Geamana personalitatii mele

[Unia]

Capitolul 3

Arina’s P.O.V
- Iar ai uitat sa-ti pui jacheta cu semnul organizatiei, fu primul lucru pe care mi-l spuse Itachi cand se urca in masina. Tinea intr-o mana jacheta negara cu norul rosu pe spate, emblema Akatsuki, si ma privea mustrator. Ce vina aveam eu ca jacheta aia nu se potrivea la nimic? Nu stiu cine inventase semnul ala dar garantez ca nu si-ar dori sa ma intalneasca.
Am imbracat jacheta caracteristica si am aruncat o privire de despartire jachetei de piele pe care o imbracasem initial inainte s-o arunc undeva pe bancheta din spate.
- De ce conduci tu? Din nou? Ma intreba Itachi in timp ce isi lega centura de siguranta.
- Pentru ca eu am luat cheile, i-am raspuns de parca ar fi fost cel mai normal lucru din lume. Cine pune mana primul pe chei, conduce. M-am lasat adanc in scaun si mi-am abandonat doar o mana pe volan. Monotonia albastrului infinit al cerului de dupa-amiaza disparea cu fiecare explozie de portocaliu care marca apusul. Am virat la dreapta si m-am oprit la un semafor. Vedeam mereu studenti iesind de la diverse universitati si ma gandeam mereu daca nu cumva fac o mare greseala. Asta vroiam eu sa fac in viata? Sa fiu o asasina platita in cadrul mafiei japoneze? Viitorul mi se arata sumbru in clipele acelea.

Am ajuns in scurt timp la sediu. Un depozit parasit in care nu mai calcase nimeni de decenii. Nimeni in afara de membrii organizatiei crminale Akatsuki. Stiam ca am intarziat si stiam ca o sa avem probleme cu Nagato din cauza asta, dar sincera sa fiu, nu ma prea interesau parerile lui. In adancul sufletului, abia asteptam sa-I vad trupul congenstionat de chinurile morti si sa-l vad dandu-si ultima suflare. Dar eram sigura ca asa ceva nu se va intampla prea curand. Am intrat in incaperea mare si slab luminata de cateva lampi chioare atarnate de tavan. Eram toti putred de bogati dar niciunul nu se gandise sa modernizeze barlogul. Ce dragut. Era singura data cand ne intalneam toti la un loc, in rest nu prea ne facea placere sa ne vedem. Aveam toti vietile noastre si nu eram chiar prieteni. Fiecare dintre noi l-ar fi ucis bucuros pe celalalt pentru o anumita suma de bani. Erau toti asezati la masa rotunda din mijloc si ne priveau. Of, acea privire pe care o arunca un profesor nevos elevului intarziat inainte sa-l scoata la tabla drept pedeapsa. Nagato statea in picioare avand mana slaba, cu unghiile vopsite in negru, infipta in parul azuriu a lui Konan. Felul in care o tinea prefacandu-se ca o mangaie, imi facu greata. Parea ca o iubeste si vrea sa ii fie alaturi, dar, de fapt, singurul lucru pe care il iubea cu adevarat, era faptul ca il asculta si putea face tot ce vrea cu ea. Isi puse si cealalta mana pe umarul ei si se afunda din ce in ce mai mult in lectura hartiilor imprastaite haotic pe masa. Deidara ma privea zambind strengareste, etalandu-si dantura perfecta. Nici nu ma uitam la el. Privirea mea era atintita asupra lui Nagato. Konan isi puse mana deasupra mainii posesorului ei se uita din cand in cand la mine si la Itachi. Buzele ei tremurau aproape insezizabil si am presupus ca ii vorbeste lui Nagato. Maestru papusar Sasori, discuta ceva cu Tobi si nici nu baga de seama ca Itachi si cu mine ne aflam in incapere. Nu inchisesem usa depozitului inca si lumina crepusculara a asfintitului lumina firav incaperea. Sasori se rasuci si lumina il izbi in ochi. Scoase un geamat si striga “Inchide usa, Uchiha!”, de parca s-ar fi aflat acolo de la inceputul sedintei. Nervoasa, m-am rasucit pe calcaie si am trantit usa depozitului care s-a inchis cu un scartait destul de deranjant. Konan a tresarit in momentul in care usa grea de metal s-a izbit de cant, dar pe fata lui Nagato nu s-a miscat niciun muschi. Itachi s-a asezat fara sa scoata un cuvant pe unul dintre scaunele din jurul mesei. Nu-l mai vasusem pe Itachi asa. Presupun ca din cauza reintoarcerii fratelui sau. La un moment dat am crezut ca Nagato a inventat povestea asta ca sa-l aduca pe Itachi la sediu. Ar fi in stare. Dar nu, nu cred ca ar face chiar asa ceva. Unicul supravietuitor al masacrului infaptuit de Itachi prezenta un oarecare interes pentru Nagato. M-am asezat picior peste picior pe scaunul de langa Itachi si mi-am incrucisat bratele la piept. Ma uitam fix in ochii liderului si asteptam sa-mi reproseze ceva.
- Ai intarziat, spuse in cele din urma, pe cel mai calm ton posibil. Dar nu se uita la mine, parea ca nici nu ma observase, il prionea cu privirea pe Itachi.
- Am avut treaba, replica Itachi. N-avea chef de lucruri din astea marunte, se vede ca astepta cu nerbdare momentul in care va afla mai multe despre fratele sau. Haide odata, Pain, nu mai trage de timp. Ai spus ca Sasuke s-a intors. Dezvolta.
- Macar am reusit sa-ti captez atentia cu ceva, Uchiha. Am primit un telefon ieri de la informatorul nostru din Konoha.
- Sai? Nu-I de incredere. Umbla prea mult cu pustanii aia, blondul enervant care vrea sa ajunga departe si fata aia ametita.
- Ma lasi sa vorbesc, Uchiha? Sai l-a vazut pe micul Uchiha plimbandu-se in jurul Facultatii de Arte. Sai l-a urmarit intreaga zi, dar se pare ca nu pune nimic la cale. S-a plimbat toata ziua prin sat.
- Crezi ca e posibil sa fi vrut doar sa isi aduca aminte de satul natal? L-am intrebat pe Itachi fara sa-I arunc vreo privire lui Nagato.
- Nu cred. Sunt sigur ca ma cauta. Ce altceva mai sti, Pain?
- Nu stiu decat ce mi-a zis Sai. Nu stiu cu cine a vorbit sau cu cine si unde mai exact si-a petrecut ziua, nu am un glob de cristal!
- Asta primul lucru pe care o sa-l cumparam pentru sediu, am comentat aproape in soapta. Nagato mi-a aruncat o privire acida dar nu mi-a adresat niciun cuvant. Of, cat puteam sa-l urasc pe omul asta!
- O sa luam o pauza de la urmaririle obisnuite si o sa ne concentram asupra micului Uchiha, anunta Nagato. Mai devreme sau mai tarziu tot o sa dam de el. Sunteti liberi.
M-am ridicat sa plec cand o mana inghetata ma apuca de incheietura. M-am intors si l-am vazut pe Nagato tintuindu-ma langa el fara sa ridice privirea.
- Pe unde umbli oare, Arina? Fi o fata buna si apari la timp data viitoare. Ia exemplu de la Konan.
As fi vrut sa-I spun multe in clipa aceea, dar n-am reusit decat sa aprob din cap. Mintea mea era prea incarcata acum ca sa ma mai enervez cu Nagato.

