Viata e deosebita

[Savarina Ali]

Am venit cu capitol 12 deoarece „M-a trasnit inspiratia!” pe moment, asa ca am dat la cosul de gunoi planurile si am inceput sa scriu. Foarte posibil o sa le iau de acolo, deoarece va trebui sa remediez cateva idei ^_^ , pana astunci eu sper sa va placa acest capitol. Si cum sunt mai uituca era sa uit ;)) da si mie mi s-a parut aceasta idee cu Karin si camerele ei ciudata, cand m-am uitat in planuri, dar cum eram in criza am pus acele lucruri in functiune. Asa ca ma voi folosi poate de astea pe viitor :-?
Capitolul XI : Aceasta este realitatea sau fictiunea? ...
Partea a II-a : Vreau sa-ti castig increderea 1.
Sasuke:
-Ce s-a intamplat? Intreb Sakura cu inima la gura.
-Imi pare rau domnisoara, dar micuta pacienta are nevoie de foarte mult sange. Imapctul nu a fost foarte puternic, dar indeajuns incat sa piarda sange, spuse acesta vizibil trist. Are nevoie de grupa 01, si nu sunt multi cu acest sange, contnua doctorul.
-Pai eu am aceasta grupa, spune rozalia ganditoare, apoi imi aduc aminte ca si eu am aceeasi grupa cu Sakura.
-Domnule doctor, as dori eu sa donez sange pentru fetita, spun eu ganditor, iar doctorul afirma si ma cheama sa imi teste sangele daca este compatibil.
Am intrat intr-un salon cu multe aparate si pungi cu sange in ele. Acestea erau puse intr-un frigider de catre o asistenta. Aceasta era imbracata intr-o rochita roz, specific asistentelor si avea o boneta roz cu alb care era asortata cu costumatia. Era blonda si avea ochii precum safirul. M-am asezat pe un pat cat timp doctorul mi-a luat o monstra de sange. Dupa ce imi dadu sa pun la mana o bucatica de vata imbibata in alcool sanitar. Pune siringa intr-un aparat si acesta in mai putin de cinci minute ii da rezultatul.
Doctorul imi spune ca sunt conpatibil cu micuta, si apoi ma mai intreaba inca o data daca vreau sa donez sau nu sange, iar eu ii spun ca vreau. Acesta ma intinde pe mine pe patul tare cu asternut alb si ma pune sa strang pumnul pentru a mi se vedea vena. Cum o gaseste imi leaga la mana o elastica si ma inteapa cu acul de care era legat un furtunas care avea la capt o punga de sange in care mi se recolta lichidul vital si imi spune sa las mana moale.
Dupa ce punga era plina imi scoate acul si imi pune un plasture mic si rotund de culoarea pielii peste locul cu pricina. Asistenta imi da sa beau un pahar de suc de portocale, rece spre bucuria mea, pentru a ma reface dupa pierderea de sange. Am iesit din salon si acolo am vazut-o pe Sakura pe un scaun si cu mainile pe genunchi. Chipul ii era acoperit de palme. Karin statea si zambea cand o vedea pe rozalie ca sufera. Kikio incerca sa o linisteasca pe sora ei, iar fratele meu vorbea cu inspectorul de politie. M-am dus langa Sakura si i-am pus capul pe pieptul meu. Atat i-a trebuit ca inceput sa-mi stranga materialul tricoului negru si si-a lasat lacrimile sa curga. O mangaiam pe parul ei moale si matasos asemeni florilor de cires si ii sopteam cuvinte linistitoare. Dintr-o data isi ridica capul si am putut sa vad ca ochii ei de smarald erau acum rosii de la atata plans. Se uita la mine si eu o sarut osor pe frunte. Aceasta isi pune iar capul pe pieptul meu si stam in picioare ore in sir, in acea pozitie pana cand din salonul Diei iese iar doctorul si ne spune cu un zambet pe buze :
-Micuta este acum bine, daca nu aveati sangele compatibil putea sa moara. Nu ete grav ranita, si de aceea ii vom da drumul daca este in aceasta seara.
-Multumim domnule doctor, spune Sakura zambind apoi ma imbratiseaza strans. Eu ma desechilibrez putin, dar imi revin repede.
