04-08-2010, 06:57 PM
Nu m-a atras titlul, aş minţii dacă aş zice chestia asta. Pe mine m-a impresionat : Oamenii nu ştiu că îngustă e graniţa care desparte voioşia unui adolescent de tristeţe.Le trebuie timp îndelungat până să îşi dea seama că aceasta există,ca sa nu mai vorbim de faptul că unii habar n-au cum un adolescent îşi află singur leacul tristetilor sale. Am crezut că e una dintre acele poveşti adolescentine cu prunci copii emo care păţesc zii de zii câte ceva sărăcuţii mamii, dar na fost aşa. Povestea e cam traumatică dacă citeşti fleaşbeacul, dar totuşi nu ai esenţa. Descrierea e puţină şi pe alocuri. Nu ai vorbit detaliat despre ce se întâmplă. Mic capitolul, dar nu ai relatat totul. Ai spus jumătate din cât trebuia să spui. Eu aş fi scris mai mult de 3 pagini în word după părerea mea dacă aş fi fost în locul tău. E chiar foarte puţin ce ai scris. Sentimentele alea pe care le-ai descris sunt mai pe repezite. Trebuia să stai măcar 2 pagini de word să scrii la ele însă nu s-a întâmplat chestia asta. Mai ai ceva de evoluat. trebuia să mai dezvolţi. Nu îţi ţine nimeni gândurile sigilate ca să scrii şi nici nu există vreo regulă să interzică să nu scrii mult mai mult. De ce nu ai scris, nu ştiu. Era ceva mai mult de spus acolo, iar la flashback îţi lua o pagină de word la sigur. Eu personal nu am înţeles nimic din FB. E pe repezite şi nu ai apucat să descrii detaliile.
-