One-shots.

[Abbeh.]

Îh, am [re]venit cu un oneshot mai recent. De fapt, abia l-am terminat. Sunt conşientă că nu e genial, de aia aş avea nevoie de ceva sfaturi.


Prietenie...

Nu ştiu ce este prietenia. Sau poate nu aşa cum ştiu unii. Eu n-o să caut in dicţionar ca mai apoi să arunc o definiţie pe hârtie, nu are rost.
Cel mai mult aş vrea ca tu să citeşti ce-o să scriu acum. Să vezi ce mult ai însemnat pentru mine şi să vezi ce rău îmi pare că tu ai ales să se termine aşa.
Mergeam împreună spre şcoală, stăteam împreună în pauze iar afară ne făceam de cap cât de mult puteam. Doar noi două. Mi-ai fost alături când mi-a fost greu, când am fost răcită şi când plângeam din diferite motive. Ţi-am fost alături mereu când ai avut nevoie. Renunţam la orice numai să-ţi stau aproape când aveai nevoie, să-ţi fiu alături când simţeai că nimeni nu e.
Cine ar fi crezut că dintr-o tâmpenie minoră anturajele noastre se vor schimba complet? Că mentalitatea mea şi a ta vor ajunge să fie complet diferite?
Şi-mi pare rău, şi deşi nu recunosc îmi este dor de tine. Simt nevoia să-mi vorbeşti, să-ţi simt degetele reci pe umărul meu micuţ şi cald, să-ţi aud vocea uşor piţigăiată care mă asigura că totul va fi bine. Dar mă complac. Mă complac cu situaţia în care sunt, mă împac cu gândul că tu nu-mi vei mai fi alături de acum înainte şi că tot ce pusesem la cale s-a dus naibii.
Îmi e dor să ne facem codiţe aiurite una alteia, să-mi spui că părul meu buclat e de nepreţuit, iar eu să-ţi spun ce mult te invidiez pentru părul tău drept şi brunet.
Îmi e dor să-mi faci unghiile, iar eu să-ţi spun ce mult îmi place. Îmi este atât de dor să-mi spui că-l iubeşti şi că el te ignoră, iar eu să-l fac în toate felurile posibile doar ca tu să te opreşti din plâns.
Vreau să râdem din nou isteric când îi vedem pe stradă, vreau să-mi spui că mestec guma în cel mai ciudat posibil, să mă gâdili până simt că mi se face rău de râs. Vreau să ne dăm pe leagăne în parc, să ne uităm către blocul acela şi să aşteptăm cu nerăbdare să iasă cel pe care-l placi.
Dar astea sunt amintiri, pe care deşi nu-mi place să recunosc nu le pot uita. Cel puţin nu aşa uşor. Erai şi eşti foarte importantă pentru mine, deşi acum nu mai ştii. Aş vrea să-ţi spun că-mi este dor să mă iei în braţe când plâng. Nu că nu ar avea cine, dar nici-o persoană nu mă poate opri din plâns aşa cum o făceai tu.
Nimeni.
Aş vrea să ştii că eşti o persoană specială şi că meriţi să fi fericită, chiar dacă asta nu mă mai include şi pe mine pe lângă tine. Aş vrea atât de mult să ştii că aş da orice să mai petrec o zi cu tine aşa cum era mai demult.
Dar acum pot spune doar că a fost o dată….