Am intrat in salonul micutei si aceasta dormea linistita. Corpul ei se misca in ritm cu bataile inimii. Nu era conecata la aparate, ceea ce era un lucru bun. Suvite din parul acesteia ii stateau pe chipul angelic. Mana fina a Sakurei, a indepartat usor acele fire raslete, lasand sa se vada un chip de ingeras nevinovat. Am stat acolo cu Sakura cateva ore bune, asteptand ca micuta sa se trezeasca.
Usa salonului s-a deschis si pe ea au intrat inspectorul si alti cativa avocati si parintii Sakurei. Acestia au salutat, de altfel si noi la fel, apoi s-au asezat la o masuta care era in salon. Au inceput sa discute despre adoptia micutei. Din cate am inteles eu, doamna Haruno a facut o procura pe care a trimis-o la „Protectia Copilului”, iar unul dintre avocati avea verdictul. Deoarece eram in spital a fost usor ca cei doi sa faca teste de sange. Au adus actele caselor si cele de la banci pentru a demonstra structura sociala. In cateva ore toate actele erau efectuate.
Am simtit doua brate care imi inconjurau talia si mi-am intors privirea. Sakura imi zambea dulce. I-am zambit la randul meu si am tras-o in bratele mele. Aceasta isi pusese capul pe pieptul meu si se uita la parintii ei cum discutau inca despre adoptie. Actele erau intemeiate, dar discutia devenea din ce in ce mai aprinsa. Simteam cum bataile inimii rozaliei deveneau din ce in ce mai rapide. Ce se intampla cu ea? Eram prea concentrat sa ma gandesc la ea ca sa observ ca persoanele din camera au plecat. O priveam in ochii ei de smarald. Se vedea ca era fericita peste masura. Ma simteam impacat cu gandul ca nu mai trebuie sa o mint cu privire la Dia. Eram fericit ca este cu mine, o simt, o ating si ca o pot privii cat vreau eu. Imi era dor de ea. Nu am vrut sa recunosc, dar fara ea mi se parea ca totul nu are noima, totul e pe dos si nimic nu e special. Chipurile noastre erau din ce in ce mai aproape. Puteam sa-i simt respiratia calda pe chipul meu. Buzele noastre se apropiau din ce in ce mai mult, dar cad sa se uneasca intr-un sarut o auzim pe Dia cum plange si Sakura s-a dus ghiulea la ea sa o linisteasca.
Micuta si-a deschis ochii stralucitori ca stelele si o privea pe rozalia cu multa dragoste. Sakura zambea si ma tinea de mana strans.
[center]***[/center]
Au trecut cinci zile si doctorul ne-a lasat sa o luam pe micuta acasa. Eram toti trei in masina mea spre casa. Sakura radea cu fetita in spate. Mi-a reglat putin oglinda retrovizoare sa le pot vedea mai bine. Amandoua radiau de fericire. Daca ele erau fericite si eu eram, iar daca ele erau trite si eu eram. Aveam o legatura, o legatura care nu putea sa fie rupta foarte usor de cineva, oricat de mult si-ar fi dorit sau cel putin asta credeam atunci.
Am ajuns in fata casei si mi s-a deschis poarta sa intru cu masina in curte. Faptasul era fratele meu. Langa el era roscata lui iubita. Cand am oprit masina am iesit din ea, apoi le-am ajutat si pe cele doua sa faca acelasi lucru. Micuta a fost luata de roscata si dusa in casa. Itachi zambea malefic si ne trase pe mine si Sakura langa el.
-Bun ... porumbeilor azi ... veti petrece timp impreuna asa ca miscati-va fundurile de aici, sau pun cainii pe voi, spuse acesta amuzat.
Ma uitam la fata si aceasta la mine, de parca am fi vazut amandoi masini straine. Frate-miu isi da ochii peste cap si ne impinge pe amandoi in masina.
-Si sa nu va intoarceti pana la ora douasprezece noaptea, mai spuse acesta si deschise poarta.
Fata aproba si eu pornesc masina. Ne indreptam catre un lac. Vroiam sa vedem impreuna apusul.

To be continued ...

Sper ca v-a placut ^_^ si ca nu am scris de geaba. Nu mai spun nimic de comentarii ca tot ca voi faceti asa ca imi este indiferent pana la urma :-< Eu sper totusi sa va placa. ^.^ Banuiesc ca este cam tras de par in unele locuri, scuzati greselile si in caz de am grabit actiunea -_-"


Capu Chu’ .....:X