L's journal [shounen-ai]

[Verrine]

Well, ce pot spune. Light nu e asa de important... nici nu mai cred ca apare de prea multe ori in fic... Nu intra in planurile mele=)), oricum vedem. Ran e protagonistul asa ca nu-l pot scoate din schema. However, sper sa citesti in continuare ca sa vezi ce se va intampla;).

Capitolul 19: Un nou indiciu?

A trecut o luna de la ultimul incident dintre mine si Ryuuzaki. Acum ne aflam undeva la mijlocul lui aprilie. Dupa o pauza destul de lunga pe care am luat-o, insfarsit am reusit sa iau o hatarere favorabila- nu ma mai implic in nimic. Am dat uitarii atat cazul Kira, cat si jurnalul. Relatia cu Ryuuzaki nu s-a schimbat spre surprinderea mea chiar deloc. Am inceput sa merg din nou la facultate si la servici. Din pacate nu am mai avut ocazia sa fac pe detectivul- gandul asta inca ma amuza. Avand in vedere ca ma descurcam foarte bine, viata mea parea in final sa revina la normal. Se pare ca hotararea care am luat-o a fost una foarte buna, acum nu trebuie sa ma mai ingrijorez de nimic. Si, ca totul sa fie si mai bine, nu am mai auzit nimic de Light de ceva timp. Am fost fericit sa cred ca Ryuuzaki ma ascultase.

Mda, cam asa ar fi trebuit sa arate viata mea daca as fi fost din cale-afara de optimist, insa eu sunt tipul de persoana pesimista. Nu pot spune ca am mintit in totalitate in descrierea de mai sus. Este adevarat, a trecut o luna de la incident si da, aceea este hotararea pe care am luat-o. M-am intors chiar si la servici si am continuat studiile la facultate, insa viata nu e deloc roz. Relatia mea cu Ryuuzaki… stai, aceea nu se poate numi relatie. Aceasta… legatura – hai sa fiu putin optimist- dintre noi consta in a ne saluta reciproc si a primi ordine de la el. Insa, trebuie sa punctez urmatorul aspect: “legatura” aceasta nu este din cauza intamplarii din urma cu o luna si nu este pe deplin vina lui. Cred ca discutia noastra de acum cateva zile a avut un impact important asupra amandurora:

-Ryuuzaki, voiam sa te intreb…
Priveam podeaua acoperita de un parchet negricios, din lemn. Nu eram sigur daca voiam sau nu sa pun intrebarea aceea. Daca il va deranja? Este viata lui personala pana la urma, insa intr-un anume fel pe care nu-l inteleg, voiam sa aflu raspunsul.
-Spune, ma incuraja acesta.
Ma tintuia cu privirea. Oare stia deja ce voiam sa-l intreb? Vazandu-l cum isi indreapta privirea spre una dintre prajiturile de pe birou am prins putina incredere in mine:
-Esti… homosexual?
Intrebarea mea nu paru sa-l enerveze, ba chiar, puteam citi uimirea provocata de cuvintele pe care le rostisem. Asteptam un raspuns.
-Cine stie? Nu am avut niciodata intentia sa ma cataloghez din punctul asta de vedere.
Desi il priveam ca un idiot, extrem de nedumerit, acesta isi continua ideea:
-Atata timp cat sunt indragostit de o persoana, cel mai important este sa o iubesc si sa am incredere in ea. Cineva care sa ma stimuleze. Nu imi pasa de gen.
De cand il cunosc, nu l-am auzit pe Ryuuzaki niciodata vorbind in felul acesta. Discutiile noastre de obicei erau despre anumite cazuri si destul de rar despre viata personala. Acum, dintr-o data auzindu-l cum imi vorbeste despre iubire si incredere… Punctul lui de vedere privind situatia de fata, chiar ma punea pe ganduri.

