Dansul dragostei

[Alexi]

Capitolul 21


Vacanţa asta nu e aşa cum mi-o imaginam. S-au schimbat atât de multe. Cel mai mult mă doare faptul că Cezar nu vorbeşte cu mine.
- Nu ştiam că te-ai trezit atât de devreme.
Chris’ a reuşit să mă trezesc din gânduri. M-a sărutat uşor pe frunte şi s-a aşezat lângă mine. Mă jucam cu cerealele din castron. Nu prea mă simţeam în largul meu. Nu ştiu de ce Selena a vrut să vin aici. Era clar că în acest moment nu mă simţeam în elementul meu.
- Kass! Mă auzi?
- A? Scuze! Ai spus ceva?
A oftat şi s-a ridicat de pe scaun. Şi-a pus mâna pe spătarul meu şi m-a sărutat. Şi-a băgat limba în gura mea, căutându-mi limba. Cât de mult îmi plăcea să mă sărute. Abea aşteptam să mă întorc la şcoală. Monica va suferi un şoc. Foarte mare.
- Ce e cu tine? Eşti mereu cu capul în nori!
M-am ridicat de pe scaun şi m-am oprit în faţa ferestrei. Mi-am pus mâinile în sân, privind grădina. Blondul a venit în spatele meu şi m-a îmbrăţişat.
- Nu mă simt prea bine.
- Ce? Nu îmi spune că deja o să avem un copil.
- Chris’! Sigur că nu! Tata m-ar ucide! E situaţia asta tensionată dintre mine şi Cezar. Nu ştiu cum să fac pentru a vorbi cu el, fără să îl supăr. Nu îmi vine să cred că s-a creat această situaţie. Nu ştiu ce l-a schimbat pe fratele meu. Chris’ vreau să plecăm acasă. Selena poate să rămână aici cu Cezar, dar eu nu pot să locuiesc aici trei luni.
Nu mi-a spus nimic. Şi-a lăsat capul pe umărul meu şi a oftat. Cred că nici lui nu îi prea plăcea această situaţie. Dar cred că ar trebui să vorbesc.
- Vrei să vorbesc eu cu el?
- Nu! Nu vreau să spună că am servitori care să vorbească în numele meu. Asta e între mine şi el. Şi vreau să o rezolv în acest moment.
M-am întors cu faţa către blond şi l-am sărutat scurt pe buze, apoi am părăsit livingul. Am urcat treptele, păşind pe hol. Trăgeam aer în piept şi încercam să îmi fac curaj. Pentru ce? Curaj să vorbesc cu Cezar? Mă tem de propriul meu frate mai rău decât m-aş teme de Dumnezeu.
M-am oprit în faţa camerei lui şi am bătut uşor la uşă. Am auzit un ’Intră’ plictisit. Am apăsat pe clanţă şi am făcut un pas în interiorul camerei.
- Putem să vorbim?
Stătea pe pat cu o carte în mână. A îndepărtat-o puţin cât să mă privească, apoi şi-a ascuns din nou privirea în foi.
- Ce vrei? Sunt ocupat!
