15-08-2010, 11:21 AM
Mulţam, Ich. Sunt conştientă că mai am foooarte mult de lucrat, şi apreciez comentariul tău. :d
Am mai scris ceva, chiar în aceeaşi zi cu cealaltă poezie =)) daaa, ştiu, nu arată ca o poezie ceea ce va urma, dar ce să îi fac, dacă tot am scris-o, măcar să mă "laud" ( = )) ) cu ea. Şi daa, nici mie nu-mi place.
( aveam ceva cu sângerii, însângerii în ziua aia -,- )
Yeah, I know, stupidish :))
Am mai scris ceva, chiar în aceeaşi zi cu cealaltă poezie =)) daaa, ştiu, nu arată ca o poezie ceea ce va urma, dar ce să îi fac, dacă tot am scris-o, măcar să mă "laud" ( = )) ) cu ea. Şi daa, nici mie nu-mi place.
( aveam ceva cu sângerii, însângerii în ziua aia -,- )
Monstru
Gânduri însângerate, pierdute-n Infinit,
Te întrebi ce s-a-ntâmplat
Dar e deja târziu,
Scări s-au prăbuşit şi uşi au fost trântite,
Nu-Å£i aminteÅŸti nimic.
Un zâmbet gol ţi-arată
Reflexia-n oglindă. Te vezi, eşti tu!
Încerci, dar nu te poţi pierde,
Căci eşti în labirint,
Sub mii ÅŸi mii de sticle vii.
Te ard pe rând, cu fiecare cicatrice
Pe chipul tău frumos,
Cu orice zgârietură ce are o poveste.
Nu vrei să ţi le ştii,
Acele gânduri duse.
Dar nu mai poţi, te-ai străduit destul
Acum înduri, privindu-te din nou,
Cu ochii-ntredeschiÅŸi... Åži ÅŸtii!
Tu ÅŸi ei,
În războiul crud-tacit în care ai pierdut.
Degeaba-nghiţi în sec, globul era deja acolo.
Format din sticla ce-odată ai folosit.
Ei te privesc cu feţe-nvingătoare,
Doi monÅŸtrii albi ÅŸi mari,
Odată foşti umani.
Tu i-ai creat, de mult...
Prin sticla ,
Ce acum,
Te va strivi uÅŸor,
C-un zâmbet de triumf.
Gânduri însângerate, pierdute-n Infinit,
Te întrebi ce s-a-ntâmplat
Dar e deja târziu,
Scări s-au prăbuşit şi uşi au fost trântite,
Nu-Å£i aminteÅŸti nimic.
Un zâmbet gol ţi-arată
Reflexia-n oglindă. Te vezi, eşti tu!
Încerci, dar nu te poţi pierde,
Căci eşti în labirint,
Sub mii ÅŸi mii de sticle vii.
Te ard pe rând, cu fiecare cicatrice
Pe chipul tău frumos,
Cu orice zgârietură ce are o poveste.
Nu vrei să ţi le ştii,
Acele gânduri duse.
Dar nu mai poţi, te-ai străduit destul
Acum înduri, privindu-te din nou,
Cu ochii-ntredeschiÅŸi... Åži ÅŸtii!
Tu ÅŸi ei,
În războiul crud-tacit în care ai pierdut.
Degeaba-nghiţi în sec, globul era deja acolo.
Format din sticla ce-odată ai folosit.
Ei te privesc cu feţe-nvingătoare,
Doi monÅŸtrii albi ÅŸi mari,
Odată foşti umani.
Tu i-ai creat, de mult...
Prin sticla ,
Ce acum,
Te va strivi uÅŸor,
C-un zâmbet de triumf.
Yeah, I know, stupidish :))