21-08-2010, 09:20 PM
Capitolul 22 – Chris’ P.O.V.
Mă simţeam atât de prost. Pe de o parte eram vinovat de cearta dintre Cezar şi Kassandra. Am văzut cum a ieşit din casă, închizând uşa în spatele ei. Poate era timpul să discut cu prietenul meu. Am urcat scările îndreptându-mă spre camera brunetului. M-am oprit în faţa uşii şi am bătut uşor la uşă. Cezar mi-a deschis uşa destul de nervos. Când m-a văzut a răsuflat uşor şi m-a invitat înăuntru. Te aşteptai la Kassandra prietene?
M-am aşezat pe scaunul de la biroul său şi m-am întors cu faţa la el. S-a aşezat pe pat şi şi-a aprins o ţigară.
- Credeam că e Kassandra din nou. Frate când a devenit atât de patetică? Cum merge planul nostru?
La dracu’. Mă abţineam atât de mult să nu îl înjur. M-am ridicat de pe scaun şi m-am apropiat de el. L-am apucat brusc de tricou şi l-am ridicat de pe pat. I-am zâmbit şi i-am dat un pumn în faţa, trântindu-l pe podea. Şi-a scăpat ţigara pe parchet. Şi-a pus mâna la gură şi m-a privit. S-a ridicat de jos.
- Ce dracu’ e cu tine?
- Uite că m-am gândit să renunţ la planul meu de răzbunare. M-am lăsat orbit de obsesie şi nu am văzut cine e Kassandra cu adevărat. O iubesc! Şi doar pentru că eşti prietenul meu cel mai bun asta nu înseamnă că am să îţi dau voie să o răneşti. Deschide odată ochii Cezar! O să laşi o ceartă idioată să te despartă de sora ta pentru totdeauna?
- Du-te dracu’ cu iubita ta cu tot. Te-ai lăsat fraierit de o pereche de sâni. Eşti atât de idiot Chris’. Să nu vii la mine să plângi când iubita ta Kassandra o să îţi dea papucii.
Am zâmbit şi am trecut pe lângă el, apropiindu-mă de uşă. Am apăsat pe clanţa, deschizând uşa.
- Sper să nu vii la mine să plângi atunci când Kassandra o să te respingă.
Am ieşit din încăpere. Am păşit pe hol, îndreptându-mă spre scări. Mi-am scos telefonul din buzunar. Am cautat în agenda telefonul Kassandrei. Era plecată de ceva timp. Nu răspundea. Asta era ciudat. M-am dus în living şi am văzut-o pe Selena. M-am apropiat de ea, aşezându-mă pe un colţ al canapelei.
- Hei Ela! Ammm…ai văzut-o cumva pe Kassandra?
- Nup! Nu doarme?
- Nu! A avut o mică discuţie cu Cezar şi a ieşit să se plimbe, dar încă nu s-a întors.
- Stai calm muchacho! Sunt sigură că s-a întâlnit cu vreo prietenă şi s-au dus la o cafea. Se întoarce. Dar spune-mi, boul de Cezar a făcut-o din nou să plângă?
- Cam aÅŸa ceva.
- De data asta a întrecut măsura. Să vezi ce îi fac boului ăluia.
Fata s-a ridicat de pe canapea destul de nervoasă. A făcut câţiva paşi, apoi s-a oprit brusc. Brunetul tocmai cobora scările, împreună cu tatăl său. Selena a zâmbit şi s-a dus la Cezar, spunându-i ’bună dimineaţa’, călcându-l pe picior. Îmi place spiritul ei. Ne-am aşezat cu toţi la masă. Începeam să mă îngrijorez din ce în ce mai tare. Kassandra nu apărea. Deodată telefonul meu a început să sune. L-am scos din buzunar , iar pe ecran îmi apărea număr privat. Am apăsat pe butonul verde.
- Dacă eşti lângă Emil Rodriguez pune telefonul pe speaker.
Un fior m-a făcut să tresar. Am făcut ce mi s-a spus şi am pus aparatul pe masă.
- Gata? Perfect! Ce-ar fi să trecem direct la subiect? Emil nu te întrebi pe unde ar putea fi scumpa ta fiică? Crezi că doarme? Te înşeli! E în mâinile mele.
