13-08-2010, 05:01 PM
am revenit cu inca un oneshot care sper sa va incante ochii si mintea.
Imi deschid ochii incet si imi zdrobesc privirea de tavanul alb. Parea asa de rece si trist... M-am ridicat incet in sezut si am inceput sa cercetez camera cu privirea. Totul era la fel ca atunci cand adormisem. Fereastra era larg deschisa si aerul rece al noptii patrundea in camera si invaluia totul. Pe birou se racea linistit laptop-ul care functionase peste opt ore incontinu iar langa el se odihnea imprimanta. Am zambit in sinea mea la gandul ca azi voi duce la editura manuscrisele la care am lucrat atat de mult.
Am tresarit cand o idee mi-a fulgerat brusc mintea. M-am ridicat in viteza din patul moale si cald si m-am repezit la telefon. Apelarea rapida e foarte folositoare.
-Alo! de la capatul celalalt al firului imi raspunse o voce mai mult adormita decat treaza.
- Kaminari! Am o idee geniala! ii raspund eu baiatului.
-Sakka? Femeie, ai idee cat e ceasul?
-Nu si nici nu imi pasa! Vino maine la ora zece la cafeneaua de vis-a-vis de supermarket!
-La zece? Unii oameni au treaba la ora aia!
-Cum ar fi?
-Pai ce ar putea sa faca un om normal duminica la ora zece? Sa doarma!
-Nu accept un refuz! Ne vedem acolo! si i-am inchis amicului meu fara a-l lasa sa-mi mai dea vreun raspuns.
Imediat ce am asezat telefonul pe noptiera, m-am indreptat spre laptop si l-am deschis incantata. Am aruncat intr-un sertar manuscrisele pe care planuisem sa le duc la editura si am inceput sa tastez bezmetic inainte de a-mi pierde inspiratia, si fara sa-mi pese de ora tarzie. Ideea era perfecta. Scriam, gandeam, tastam si din cand in cand mai sorbeam cate o gura de cafea cu lapte din cana mea favorita.
Incet, incet, soarele isi reia locul pe bolta senina. Pasarile isi reiau cantul, oamenii incep sa misune pe strazile intortocheate si toti se pregatesc pentru o noua zi.
Ochii au inceput sa ma usture si intamplator am aruncat o privire ceasului digital. Am sarit ca arsa de pe scaunul de birou si am inceput sa alerg ca nebuna dintr-o parte in alta. M-am imbracat rapid si mi-am adaugat in final o esarfa maronie la gat. Mi-am luat la mine paltonul, caci soarele de toamna e inselator, telefonul si cheile si am iesit in fuga din apartament.
Mi-am privit ceasul de mana si am respirat usurata. Mai aveam inca zece minute la dispozitie, deci ma pregatisem mult mai repede decat de obicei. Am iesit din bloc si m-am indreptat spre cafeneaua unde aveam sa ma intalnesc cu Kaminari.
Am ajuns la timp si m-am intalnit la intrare cu amicul meu.
-Femeie, tu esti un om normal, ca toata lumea sau nu? Te-ai uitat in oglinda inainte sa pleci?
-Nu am mai apucat. De cand am vorbit cu tine la telefon si pana acum douazeci si sapte de minute, am scris in continuu la noua mea opera literara.
-Tu chiar nu esti normala! Ai niste cearcane groaznice si ochii umflati "de mama focului"! Ce idee atat de buna ti-a venit ca te-ai trezit sa ma suni la ora doua noaptea?
-Droguri! declar eu radiind de fericire. Am sa scriu o poveste despre o fata care se drogheaza si fumeaza si in urma unei supradoze ajunge la dezintoxicare. Faza e ca am sa ma droghez si am sa fumez eu si am sa iau eu o supradoza ca sa vad exact cum sa desriu sentimentele personajului. Baiatul din fata mea era socat de idee dar dupa ce si-a mai revenit putin, a spus foarte hotarat:
-Nu!
-Kaminari, nu depinde de tine! Am vrut doar sa ma supraveghezi ca sa nu fac alte complicatii si sa ma duci la dezintoxicare la finalul experimentului, domnule doctor!
