If you try to lie to me...[by Denissu]

[Erina Ozaki]

Da un nou fic, o combinatie intre Death Note si Naruto. Sper sa fie reusit pentru ca miam dat silinta la el ;;). Va deveni mai Naruto din cap 3 incolo. Deci abracadabra ^_^:

If you try to lie to me... { by Denissu}

Disclaimer: Nu detin nici un personaj din animeul/manga Death Note creat de Tsugumi Ohba ÅŸi Takeshi Obata si nici din animeul Naruto ale carui personaje apartin lui Masashi Kishimoto si nu fac profit de pe urma acestora.

Capitolul 1

Seara se revarsa peste imprejurimi aducand un strop de adiere printre bratele copacilor. Soarele fuge si se ascunde departe in abisul norilor stingand lumina sa mareata si prevestind intuneric profund. O perdea clara si densa de bezna se iveste numaidecat peste tot. Norii sclipitori isi mai arata o ultima data frumusetea peste locuri, dupa care isi ia ramas-bun, anuntand finalul unei noi zile.
Noaptea e in toi. Luna incepe sa apara cu binisorul in patura de intuneric absurd. Ochii ei sunt orbi si aurii, si cu toate astea atat de stralucitori si vegheaza peste pamant. In jurul ei nu exista singuratate, numai liniste mormantala si unicul ei insotitor: Luceafarul. Amandoi formeaza un cuplu stelar si fac ca noaptea sa nu mai para atat de sumbra si infricosatoare. Stelutele marunte si rare par niste licurici in comparatie cu divina luna. In camera mea se simte un miros placut si inchis de flori ofilite, mai exact orhidee purpurie. Am tinut-o fara mila si fara pic de apa si astfel si-a gasit un sfarsit incet si chinuitor. Petalele ei incepusera sa devina aspre si sa cada pana a ramas goala.
Stau rezemetata de geam si privesc nimic altceva decat incetosata mea relexie.Ochii mei sunt verzui, cum ii avea sarmana mama. Niciodata nu mi-a placut verdele, decat nuanta ochilor mei si ai mamei mele. Parul il am castaniu, in trepte si pana la nivelul cotului. Imi placea inainte de a se termina toata catastrofa sa-l port desfacut, acum nu mai fac asta. Mi se pare un gest exagerat si desprins din scenele cu grupuri de fete increzute si fumatoare. Bretonul il am scurt si e facut pe dreapta cararea. Din profil nasul meu se pare mic si carn, dar el defapt are o corectura lenta si eleganta ce schimba nota fetei.
Este tarziu, iar eu nici nu m-am schimbat de uniforma asta afurisita. Tinuta mea este una stearsa fara simt al modei sau macar un gust al intentiei de a face o imbracaminte calumea. Bluza alburie care da spre cenusiu, cu un guler movaliu si cu cravata alba asortata era obligatia fiecarui student sa poarte. Si fusta este cu volanase si mov. Sa fiu stundenta in anul intai e greu, la 19 ani, cand tot ce mi-e mai drag este dificil, pentru ca sunt majora, am terminat liceul, ma astept sa iau o pauza, dar trebuie cariera pentru dorintele mele.In ultima perioada m-am imprietenit cu culoarea neagra, toate nuantele le ador. Tata ma tot innebunea ca de ce ma imbrac in culoarea mortii: '' Jinhuida, de ce porti negru?''
Raspunsul meu a fost scurt si intepator: '' Pentru ca mi-a murit sufletul!'' Si asa si este, decand mama a murit acum doi ani, de atunci parca si existenta mea si-a pierdut valoarea.
Acum stau intepenita la luna cea minunata si privesc cu atata atentie, parca acea stralucire densa si seaca mi-e specifica si ma invaluie in mister. Mai auzisem de un baiat caruia ii murisera ambii parinti ucisi, era din clanul Uchiha si viata lui il facuse sa vada totul negru si razbunator. Mi se pare ca se numea Sasuke. Dar totusi nu imi pasa caci n-am treaba aici.Un ciocanit finut imi patrunde in urechi tocmai cand sa vorbesc cu steluta mea, in speranta de a-mi reveni.Eu il poftesc calma sa intre, usa se deschide si nu apare nimeni. Oare delirez eu? Usa tocmai s-a deschis singura?! Ma ridic s-o inchid. La o clipa mai tarziu ma simt epuizata si intepenita de parca cineva pusese stapanire pe corpul meu.Ma simt, de parca parasesc lumea fizica. Nu stiu de unde provine aceasta senzatie.
In putin timp, ma pomen intr-un loc intunecos, lipsit de orice mobilier. In fata mea apare o naluca, o fantoma care o pot deslusi abia dupa ce se apropie. Imi vinea sa mor pe loc, ochii au inceput sa inlacrimeze, iar cu mana dreapta tremuranda si grea am incercat sa o apuc. Nu am reusit. Apoi printre buzele amare, reusesc sa o chem si sa vorbesc.
- Mama?
- Jin! Ce e cu tine, fata mea?
- Mama, intoarce-te imi este foarte dor de tine!! Te implor, spun eu repezit, plangand si sughitand.
Am un nod un stomac care devine dureros. Mainile ei caldute se alipesc de obrajii mei si incearca cu varful degetelor sa-mi stearga lacrimile.
- Draga mea...Shhht...Sa-i spui tatalui tau sa aiba grija de tine si de Light.Sa fii cuminte, sa inveti si demonstreaza ca esti fata mea.
- B-bine!
Ma trezesc epuizata in lumea reala. Cad pe patul care era fata in fata cu usa si la dreapta mea aveam un birou cu laptop.Langa geam se afla sifonierul meu paraginit. Cuprind perna in brate, ma fac ghem si incep sa plang galagios. Light vine in camera mea, si uimit , se aseaza langa mine.
- Jinhuida, ce ai?
- Lasa-ma, sa nu te vad!
Fratele meu era tuns scurt cu breton ce-i acoperea intreaga frunte. Spre deosebire de mine, ochii lui aveau culoare castanie, semn ca semana mult in partea tatei. Buzele sale erau atat de bine definite si subtirele ca-mi venea insasi mie sa le sarut daca eram prietena sa, dar suntem frati.Camasa lui era cam zdrentuita, parea sa fi venit iar de la bar si avea doi nasturi descuiati. Cu toate astea nu avea nici un miros de bautura.
- Jin, zi-mi ce s-a intamplat? Zile in sir stai in camera, nu te mai recunosc, cu mine nu vorbesti, cu tata nici atat! Esti sora mea, te iubesc!
- Termina cu declaratiile astea, pana la urma ma mir ca poti simti ceva. Tine minte, eu nu voi iubi niciodata un frate ca tine, cel care a fost Kira.
Ma ridic furioasa si plec lasandu-l pe el cu gura cascata si paralizat de uimire. Trantesc usa in urma mea si plec undeva sa nu aud de el;ma duc in camera mamei...