Ce puteam sa inteleg eu din asta? Ryuuzaki era de fel o persoana bizara, nu puteai sa spui niciodata la ce se gandeste. Nu era nici genul spontan, lui ii placea sa faca planurile dinainte si apoi noi, pionii, sa il urmam. Inca nu puteam sa-l iert pentru ca ne foloseste pe toti in propriile lui scopuri. Oricum, revenind la subiectul initial… nu stiam ce sa cred. Eu ma pregatisem psihic pentru un raspuns de “Da”, dar el in schimb mi-a zis ceva extrem de vag. Totusi, desi nu-mi placea sa o recunosc, era un mod frumos de a gandi. As avea o constiinta atat de impacat daca as merge pe ideea lui!
Am ras in sinea mea.
-La ce lucruri ma mai pot gandi dimineata, zic in timp ce sorb din ceasca de cafea.
Atat de ganditor, am uitam sa-mi pun zahar. M-am ridicat alene de pe scaun, indreptandu-ma spre un dulapior maroniu, din lemn. Am luat ultimul pliculet de zahar, indreptandu-ma inapoi spre masa. Sunetul provocat de sonerie m-a facut sa ma opresc. Cine putea sa fie la o ora matinala ca asta? Desi eram in pijamale m-am dus sa deschis. Probabil cineva incurcase numarul de la apartamente.
-Buna dimineata.
-Ryuuzaki?! Ce cauti aici la ora asta? il intreb cand il vad stand in fata usii mele cu un prosop in mana si niste haine de schimb.
-Am venit pentru baia de dimineata, spuse in timp ce intra pe usa.
-Baia de dimineata?! De ce trebuie sa o faci la mine acasa?
Il tintuiam cu privirea, incercand sa par nervos de vizita lui neasteptata. Desi, in sinea mea eram fericit. Incepeam sa ma plictisesc de discutiile noastre de la birou. Ma simteam de parca vorbeam cu un robot. Oricum, asta nu epxlica motivul pentru care trebuie sa vina aici sa faca baie.
-Din cauza samponului. Al tau miroase a miere.
Asta m-a facut sa-mi aduc aminte de o alta zi.
-Oh, da. Dragostea vietii tale, zic razand.
L-am lasat sa intre in baie. Dupa cum am zis, niciodata nu iti poti da seama de ceea ce are Ryuuzaki in minte. Cine s-ar fi gandit ca o sa-l gasesc la ora sapte dimineata la mine in fata usii sub pretextul ca a venit sa faca baie? Am zambit in sinea mea.
Am asteptat pana a terminat. Voiam sa aflu adevaratul motiv pentru care a batut atata drum pana aici. La o adica, daca voia sa se spele cu samponul acela, putea sa cumpere unul de la magazin- e foarte ieftin. Oricum, indiferent de motivul care il voi auzi, tot fericit voi fi. In utlima luna pot zice ca nu ne-am vorbit mai deloc. Aproape ca deveneam emotionat la gandul ca se afla chiar in baia mea.
Sunetul pasilor facuti de Ryuuzaki pe parhcet imi trezira atentia. Mai uitat spre directia din care venea spre mine. Puteam simti mirosul de miere care venea dinspre el. Avea un prosop alb peste parul lung, negricios si din suvitele caruia, inca se scurgea apa.
-Deci, de ce ai venit?
-Pentru baia de dimineata, repeta acesta.
Mi-am incrucisat mainile in timp cel priveam. Vazand ca nu primesc nici un alt raspuns, am oftat resemnat. In timpul in care Ryuuzaki s-a spalat pe cap eu m-am si schimbat si m-am pregatit pentru cursul de astazi- incepeam mai devreme decat deobicei.
-Eu trebuie sa plec la facultate, poti sa mai ramai daca vrei, insa sa inchizi usa inainte sa pleci, ii zic in timp ce-i arat cheia de pe masa din bucatarie. A da, si inainte de asta, mai bine ti-ai usca parul, doar nu vrei sa racesti, nu-i asa?
M-a afirmat printr-o miscare usoara a capului. Am dat sa ies pe usa, insa vocea brunetului m-a oprit:
-Shinigami.
-Eh? ii zic in timp ce ma intorc cu fata la el.
-Shinigami, de aici trebuie sa pornesti.