Itachi ma astepta pe scaunul soferului. A zambit cand am urcat in masina si a introdus cheia in contact. L-am intrebat la un moment dat de Sasuke si s-a multumit sa-mi raspunda ca nu mai stie nimic de el de ani buni. Aflase la un moment dat ca Sasuke vrea sa-l caut si sa-l omoare; astfel va fi conducatorul suprem al clanului Uchiha, care din pacat nu mai avea decat doi membri. Mi-a povestit cum informatorul Akatsuki din Konoha ii destainuise aproape tot planul micului fratior. Itachi stia insa de la inceput ca Sasuke se va intorce sa se razbune, de asta isi omorase intregul clan. Itachi era genul de persoana careia ii place sa detina controlul, care isi traieste viata facand experimente. Distruse intregul clan mai mult ca sa vada evolutia lui Sasuke, decat din dorinta de a deveni liderul clanului. Am inceput sa ma holbez la el intr-un mod ciudat, dar pur si simplu nu intelegeam cum poate fi cineva atat de crud si de nesabuit. Mi-a aruncat o privire distrata care vroia sa spuna “Care e problema, de ce te uiti asa?”, care m-a facut sa-mi intorc capul si ma gandesc ca nici eu nu eram mai grozava avand in vedere tot ce facusem pentru Akatsuki. Ca sa nu mai vorbim ca eu locuiam cu cel care isi omorase intregul clan si il mai si iubeam pe deasupra.
Afara se intunecase destul de bine cand Itachi parca pe aleea din fata casei. Locuiam la vreo trei kilometri de Tokyo, singuri in pustietate. Imi placea agitatia si aglomeratia capitalei nipone, dar cand ma intorceam acasa simteam nevoia de liniste, mai ales cand veneam de la intalnirile cu organizatia. Aveam mereu loc de parcare si nu existau vecini cu care puteam intra in conflict. Era doar liniste si pace, casa perfecta in locul perfect. Am zabovit o vreme pe banca de pe veranda. Uneori imi placea sa stau singura acolo si sa meditez privind apusul sau rasritul, iar uneori imi placea sa privesc stelele pana tarziu in noapte. Oare unde o fi Sasuke acum? Oare ne cauta? Poate ar trebui sa-l cautam noi pe el. Sau nu? Daca isi cauta pe cineva de la Facultatea de Arte sunt slabe sanse sa gaseasca un detectiv innascut care sa-l descopere pe Itach si in gura de sarpe. Sau poate cauta o anumita persoana? Cine ar fi dispus sa se bage intr-o chestie ca asta? Ar putea chiar sa-si piarda viata incercand sa ajute un criminal. Eh, pe cine incerc sa pacalesc, si eu as fi in stare sa ma las pacalita. Daca Sasuke arata tot atat de bine ca Itachi, asta ar fi cam de ajuns sa te faca sa te pierzi si accepti orice ti-ar propune doar ca sa-l revezi. Hmm… Cred ca am descoperit ceva totusi. Nu prea cred ca Sasuke ar chef sa lucreze cu barbati acum. Ar trebui sa le dea pre multe explicatii si nu ar putea sa-I seduca cu presupusul lui sarm. Ih, asta ar fi gretos. Am alungat imaginea asta din minte si m-am concentrat din nou pe rationamentul meu. Deci clar a ales o femeie. Una suficient de desteapta incat sa-l poata ajuta cu adevarat si destul de naiva si visatoare ca sa o poata vraji cum vrea. De asta sigur a ales o femeie. Nu vrea un partener, vrea o arma secreta. Vrea o marioneta, cineva pe care sa o poata minti si seduce, sa o faca sa-I rezolve toate problemele promitandu-I in schimb dragostea lui. Cam malefic, dar dorinta razbunarii poate sa duca la manipulari dde genul asta. Acum e clar de ce a ales Facultatea de Arte. O viitoare artista are destula imaginatie cat sa si-l imagineze ca pe un print venit sa o iubesca pentru totdeauna si destul creier cat sa-l gaseasca pe Itachi. Ar trebui sa ma uit pe lista elevilor Facultatii de Arte din Konoha si sa studiez putin dosarele lor. Nu va fi usor sa pun mana pe ele, dar as face orice ca sa-l protejez pe Itachi.