- Mda! Mi-am dat seama. Dar vreau să îţi spun ceva şi nu o să dureze mult.
- Ce e?
Am intrat în încăpere şi am închis uşa. M-am oprit în faţa patului. Mi-am împreunat lucruri, încercând să îmi găsesc cuvintele potrivite. Eram agitată, iar trupul meu a început să tremure.
- Uite! Ştiu că în ultimul timp ne-am certat şi ne-am ignorat. Poate ţi-am spus nişte cuvinte dure, însă cred că le meritai. Cezar nu vreau să ne distrugem relaţia. Eşti fratele meu şi te iubesc. Cu toate că nu îţi vine să crezi. Nu ştiu ce s-a întâmplat cu tine şi de ce ai început să mă eviţi şi mai important să mă urăşti. Ştii foarte bine că răbdarea mea e scurtă şi de aceea am venit să îţi îndeplinesc oarecum o dorinţă.
- Mă vei lăsa în pace?
Am tresărit la cuvintele lui şi mă abţineam cu greu să nu plâng. Eram sigură. Nu îi păsa. De ce i-ar păsa de mine?
- Da! O să încerc să fiu invizibilă în viaţa ta. Ai să vezi că nu o să îţi mai dau alte motive să mă urăşti şi mai tare.
Mi-am ridicat capul, iar în acel moment câteva lacrimi mi s-au prelins pe obrajii. Nu am putut să le opresc.
- Asta e tot? Nu trebuie să plângi, pentru că lacrimile tale pur şi simplu nu mă impresionează. Acum te rog frumos ieşi afară!
Am zâmbit şi am făcut ce mi-a zis. Măcar a avut buna voinţă să mă asculte. Am coborat scările cu un zâmbet fals pe buze şi cu lacrimile care continuau să îmi lovească obrazul. Chris’ mă aştepta în faţa treptelor. A zâmbit trist şi m-a luat în braţe, sărutându-mă pe frunte. Nu am început să ţip sau să fac vreo una din crizele mele. Pur şi simplu nu aveam forţa necesară sau spiritul. Nu voiam ca Cezar să creadă că sunt un bebeluş.
L-am îndepărtat uşor pe blond şi i-am spus că mă duc să mă plimb. Mi-am şters lacrimile şi am ieşit din casă. Aveam nevoie să fiu singură. Să meditez la acţiunile mele. La cuvintele mele. Am ieşit din curte şi am început să străbat aleile. Nu ştiam unde mă duceam. Nu ştiam ce făceam. De ce trebuia să mă afecteze atât de mult ura fratelui meu? Pentru că îl iubesc?
După puţin timp am ajuns într-un parc. Semăna atât de mult cu cel din Tokio. Acel parc unde Chris’ m-a sărutat. Unde mi-a arătat că s-a schimbat.
M-am aşezat pe o bancă şi mi-am pus palmele pe genunchi. Am început să plâng. De ce? De ce lacrimile se încăpăţânau să se scurgă? Exact ca nisipul dintr-o clepsidră.