A oftat resemnat si a aprobat din cap ceea ce mi-a provocat un zambet multumit. Stia ca odata ce imi vine o idee nu ma mai poate opri nimeni si nimic.
-Esti fara speranta! adauga el intr-un final.
Mi-am prins parul in coada si apoi am mai discutat cu el pe tema viitoarei mele carti. M-a asigurat ca-mi va procura el tigari si droguri fara sa intre vreunul din noi in belele. Acum urma partea naspa: el va locui la mine pe toata durata experimentului. Am mai povestit putin apoi am plecat spre casele noastre. Maine isi va aduce bagajele, deci trebuie sa-i fac loc in camera de oaspeti si baie. Uff... ce de munca.
Stateam cu un pliculet micut in mana si ma incurajam mintal sa inghit continutul. Putin tematoare, l-am deschis si am dat pe gat tot praful din interior. Il tineam strans de mana pe Kaminari, si el pe mine.
Trebuie sa recunosc, macar in minte, ca imi era teama sa inghit continutul dar trebuia sa o fac. Pana la urma, era ideea mea si nu voiam sa par o fricoasa.
Simteam cum ametesc usor, apoi o stare de bine imi cuprinde atat mintea cat si sufletul. Zambeam in continuu. Era o senzatie ciudata. Tot corpul meu se simtea atat de bine si eram invincibila. Mintea si sufletul erau pline de fericire.
Nu am apucat sa ma bucur prea mult de noile senzatii ca praful "magic" isi si pierdu efectul. Am simtit cum durerea de cap se lipeste de mine si cum ametesc din ce in ce mai tare. Am ramas acolo unde eram si mi-am jurat ca nu mai pun mana pe asa ceva in viata mea. Sa o ia naiba de carte, sa o ia naiba de celebritate. Nu am nevoie de asa ceva. Sanatatea mea e mai importanta.
Maine dimineata am sa duc manuscrisele la care am muncit atat de mult. Cu siguranta editura mi le va accepta.
Sanatatea inainte de toate
Imi deschid ochii incet si imi zdrobesc privirea de tavanul alb. Parea asa de rece si trist... M-am ridicat incet in sezut si am inceput sa cercetez camera cu privirea. Totul era la fel ca atunci cand adormisem. Fereastra era larg deschisa si aerul rece al noptii patrundea in camera si invaluia totul. Pe birou se racea linistit laptop-ul care functionase peste opt ore incontinu iar langa el se odihnea imprimanta. Am zambit in sinea mea la gandul ca azi voi duce la editura manuscrisele la care am lucrat atat de mult.
Am tresarit cand o idee mi-a fulgerat brusc mintea. M-am ridicat in viteza din patul moale si cald si m-am repezit la telefon. Apelarea rapida e foarte folositoare.
-Alo! de la capatul celalalt al firului imi raspunse o voce mai mult adormita decat treaza.
- Kaminari! Am o idee geniala! ii raspund eu baiatului.
-Sakka? Femeie, ai idee cat e ceasul?
-Nu si nici nu imi pasa! Vino maine la ora zece la cafeneaua de vis-a-vis de supermarket!
-La zece? Unii oameni au treaba la ora aia!
-Cum ar fi?
-Pai ce ar putea sa faca un om normal duminica la ora zece? Sa doarma!
-Nu accept un refuz! Ne vedem acolo! si i-am inchis amicului meu fara a-l lasa sa-mi mai dea vreun raspuns.
Imediat ce am asezat telefonul pe noptiera, m-am indreptat spre laptop si l-am deschis incantata. Am aruncat intr-un sertar manuscrisele pe care planuisem sa le duc la editura si am inceput sa tastez bezmetic inainte de a-mi pierde inspiratia, si fara sa-mi pese de ora tarzie. Ideea era perfecta. Scriam, gandeam, tastam si din cand in cand mai sorbeam cate o gura de cafea cu lapte din cana mea favorita.