Am intrat in casa si mi-am aruncat jacheta oe canapea. M-am dus tinta catre biroul lui Itachi si am aprin calculatorul. Konoha era doar un satuc, il cunosteam foarte bine pentru ca locuisem acolo o perioada, alaturi de Tsunade. Ih, nu mi-au placut niciodata locurile astea linistiete. Sunt prea plictisitoare pentru mine. Dar in ciuda dimensiunilor sale reduse si a numarului mic de locuitori, Konoha era destul de dezvoltat. Avea scoli, licee si facultati, spitale, magazine, nu prea multe dar destule pentru cei care locuiau de o viata acolo, astfel incat oamenii nu prea se mutau la oras. Au pana si internet. Ce ciudat, parca ar fi una din comunitatiile acelea ciudate din filme, care nu cunosc alta viata decat cea din satul lor si considera ca tot ce e in afara comunitatii e rau si vrea distrugerea lor. La naiba cu site-ul asta idiot, lista elevilor nu poate fi vizualizata decat de membri logati. Cu alte cuvinte, nu esti sdin scoala, n-ai ce cauta. Trebuie sa fac rost de o parola si sa ma uit neparat pe site-ul asta. Am aruncat o privire in josul monitorului. 23:30. Am toata nopate la dispozitie, mai ales ca ma descurc de minune cand vine vorba de calculatoare. N-o sa-mi ia mai mult de doua ore sa sparg parola unui fraier si sa imi iau informatiile care imi trebuie. Am coborat in bucatarie si mi-am facut o cafea. Itachi nu dormea inca si cobora si el la scurt timp dupa mine. Ma cuprinse de talie si isi lasa capul pe umarul meu privind cu interes procesul de preparare al cafelei care devenise aproape un ritual in casa asta. Acompaniata de sarutarile lui fierbinti pe gatul meu inghetat am turnat apa in oala. Mi-am dat capul pe spate si el m-a sarutat pe obraz. Am turnat apa in ceasca si el mi-a dezgolit unul dintre umeri, sarutandu-l apoi. Am varsat continutul unui plic de cafea in apa, tinandu-mi ochii inchisi si lasandu-mi capul pe umarul lui Itachi.
- Pentru ce iti faci cafea? M-a intrebat.
- Am de lucru. Vreau sa aflu cu cine a vorbit fratele tau la Facultatea din Konoha.
- La asta te gandesti tu acum? Nu vrei mai bine sa privim luna din pat, sus? Cu mine?
Mi- a prins buzele intr-un sarut tandru, pasional. Ma invaluia in parfumul lui incitant si am cazut amndoi in betia dargostei. O betie din care m-am tezit abia in dimineata urmatoare, cu vantul rece, primavaratec, care imi mangaia umerii dezgoliti.

______________________________
Bine, am vazut ca imi cititi ficul. Nu vreau sa va pun conditii aiurea, de genul "nu postez nextul daca nu comentati", dar mi-ar placea sa stiu ce parere aveti despre fic. As aprecia sa mai si criticati. Oricum o sa postez in continuare, dar mi-ar placea sa stiu si ce credeti despre fic.