11-08-2010, 12:51 AM
Imi cer scuze pentru perioada de absenta si va multumesc pentru sfaturi si ii multumesc mai ales lui Lynn care a redeschis acest fic.
.Capitolul II.
Este atat de cald. Urasc soarele.
- Felton, cat mai ai de gand sa stai pe capul meu?
- Pana te intorci unde ti-e locul, raspunse el in timp ce rasfoia o carte.
- S-ar putea sa mai dureze decenii.
- Lux, se auzi din usa vocea lui Vivi, astazi este ziua in care maine va incepe vara.
- Superb, am marait eu.
Ca deobicei vorbea ciudat, dar asta o facea atat de speciala in ochii mei.
- Felton, mergi afara? intreba ea. El a aprobat atat din cap cat si cu un zambet larg.
- Prajire placuta, am adaugat eu zambind la randul meu.
- Otto, mergem la cea mai apropiata apa. Ma sufoc aici.
Eu, Vivi, Felton si Otto am urcat in trasura si am pornit catre raul din josul orasului. A fost chiar amuzant sa o vad pe Vivi cum se bucura de fiecare picatura care ii atingea pielea. Felton... ca de obicei strica totul cu neindemanarea lui.
- Lethe, cand te vei intoarce acasa? Gaurile dintre dimensiuni devin din ce in ce mai mari, iar regele isi pierde puterea. Trebuie sa urci la tron cat mai curand.
- Fratele meu se poate descurca la fel de bine.
- Lothar este inca un copil.
- Hmp, un copil de treisute de ani. Ce mai gluma.
Lothar adopta infatisarea unui copil pentru a-si pastra puterile. Cu fiecare zi care trecea el era din ce in ce mai puternic si mai bine pregatit, asteptand ocazia de a lua tronul destinat mie. Pe mine nu ma interesau aceste aspecte ale regalitatii demonilor, dar tata insista mereu. Familia noastra a fost mereu in alianta cu vrajitoarele de la marginea taramului demonilor, pana cand s-a produs o ruptura intre noi. Ele au inceput sa lase scutul dintre lumi sa se destrame. Este nevoie de un nou tratat, de o noua alinta si de un nou tribut din partea noastra. Eu unul traiesc o viata foarte linistita pe pamantul acesta.
- Vivaldi! striga Otto.
Un curent puternic o prinse pe Vivi, iar eu am sarit dupa ea.. Am prins-o repede de mana si am tras-o la mal.
- Unde ti-a fost capul? tonul din vocea mea a fost prea ridicat si am speriat-o. Esti ranita? am intrebat-o calm cand mi-am dat seama ca spaima o cuprinse.
- Nu, mi-a raspuns ea fara sa ma priveasca.
Asta este cel mai important. Otto a pus o patura pe ea pentru a o incalzi si a urcat-o in trasura.
- Plecati inaintea noastra, i-am soptit lui Otto.
A doua zi dimineata Vivi a venit in sufragerie si a intrebat de Felton. Otto i-a spus ca este in gradina interioara. Vivi iesi din camera in secunda in care primi raspunsul. Ceva era ciudat la ea. De ce nu imi daruise o floare? Era suparata pentru ca tipasem la ea? Am decis sa o las in pace, momentan. In timpul pranzului Vivi nu a spus nici macar doua cuvinte in timp ce Felton a vorbit ca o moara stricata. M-am uitat atent la Vivi si am observat ca avea obrajii foarte rosii si respira greu. Am luat-o pe Vivi de mana si am tras-o pana in camera alaturata. Mi-am atins fruntea de fruntea ei, apoi obrazul de obrajii ei. Avea febra.
- Otto! Pregateste o baie fierbinte si cateva paturi!
- Nu, a mormait Vivi, nu sunt bolnava.
- Ba esti si nu ai ce comenta.
Dupa baie si dupa cateva pastile pe care i le-a dat Otto s-a bagat sub plapuma si nu a mai vrut sa vorbeasca cu nimeni. Dupa ce in sfarsit a adormit am iesit cu Felton in oras pentru a cauta mancare. Demoni fiind, ne hraneam cu sange. Ca de obicei Madam TeKiri ne-a primit cu mare caldura si ne-a daruit trupul si sangele ei.