Flashback

- Apropo băieţi! Sunt curioasă, unde ve-ţi repeta? Această sală este exclusiv pentru mine. Am un contract cu directorului. Până la urmă e bine că e aşa formal şi corect. Iar sala mea de acasă, e doar a mea. Să nu te gândeşti să intri pe furiş Cezar, pentru că sunt în stare să te dau pe mâna poliţiei. Cu toate că eşti fratele meu.

End of flashback


Doamne! Ce naiba era în mintea mea în acel moment? Să îl ameninţ pe Cezar? Totul pare atât de ireal. Lumea mea de basm s-a transformat parţial în una de coşmar. Cred că dacă nu i-aş avea pe Chris şi tata lângă mine aş fi înnebunit de tot.
Am oftat şi m-am ridicat de pe bancă. Am înaintat câţiva paşi, însă o voce m-a oprit.
- Kassandra Rodriguez?
M-am întors şi am văzut doi bărbaţi. După aspectul fizic păreau bodyguarzi. Am făcut câţiva paşi în spate. Tipii ăştia mă speriau.
- Da. Cine vrea să ştie?
- Tu vii cu noi.
Unul dintre ei a făcut un pas spre mine, întinzând mâna. Am încercat să fug, însă individul m-a prins de păr, trăgându-mă spre el. M-a apucat de talie şi a început să mă târască. Am început să mă zbat şi să ţip. M-au scos din parc şi m-au băgat într-o maşină. Cele două matahale s-au pus lângă mine, iar una dintre ele mi-a acoperit faţa cu o batistă. Am încercat să o îndepărtez, dar nu puteam. Pur şi simplu erau mai puternici decât mine. Am început să inspir un miros puternic şi să văd în ceaţă. Mâna mea a căzut moale lângă mine şi mi-am închis ochii.
Am început să mă mişc greu. Nu aveam destulă forţă în mine. Somniferul care m-a adormit a fost puternic. Am încercat să îmi mişc mâinile, dar erau legate la spate. Mi-am deschis ochii încet, încercând să îmi ridic capul. Parcă eram drogată. Gura îmi era acoperită cu o bucată de material. Am reuşit să îmi ridic capul şi m-am uitat în jur. Cu toate că vedeam în ceaţă, am putut să observ lumina unui neon care pâlpâia. M-am uitat în jurul meu şi am văzut că stăteam pe un scaun. Mâinile şi picioarele erau legate. Ce grozav! Tocmai am fost răpită. Acum ce se va mai întâmpla? Mă vor bate? Mă vor viola? Mă vor omorâ?
Am auzit o uşă trântindu-se. Se pare că aveam parte de prima vizită. Cât de incitant. Paşii se auzeau apăsaţi în cameră. Persoana misterioasă s-a pus în genunchi în faţa mea şi mi-a ridicat bărbia. Era un băiat de vreo 20-25 de ani cu părul blond şi ochii negri. Pentru o clipă am crezut că e Chris al meu şi am sperat că aceasta este o glumă, însă nu. Totul era real.
Bărbatul mi-a dat jos căluşul de la gură şi mi-a luat o şuviţă de păr între degete.
- Eşti foarte frumoasă. Sursele mele aveau dreptate. E un mare păcat că te-ai născut în familia Rodriguez. Cred că m-aş putea îndrăgosti de tine.
L-am privit neînţelegând ce se întâmplă. Cine era tipul ăsta şi de ce m-a răpit. Tată ce dracu’ ai făcut?
- Îmi pare rău, însă am un iubit. Îmi poţi spune de ce m-ai adus aici?
S-a ridicat în picioare şi a început să se învârtă în jurul meu. Mi-a atins uşor obrazul, însă mi-am ferit capul, încercând să îi îndepărtez mâna.
- Scumpul tău papi e de vină. Şi-a băgat coada unde nu trebuia.
- Mai explicit?
- A făcut un târg cu tata. Amândoi au investit mult capital într-o nouă idee a scumpului tău tată, de unde trebuiau să iasă amândoi beneficiaţi. Însă Emil i-a tras clapa tatei şi i-a luat toţi banii. Familia mea este în ruină, iar familia ta se scladă în glorie şi bani. Nu îmi spune că nu ştiai că papi îţi dă bani de pantofi şi păpuşele din bani furaţi.
Am început să râd. Dacă tot e în ruină ar trebui să devină comic şi să îşi scoată banii de pâine.
- Şi tu mai adus aici ca să îmi spui această poveste neînduioşătoare? Nu îmi pasă de unde provin banii pe care mii dă tata, atâta timp cât mii dă şi pot să îmi cumpăr ce vreau. Dacă tatăl tău nu ştie să îşi conducă propriile acţiuni, cum te aştepţi să aibă succes într-o mare infestată cu rechini?
A mârâit. A venit în faţa mea şi m-a tras de păr. Hei! Cum era cu regula: Băieţii nu au voie să lovească fetele?
- Eşti demnă de numele tău. Eşti la fel de trufaşă precum idiotul de Rodriguez. Dar eşti frumoasă. Însă frumuseţea ta nu te va salva de la lucrurile pe care ţi le-am pregătit.
M-a sărutat scurt pe buze şi mi-a pus căluşul la gură, apoi a ieşit din cameră. Începea să devină greţos. Am oftat. Cum reuşesc să par atât de dură? Cum ai putut tată? M-ai dezamăgit profund. Ştiu că nu vrei să îmi lipsească nimic mie sau lui Cezar, dar chiar să furi? Să păcăleşti? Ce se întâmplă cu tine? Absenţa mamei îţi provoacă atâta durere şi disperare încât nu mai gândeşti?
Câteva lacrimi au început să se prelingă pe obrajii mei. Mi-am închis ochii şi am adormit. Ceva îmi spunea ca nu voi ieşi uşor din această răpire.