Incet, incet, soarele isi reia locul pe bolta senina. Pasarile isi reiau cantul, oamenii incep sa misune pe strazile intortocheate si toti se pregatesc pentru o noua zi.
Ochii au inceput sa ma usture si intamplator am aruncat o privire ceasului digital. Am sarit ca arsa de pe scaunul de birou si am inceput sa alerg ca nebuna dintr-o parte in alta. M-am imbracat rapid si mi-am adaugat in final o esarfa maronie la gat. Mi-am luat la mine paltonul, caci soarele de toamna e inselator, telefonul si cheile si am iesit in fuga din apartament.
Mi-am privit ceasul de mana si am respirat usurata. Mai aveam inca zece minute la dispozitie, deci ma pregatisem mult mai repede decat de obicei. Am iesit din bloc si m-am indreptat spre cafeneaua unde aveam sa ma intalnesc cu Kaminari.
Am ajuns la timp si m-am intalnit la intrare cu amicul meu.
-Femeie, tu esti un om normal, ca toata lumea sau nu? Te-ai uitat in oglinda inainte sa pleci?
-Nu am mai apucat. De cand am vorbit cu tine la telefon si pana acum douazeci si sapte de minute, am scris in continuu la noua mea opera literara.
-Tu chiar nu esti normala! Ai niste cearcane groaznice si ochii umflati "de mama focului"! Ce idee atat de buna ti-a venit ca te-ai trezit sa ma suni la ora doua noaptea?
-Droguri! declar eu radiind de fericire. Am sa scriu o poveste despre o fata care se drogheaza si fumeaza si in urma unei supradoze ajunge la dezintoxicare. Faza e ca am sa ma droghez si am sa fumez eu si am sa iau eu o supradoza ca sa vad exact cum sa desriu sentimentele personajului. Baiatul din fata mea era socat de idee dar dupa ce si-a mai revenit putin, a spus foarte hotarat:
-Nu!
-Kaminari, nu depinde de tine! Am vrut doar sa ma supraveghezi ca sa nu fac alte complicatii si sa ma duci la dezintoxicare la finalul experimentului, domnule doctor!
A oftat resemnat si a aprobat din cap ceea ce mi-a provocat un zambet multumit. Stia ca odata ce imi vine o idee nu ma mai poate opri nimeni si nimic.
-Esti fara speranta! adauga el intr-un final.
Mi-am prins parul in coada si apoi am mai discutat cu el pe tema viitoarei mele carti. M-a asigurat ca-mi va procura el tigari si droguri fara sa intre vreunul din noi in belele. Acum urma partea naspa: el va locui la mine pe toata durata experimentului. Am mai povestit putin apoi am plecat spre casele noastre. Maine isi va aduce bagajele, deci trebuie sa-i fac loc in camera de oaspeti si baie. Uff... ce de munca.
***
Stateam cu un pliculet micut in mana si ma incurajam mintal sa inghit continutul. Putin tematoare, l-am deschis si am dat pe gat tot praful din interior. Il tineam strans de mana pe Kaminari, si el pe mine.
Trebuie sa recunosc, macar in minte, ca imi era teama sa inghit continutul dar trebuia sa o fac. Pana la urma, era ideea mea si nu voiam sa par o fricoasa.
Simteam cum ametesc usor, apoi o stare de bine imi cuprinde atat mintea cat si sufletul. Zambeam in continuu. Era o senzatie ciudata. Tot corpul meu se simtea atat de bine si eram invincibila. Mintea si sufletul erau pline de fericire.
Nu am apucat sa ma bucur prea mult de noile senzatii ca praful "magic" isi si pierdu efectul. Am simtit cum durerea de cap se lipeste de mine si cum ametesc din ce in ce mai tare. Am ramas acolo unde eram si mi-am jurat ca nu mai pun mana pe asa ceva in viata mea. Sa o ia naiba de carte, sa o ia naiba de celebritate. Nu am nevoie de asa ceva. Sanatatea mea e mai importanta.
Maine dimineata am sa duc manuscrisele la care am muncit atat de mult. Cu siguranta editura mi le va accepta.
SFARSIT
Hi :3