Madam TeKiri, o persoana care avea sa ii fie alaturi lui Vivi cand eu aveam sa o parasesc...
.Capitolul II.
Este atat de cald. Urasc soarele.
- Felton, cat mai ai de gand sa stai pe capul meu?
- Pana te intorci unde ti-e locul, raspunse el in timp ce rasfoia o carte.
- S-ar putea sa mai dureze decenii.
- Lux, se auzi din usa vocea lui Vivi, astazi este ziua in care maine va incepe vara.
- Superb, am marait eu.
Ca deobicei vorbea ciudat, dar asta o facea atat de speciala in ochii mei.
- Felton, mergi afara? intreba ea. El a aprobat atat din cap cat si cu un zambet larg.
- Prajire placuta, am adaugat eu zambind la randul meu.
x x x
- Otto, mergem la cea mai apropiata apa. Ma sufoc aici.
Eu, Vivi, Felton si Otto am urcat in trasura si am pornit catre raul din josul orasului. A fost chiar amuzant sa o vad pe Vivi cum se bucura de fiecare picatura care ii atingea pielea. Felton... ca de obicei strica totul cu neindemanarea lui.
- Lethe, cand te vei intoarce acasa? Gaurile dintre dimensiuni devin din ce in ce mai mari, iar regele isi pierde puterea. Trebuie sa urci la tron cat mai curand.
- Fratele meu se poate descurca la fel de bine.
- Lothar este inca un copil.
- Hmp, un copil de treisute de ani. Ce mai gluma.
Lothar adopta infatisarea unui copil pentru a-si pastra puterile. Cu fiecare zi care trecea el era din ce in ce mai puternic si mai bine pregatit, asteptand ocazia de a lua tronul destinat mie. Pe mine nu ma interesau aceste aspecte ale regalitatii demonilor, dar tata insista mereu. Familia noastra a fost mereu in alianta cu vrajitoarele de la marginea taramului demonilor, pana cand s-a produs o ruptura intre noi. Ele au inceput sa lase scutul dintre lumi sa se destrame. Este nevoie de un nou tratat, de o noua alinta si de un nou tribut din partea noastra. Eu unul traiesc o viata foarte linistita pe pamantul acesta.
- Vivaldi! striga Otto.
Un curent puternic o prinse pe Vivi, iar eu am sarit dupa ea.. Am prins-o repede de mana si am tras-o la mal.
- Unde ti-a fost capul? tonul din vocea mea a fost prea ridicat si am speriat-o. Esti ranita? am intrebat-o calm cand mi-am dat seama ca spaima o cuprinse.
- Nu, mi-a raspuns ea fara sa ma priveasca.
Asta este cel mai important. Otto a pus o patura pe ea pentru a o incalzi si a urcat-o in trasura.
- Plecati inaintea noastra, i-am soptit lui Otto.
x x x
A doua zi dimineata Vivi a venit in sufragerie si a intrebat de Felton. Otto i-a spus ca este in gradina interioara. Vivi iesi din camera in secunda in care primi raspunsul. Ceva era ciudat la ea. De ce nu imi daruise o floare? Era suparata pentru ca tipasem la ea? Am decis sa o las in pace, momentan. In timpul pranzului Vivi nu a spus nici macar doua cuvinte in timp ce Felton a vorbit ca o moara stricata. M-am uitat atent la Vivi si am observat ca avea obrajii foarte rosii si respira greu. Am luat-o pe Vivi de mana si am tras-o pana in camera alaturata. Mi-am atins fruntea de fruntea ei, apoi obrazul de obrajii ei. Avea febra.
- Otto! Pregateste o baie fierbinte si cateva paturi!
- Nu, a mormait Vivi, nu sunt bolnava.
- Ba esti si nu ai ce comenta.
Dupa baie si dupa cateva pastile pe care i le-a dat Otto s-a bagat sub plapuma si nu a mai vrut sa vorbeasca cu nimeni. Dupa ce in sfarsit a adormit am iesit cu Felton in oras pentru a cauta mancare. Demoni fiind, ne hraneam cu sange. Ca de obicei Madam TeKiri ne-a primit cu mare caldura si ne-a daruit trupul si sangele ei.
Madam TeKiri, o persoana care avea sa ii fie alaturi lui Vivi cand eu aveam sa o parasesc...