- Cine eşti? Ce vrei? Dacă ai chef de glume să ştii că nu sunt deloc potrivite.
- Crezi că glumesc? De ce nu îi spui tu, Kassandra?
S-a lasat liniştea pentru câteva secunde. De asta mă temeam cel mai tare. Emil era destul de nervos. Cred că era în stare să distrugă telefonul în mii de bucăţele.
- Tată!
La dracu’! Era adevărat! Kassandra era în mâinile unor nebuni. Vocea ei era atât de joasă. Sunt sigur că au forţat-o să doarmă.
- Kassandra, scumpo, eÅŸti bine?
- Tati! Orice ţi-ar cere să nu accepţi nimic. Eu voi fi bine.
- Deci â€papi†acum mă crezi? Hai să spunem lucrurilor pe nume. PapuÅŸica ta o să stea cu mine ceva timp. Ai să o primeÅŸti înapoi, atunci când am eu chef. Dar vreau să îmi trimiÅ£i jumătate din averea ta.
- Nenorocitule! Cum îţi permiţi să mă şantajezi pe mine?
- Exact cum tu ţi-ai permis să furi alte persoane. Am să te anunţ când voi vrea banii. Dar vreau să ştii că ai o fetiţa superbă. O adevărată femeie.
- Dacă îndrăzneşti să îi atingi un fir de păr, îţi jur că o să te omor cu mâinile mele.
Fără folos! Emil ţipa degeaba la telefon. Persoana misterioasă a închis apelul. M-am aşezat pe scaun, acoperindu-mi chipul cu ambele mâini. Kassandra se află în mâinile unui necunoscut, care ar putea să îi facă orice. Numai când mă gândesc că ar putea să o sărute, să o atingă îmi fierbe sângele. Mi-am ridicat privirea. Selena mai avea puţin şi plângea, Emil se plimba prin încăpere încercând să găsească o soluţie, iar Cezar… Cred că amicul meu e cel mai afectat. Era distrus. Se vedea că voia să plângă şi să ţipe. Mare greşeală că s-a certat cu sora lui.
Mă simţeam atât de prost. Pe de o parte eram vinovat de cearta dintre Cezar şi Kassandra. Am văzut cum a ieşit din casă, închizând uşa în spatele ei. Poate era timpul să discut cu prietenul meu. Am urcat scările îndreptându-mă spre camera brunetului. M-am oprit în faţa uşii şi am bătut uşor la uşă. Cezar mi-a deschis uşa destul de nervos. Când m-a văzut a răsuflat uşor şi m-a invitat înăuntru. Te aşteptai la Kassandra prietene?
M-am aşezat pe scaunul de la biroul său şi m-am întors cu faţa la el. S-a aşezat pe pat şi şi-a aprins o ţigară.
- Credeam că e Kassandra din nou. Frate când a devenit atât de patetică? Cum merge planul nostru?
La dracu’. Mă abţineam atât de mult să nu îl înjur. M-am ridicat de pe scaun şi m-am apropiat de el. L-am apucat brusc de tricou şi l-am ridicat de pe pat. I-am zâmbit şi i-am dat un pumn în faţa, trântindu-l pe podea. Şi-a scăpat ţigara pe parchet. Şi-a pus mâna la gură şi m-a privit. S-a ridicat de jos.
- Ce dracu’ e cu tine?
- Uite că m-am gândit să renunţ la planul meu de răzbunare. M-am lăsat orbit de obsesie şi nu am văzut cine e Kassandra cu adevărat. O iubesc! Şi doar pentru că eşti prietenul meu cel mai bun asta nu înseamnă că am să îţi dau voie să o răneşti. Deschide odată ochii Cezar! O să laşi o ceartă idioată să te despartă de sora ta pentru totdeauna?
- Du-te dracu’ cu iubita ta cu tot. Te-ai lăsat fraierit de o pereche de sâni. Eşti atât de idiot Chris’. Să nu vii la mine să plângi când iubita ta Kassandra o să îţi dea papucii.
Am zâmbit şi am trecut pe lângă el, apropiindu-mă de uşă. Am apăsat pe clanţa, deschizând uşa.
