Nu tine de planurile mele, deci nu am alta varianta decat sa-i dau un indiciu. Il credeam mai capabil de atat.
Am luat un prosop alb din dulap, niste haine de schimb si cateva pliculete cu zahar– Ran sigur nu are destule pentru o cafea. M-am incaltat, iesind pe usa.
Imi placea sa merg cu metroul, insa era o situatie prea urgenta ca sa pierd vremea cu asa ceva; am folosit un taxi.
<< Nu l-am mai vazut niciodata pe L atat de grabit. >>
Taximetristul era un om in varsta, in jur de patruzeci si cinci de ani cu nasul mare, carn si cu o fata rigida. Ochii caprui, atenti la drum, i se reflectau in oglinda retrovizoarea. Expresia fetei sale mi-a atras atentia. Arata ca unul dintre criminalii care i-am arestat in urma cu o luna.
<< Si eu care credeam ca Ryuuzaki s-a gandit in sfarsit sa pretuiasca si existenta celorlalti oameni. Nu mai fac greseala de a-i subestima orgoliul imens si indiferenta.>>
A incercat sa poarte o discutie cu mine, insa nu ii raspundeam la intrebarile banale. Era o pierdere de vreme sa vorbesti cu oameni ca el. M-am uitat la geamul masinii. Era udata din abundenta de picaturile de apa; incepuse sa ploua.
Am stat si am privit fereastra pana cand am auzit vocea groasa a taximetristului. Chiar imi aducea aminte de criminalul de luna trecuta. I-am platit, m-am dat jos din masina si m-am indreptat spre apartamentul lui Ran. M-am interesat cu o zi in urma de programul lui de la facultate, azi ar trebui sa inceapa mai devreme. Este treaz, probabil isi bea cafeaua.
<< Baiatu asta cred ca e vreo ruda dea lui Nostradamus… >>
Am batut la usa apartamentului, asteptand sa se deschida. O sa fie uimit cand o sa ma vada.
-Buna dimineata, ii zic imediat ce usa se deschise.
-Ryuuzaki?! Ce cauti aici la ora asta?
Dupa cum am zis, va fi uimit.
-Am venit pentru baia de dimineata, i-am spus in timp ce am intrat pe usa.
-Baia de dimineata?! De ce trebuie sa o faci la mine acasa?
Era iritat de idee. Nu m-am gandit ca o sa fie nervos. De fapt, eram sigur ca o sa fie fericit de prezenta mea. Da, uite de ce il prefer eu pe Ran, mereu imprevizibil. Si eu care credeam ca are o gandirea prea simplista.
-Din cauza samponului. Al tau miroase a miere.
-Oh, da. Dragostea vietii tale, mi-a spus razand.
O schimbare rapida de comportament. Totusi, chiar imi placea samponul ala, plus ca il puteam folosi ca pretext ca sa vin aici de cate ori doresc. Ar trebui sa se simta norocos ca are asa ceva.
<< Clar. Imi schimb samponul. >>
M-a lasat sa intru in baie. Pana la urma mintea lui nu se poate opune sentimentelor. Chiar si asa, inca de la bun inceput am stiut ca o sa fie de acord sa-mi fac “baia de dimineata†la el acasa. Ran este o persoana foarte moale, usor manipulabila. Aproape ca imi pare rau pentru el. Oricum, azi nu mi-am propus sa fac nimic legat de faptul acesta, am un scop “bun†de data asta- asa cred ca l-ar cataloga Ran.
Imediat ce am terminat sa ma spal, m-am imbracta cu hainele de schimb si am iesit din baie. Nu mi-am sters parul, tropi de apa inca scruganduse din el.
L-am vazut pe Ran, imbracat, aranjat, gata sa plece la facultate.
-Deci, de ce ai venit?
-Pentru baia de dimineata, ii repet.
Poate pana la urma si-a dat seama ca nu asta e motivul adevarat pentru care ma aflu aici. Bine gandit, Ran. Incepi sa faci progrese.
Si-a incrucisat mainile, asteptand un raspuns care, bineinteles ca nu i l-am dat. S-a dat batut, avand in vedere ca nu avea sa primeasca nici un cuvant din partea mea.
-Eu trebuie sa plec la facultate, poti sa mai ramai daca vrei, insa sa inchizi usa inainte sa pleci, imi zice in timp ce-mi arat cheia de pe masa din bucatarie. A da, si inainte de asta, mai bine ti-ai usca parul, doar nu vrei sa racesti, nu-i asa?
Am fost uimit de ultima sa fraza. Am zambit in sinea mea. Numai Ran se putea gandi la lucruri de genul intr-o situatie ca asta. Inatrdevar, imprevizibil.
A dat sa iasa pe usa, insa l-am oprit:
-Shinigami, ii zic.
-Eh?
Parea uimit de spusele mele. Imi parea intr-un fel rau ca faceam asta, insa era necesar. Ran deja renuntase la caz, eu doar i-am dat un impuls.
-Shinigami, de aici trebuie sa pornesti.
Sper doar sa ma ia inserios.
Pff, am inchis jurnalul, dezamagit de ceea ce am citit. Am incercat eu sa fac “haz de necaz†insa am si eu o limita. S-a schimbat atat de mult de prima data cand l-am cunoscut… sau poate cine stie, asa a fost dintotdeauna. Ii privea pe toti oameni ca pe niste pioni, toate cuvintele care i le-am spus pentru el erau pur si simplu… nimicuri. Uneori chiar ma intrebam de ce fac toate astea; parca de la bun inceput am stiut ca totul va fi in van. Vreau atat de mult sa-l vad in siguranta, departe de probleme. Chiar sunt prea moale. Ma intreb oare daca el isi da seama de asta. Prea orgolios. Indiferent ce plan idiot are, nu vreau sa iau parte la el.