Roşul tău în seringa mea

[Khonsu]

Mulţumim pentru comentarii , fetelor . Sper să nu vă dezamăgesc >.< , mai ales că nu scriu chiar aşa de bine T_T .Am scris cu diacritice,dar îmi lipseşte î din a . So, don't kill me >.<"

Capitolul 2.

-Ai picat !
Răman surprinsă la auzul acestor cuvinte. Inima începe să bată tot mai repede şi mă cuprinde o stare de ameţeală . Îl privesc pe profesorul care mi-a dat această veste ,şi încerc sa vorbesc dar cuvintele parcă nu vor să iasă .
-Domnule profesor ,cred că vă înşelaţi .Uitaţi-vă din nou pe tabel ,poate aţi greşit numele . Vă rog !
-Domnişoară Larion , înţelege că ai picat proba la biologie şi nu poţi intra la Medicină . Învaţă mai bine şi încearcă anul viitor . Acum, dacă eşti amabilă , poţi ieşi pentru că nu eşti singura care vrea să afle rezultatele ,spuse profesorul, apoi îmi indică uşa .
Îl privesc o dată, apoi mă ridic de pe scaunul incomod şi ies din încăpere, trantind uşă după mine . Îi aud pe ceilalţi comentand , dar nu îmi pasă . Încep să alerg pe hol ,pană la ieşirea din Universitate ,unde mă opresc si privesc în jurul meu căutandu-mi fratele . L-am rugat să vină înaintea mea, să îi dau vestea cea bună ,dar acum îmi pare rău că l-am chemat. Cum aş putea sa-i spun că nu am luat examenul ? L-am dezamăgit şi nu mi-am putut ţine promisiunea făcută la moartea părinţilor noştri .Îmi vine să intru în pămant de ruşine . Simt telefonul vibrand în buzunar, şi îl scot pentru a citi mesajul . Se pare că Emi nu poate veni , trebuie să ajute la o naştere . Fratele meu e doctor ginecolog , deci se înţelege că e permanent ocupat . Îmi pun telefonul înapoi în buzunar, şi încep să alerg pe străzi . Mă lovesc de diferite persoane ,dar nu îmi pasă , chiar dacă urlă după mine . Vreau doar să ajung mai repede în locul meu de refugiu . Doar acolo lacrimile vor putea curge în voia lor , fără să mă vadă nimeni plangand. Bătăile inimii sunt tot mai accelerate, răsuflarea tot mai grea, dar alerg pană la intrarea în parc, apoi la locul meu secret de langă lac . Acest loc secret este defapt un spaţiu dintre două sălcii alăturate . Pot sta fără să fiu observată de celelalte persoane din parc .Aici veneam mereu după cursuri şi învăţam în linişte pentru examene , sau mă gandeam la parinţii pe care i-am pierdut cand eram mică . Mama a murit cand m-a născut , din cauza unor complicaţii .De atunci fratele meu a jurat că va fi ginecolog, pentru a ajuta femeile însărcinate . Tata nu a rezistat mult după moartea mamei . Din cate mi s-a povestit , el nu a putut accepta o viaţă fără femeia iubită , şi într-o seară a venit beat acasă apoi s-a sinucis . Emi şi cu bunicii m-au crescut şi m-au înconjurat mereu cu dragostea şi bunătatea lor. Cand mi-au povestit despre părinţii mei , şi eu , la fel ca Emilian , am jurat că voi deveni medic . Am învăţat tot timpul şi am avut cele mai bune rezultate , dar acum simt că i-am dezamăgit pe toţi . Nu ştiu cum voi putea să le dau vestea cea proastă . Pur şi simplu îmi lipseşte puterea .
Aş vrea să pot ţipa pană cand toată presiunea ce-mi apasă pieptul s-ar elibera, şi s-ar răspandi toata furia ce s-a strans în mine . Cum naiba am putut să pic examenul cand m-am chinuit atat să învăţ ?Eram aşa sigură că voi reuşi , aşa de sigură că am făcut totul corect ! Niciodată nu mi-am imaginat că mi s-ar putea întampla aşa ceva . Nici acum nu îmi vine să cred ca este adevărat ceea ce mi s-a întamplat .Închid ochii şi încerc să mă liniştesc . Trebuie să par calmă cand voi ajunge acasă ,trebuie să par puternică în faţa celorlalţi , cu toate că de fapt sunt distrusă . Deschid ochii şi privesc în jurul meu . Nici nu mi-am dat seama că afară începuse să se întunece . Probabil cei de acasă sunt îngrijoraţi .Mă ridic şi părăsesc în grabă parcul . Mă uit într-o parte si-n cealaltă a străzii, apoi păşesc pe şosea fără să arunc o pivire şi semaforului . Ajung prin mijlocul străzii , dar o lumină puternică însoţită de un scraşnet de roţi mă fac să răman pe loc . Ochii mi se măresc de groază .Încerc să îmi mişc picioarele, dar e prea tarziu . O bufnitură se face auzită şi în acelaşi timp corpul îmi este cuprins de o durere infernală . Aud o portieră trantită şi nişte paşi apropiindu-se . Mintea mi se întunecă şi mă scufund spre uitare , în timp ce o voce gravă se face auzită .
-Te rog, rezistă !