- Sper să nu vii la mine să plângi atunci când Kassandra o să te respingă.
Am ieşit din încăpere. Am păşit pe hol, îndreptându-mă spre scări. Mi-am scos telefonul din buzunar. Am cautat în agenda telefonul Kassandrei. Era plecată de ceva timp. Nu răspundea. Asta era ciudat. M-am dus în living şi am văzut-o pe Selena. M-am apropiat de ea, aşezându-mă pe un colţ al canapelei.
- Hei Ela! Ammm…ai văzut-o cumva pe Kassandra?
- Nup! Nu doarme?
- Nu! A avut o mică discuţie cu Cezar şi a ieşit să se plimbe, dar încă nu s-a întors.
- Stai calm muchacho! Sunt sigură că s-a întâlnit cu vreo prietenă şi s-au dus la o cafea. Se întoarce. Dar spune-mi, boul de Cezar a făcut-o din nou să plângă?
- Cam aÅŸa ceva.
- De data asta a întrecut măsura. Să vezi ce îi fac boului ăluia.
Fata s-a ridicat de pe canapea destul de nervoasă. A făcut câţiva paşi, apoi s-a oprit brusc. Brunetul tocmai cobora scările, împreună cu tatăl său. Selena a zâmbit şi s-a dus la Cezar, spunându-i ’bună dimineaţa’, călcându-l pe picior. Îmi place spiritul ei. Ne-am aşezat cu toţi la masă. Începeam să mă îngrijorez din ce în ce mai tare. Kassandra nu apărea. Deodată telefonul meu a început să sune. L-am scos din buzunar , iar pe ecran îmi apărea număr privat. Am apăsat pe butonul verde.
- Dacă eşti lângă Emil Rodriguez pune telefonul pe speaker.
Un fior m-a făcut să tresar. Am făcut ce mi s-a spus şi am pus aparatul pe masă.
- Gata? Perfect! Ce-ar fi să trecem direct la subiect? Emil nu te întrebi pe unde ar putea fi scumpa ta fiică? Crezi că doarme? Te înşeli! E în mâinile mele.
- Cine eşti? Ce vrei? Dacă ai chef de glume să ştii că nu sunt deloc potrivite.
- Crezi că glumesc? De ce nu îi spui tu, Kassandra?
S-a lasat liniştea pentru câteva secunde. De asta mă temeam cel mai tare. Emil era destul de nervos. Cred că era în stare să distrugă telefonul în mii de bucăţele.
- Tată!
La dracu’! Era adevărat! Kassandra era în mâinile unor nebuni. Vocea ei era atât de joasă. Sunt sigur că au forţat-o să doarmă.
- Kassandra, scumpo, eÅŸti bine?
- Tati! Orice ţi-ar cere să nu accepţi nimic. Eu voi fi bine.
- Deci â€papi†acum mă crezi? Hai să spunem lucrurilor pe nume. PapuÅŸica ta o să stea cu mine ceva timp. Ai să o primeÅŸti înapoi, atunci când am eu chef. Dar vreau să îmi trimiÅ£i jumătate din averea ta.
- Nenorocitule! Cum îţi permiţi să mă şantajezi pe mine?
- Exact cum tu ţi-ai permis să furi alte persoane. Am să te anunţ când voi vrea banii. Dar vreau să ştii că ai o fetiţa superbă. O adevărată femeie.
- Dacă îndrăzneşti să îi atingi un fir de păr, îţi jur că o să te omor cu mâinile mele.
Fără folos! Emil ţipa degeaba la telefon. Persoana misterioasă a închis apelul. M-am aşezat pe scaun, acoperindu-mi chipul cu ambele mâini. Kassandra se află în mâinile unui necunoscut, care ar putea să îi facă orice. Numai când mă gândesc că ar putea să o sărute, să o atingă îmi fierbe sângele. Mi-am ridicat privirea. Selena mai avea puţin şi plângea, Emil se plimba prin încăpere încercând să găsească o soluţie, iar Cezar… Cred că amicul meu e cel mai afectat. Era distrus. Se vedea că voia să plângă şi să ţipe. Mare greşeală că s-a certat cu sora lui.
I'll be in every beat of your heart!